Eşti taliban?

În orice discuţie, despre orice, mai ales dacă porneşti această discuţie în mediul deschis al internetului, ai ocazia de a te ciocni de ăia care ştiu ei mai bine. Fireşte, pot exista puncte de vedere diferite, se poate întâmpla să greşeşti, să fii insuficient sau greşit informat, dar nu despre asta e vorba. Chiar şi atunci când formulezi o opinie – personală şi subiectivă, ca orice opinie- , musai apare şi cel care ştie el mai bine ce gândeşti sau ce ar trebui să gândeşti. Nu o să îţi spună niciodată că el are o altă părere, ci că tu greşeşti. De ce? Pentru că el are o cu totul altă părere, care evident e cea corectă.

Dar mai ales există talibanii. Prizonierii unei singure idei, în care investesc o credinţă fanatică, gata să te admonesteze  ori de câte ori felul în care vezi tu lucrurile nu se potriveşte credinţei lor. Dacă te încumeţi să ai o părere care umbreşte icoanele închinărilor lor, chestiunea devine un afront personal, care nu poate trece fără aspriă mustrare. Pentru taliban nu există idei, ci ideile lor. Pentru taliban nu există adevăr, ci adevărul lor. Tot astfel cum nu există principii, ci doar lucrul în care cred ei. Iar toate acestea sunt schimbătoare, într-o neîncetată prefacere, pentru că, mai presus de orice, talibanul nu zăboveşte pe teritoriul arid al principiilor, ci îşi atârnă credinţa, de cele mai multe ori, de un nume.

Cum îţi dai seama că eşti un taliban? E nevoie de o severă auto-evaluare? Există câteva indicii de care ai putea ţine seama:

1) Dacă pentru a te descrie te introduci o categorie, care categorie e botezată cu numele celui întru adoraţia căruia îţi cheltuieşti excesiv de multe resurse ( băsist, crinist, pontist, iliescist etc.) atunci eşti cu siguranţă taliban.

2) Dacă te declari adept al unor principii pe care mai apoi le renegi, doar pentru că idolul tău însuşi le-a renegat, atunci eşti taliban.

3) Dacă găseşti că făgăduielile niciodată împlinite ale idolului tău sunt dovezi de pragmatism, minciunile pilde de flexibilitate, iar demagogia cea mai de jos e demonstraţie de înzestrare retorică, eşti taliban.

4) Dacă vorbeşti despre principii serioase, despre riguroase reguli morale, dacă impuţi tuturor neaşezare în aceste principii şi valori, dar când vine vorba de cel al cărui adept te declari, constaţi subit, că oameni suntem cu toţi, atunci, nu e nicio îndoială, eşti taliban.

5) Dacă ignori, omiţi sau simţi nevoia să interpretezi în fel şi chip ceea  ce afli despre idolul la care te închini, doar pentru a (te) convinge că e fără de păcat, fără de cusur, icoană facătoare de minuni, eşti, clar, taliban.

6) E bine să ştii că talibanul e întotdeauna convins că nu poate fi suspectat de talibanism; el nu se socoteşte fanatic, ci spune că are convingeri; nu are îndoieli, are certitudini; greşelile idolului său nu sunt greşeli, ci abile mutări strategice, iar păcatele sale nu sunt păcate, ci mărunte şi admirabile demonstraţii ale umanităţii sale.

7) Dacă eşti ferm convins că pentru cele care i se reproşează idolului tau, întotdeauna, de vină sunt alţii: cei din jurul său, trădătorii, presa, rău-voitorii, serviciile (autohtone sau străine) etc. atunci e bine să admiţi că s-ar putea să fii taliban.

8) Dacă eşti convins că El (întotdeauna cu majusculă) e singurul care ne poate mântui pe toţi… ghici ce?

9) Dacă nu reuşeşti să îţi aminteşti, după minute bune de trudă a memoriei, nicio realizare a idolului tău, dar poţi vorbi ore în şir despre înzestrarea sa retorică şi dibăcia cu care se învârte printre principii, acceptă că eşti taliban.

10) Dacă singurele reproşuri pe care le poţi formula când vine vorba despre cel al cărui fanatic suporter eşti, sunt de tipul „e prea bun”, „e prea îngăduitor”, „e prea deştept”, atunci … realizezi ce urmează?

 

În fine, eşti taliban. Nu e nicio nenorocire. Te iubim şi aşa. Sau măcar suntem dispuşi să te suportăm. Încearcă, totuşi, să nu testezi limita până la care suntem dispuşi să mergem cu asta. Şi nu înjura stânga, nici dreapta, nu-i înjura nici pe monarhişti, ecologişti, comunişti, filatelişti sau manelişti! Pentru că eşti taliban, iar opiniile tale se schimbă odată cu ale idolului tău. Şi nu se ştie când te trezeşti la stânga, dreapta, monarhist, ecologist, filatelist, comunist sau… ptiu!

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...