AcasăUncategorizedSerpico şi strategia apărării

Serpico şi strategia apărării

Mai întâi a fost defensiva. (Am ştiut de anul trecut, de la fratele meu; Îmi cer scuze poporului român etc. ) Dovezile erau copleşitoare. Lucru încă şi mai grav, nu era limpede până unde merg acele dovezi, ce s-ar mai putea afla în înregistrările ţiganilor. Aşa că a urmat retragerea tactică. Tăcere totală. Pe care unii s-au grăbit să o socotească ruşinată- aş! ţi-ai găsit! Lăcătuşii beunologi ai pixelului albastru au purces cu grăbire la operaţiunea „salvaţi dihorul!”, grohăind despre independenţa justiţiei, care, iaca, nu se dă înapoi nici când vine vorba de frăţânele prezidenţial. Dar omiţând că toată duhoarea vine tocmai de la deşertarea maţelor fix pe carpeta justiţiei.

Aproape o săptămână de tăcere totală. Dar nu ruşinată. În timpul ăsta sculele lucrau. Pasul întâi: evaluarea probelor. Ce au ăia? Cine şi ce zice în înregistrările alea? Odată realizat inventarul corect al probelor s-a putut trece la evaluarea daunelor: până unde se poate ajunge, care sunt riscurile? Şi imediat la pasul numărul doi: izolarea barosanului. Pentru că orice s-ar întâmpla, trebuia impusă ideea că apropitarul de la Nana e curat, nu ştia, habar nu avea, e o victimă inocentă. Aşa că, la convocarea de la Parlament, şeful SRI raportează fix despre asta: „cel care le ştie pe toate, nu ştia, pentru că noi nu l-am mai informat din 2009. Dar de informat am informat, i-am informat pe alţii!” . Iar dacă şeful SRI spune asta, atunci cu siguranţă aşa e. Subiect închis. SRI nu l-a informat, deci nu ştia! Dar spusese că ştia de la frate-său! Ba nu, de la frate-său ştia despre şantaj, pentru că Mircea Băsescu e victima unui şantaj! Şi justiţia română e atât de severă încât bagă în puşcărie şi victimele şantajului!

În pasul trei se trece la contra-atac. Situaţia a fost deja evaluată. Se ştie exact ce pot şi ce nu pot demonstra probele pe care le au „ăia”. Surprizele care ar fi putut apărea de la servicii au fost prevenite. Acum urmează operaţiunea spălat-uscat şi călcat e ca nou. Nu mai e clar de ce şi-a cerut scuze în faţă românilor. A fost o greşeală. Pentru că el nu ştia nimic. Beunologii lucrează de zor la maşinăriile de fum şi aburi: e mâna ruşilor! ( De la ALRO? De la Lukoil?) Sandokan nu ştia nimic. Serviciile nu ascultă pe nimeni, pentru că aşa ceva nu e posibil într-un stat de drept ( Dacă încă din 2009 exista o informare a SRI, pe siguranţă naţională, cum de nu există înregistrări ale convorbirilor ţiganilor cu Băsescu Mircea?). Iar Mircea Băsescu era, sireac de el, Serpico, lucrând sub acoperire, pentru a demasca mafia ţigănească prin metoda „botează-le copiii şi ia-le banii!”.

Problemă rezolvată! Iată cum orice problemă poate fi rezolvată atunci când instituţiile statului colaborează. Colaborează la ascunderea adevărului, la muşamalizarea unui uriaş scandal de corupţie şi spălarea unor borfaşi.

P.S. În raportul său, Maior afirmă că l-a informat, pe securitate naţională, încă din 2009, pe Traian Băsescu, î legătură cu învârtelile lui Bercea. Iar din 2009 informările au cotinuat să existe, dar s-au îndreptat către parchete. Unde sunt interceptările convorbirilor telefonice?

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Tot pe pasi, tot pe sistemul „sa vedem – aha, asta-i treaba – da-i in măsa” …
    1) „Poate m-a injurat”
    2) „Haideţi să vedem despre ce e vorba. Lăsaţi-mă să mă consult cu cei care au fost acolo”.
    … aici apare povestea cu pixelul albastru …
    3) „Nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în faţă”.

  2. Rabbi,din aceasta afacere nu scapa nici sfantul Pafnutie,daca de problema se ocupa
    „servicilii „, acesti „telectuali „subtiri par ca actioneaza ca in comediile americane cu spioni care reusesc de obicei din greseala.La intrarea scolii in afara de lealitatea probata de trei generatii de securisti ,vreun test de inteligenta se face…..ca se para ca paraleii au punctajul IQ de 250 de puncte la 3 persoane ca in bancurile cu militienii.In afara de marea lovitura cand teroristul cu slapi condusi de servicii prin internet si care l-au convins s-o faca nimic nu arata ca serviciile sunt capabile de ceva ,desi sunt mai multi decat plosnitele.Alta reusita de valoare este faptul ca tipii care-l filau pe vestitul Ghiara au fost prinsi de acolitii lui, incatusati si livrati la pachet in sediul SRI.Nu s-a intamplat absolut nimic ,dl Ghiara isi face „mana”pe Coasta de Azur. Cireasa de pe tort este prinderea unor colorati care se plimbau in apropierea unor ambasade si care aveau si vreun briceag prin buzunare.Au fost exilati desi n-au fost dati in judecata pentru vreo vina.In schimb bomba decreieratului la Iasi a scapat vigilentei serviciilor pentruca principala tinta este politia politica impotriva inamicilor politici a sceleratului si ocrotirea lui .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...