Dincolo

Ministerul Afacerilor Externe face un anunţ prin care îi povăţuieşte pe rumâni să evite bălăceala în haşdoioul bulgăresc, pentru că saramura bulgărească e condimentată cu praf de hepatită, iar dumnealui statul se îngrijeşte de ficatul cetăţeanului. Nişte agenturi de turismărie sar din garsoniere să protesteze, pe parte economică. Păi cum să crească madam economia şi să înflorească turismăria dacă nu le laşi pe ele, agenturi serioase, să-i ducă pe rumâni la bulgari, la o midie de chiuvetă şi un parizer olinclusiv? Autorităţile bulgariene se foiesc şi el în paie şi lămuresc situaţia: e puţină hepatită şi e din aia bună, fără euri!

De ce se îmbulzesc românii în Bulgaria? Le place limba? Poate sunt fascinaţi de cultura bulgară? Bine, vorbim serios. Dar tot întreb: de ce? Sunt condiţiile mai grozave decât cele de la noi? N-aş zice. E apa mai udă? Mă îndoiesc. Sunt preţurile mai cinstite? Da, ăsta poate fi un răspuns, dar nu e suficient. Adevăratul răspuns, ridicol şi simplu e: pentru că „Bulgaria e străinătate”. Or pentru mulţi vacanţa în străinătate e chifteaua supremă.

Am prieteni constănţeni, care ţin musai să-şi facă vacanţele în Turcia sau Grecia, la plajă. Plajă aveau şi aici, la două staţii de autobuz. Dar nu e „în străinătate”. Condiţiile sunt bune, marea e albastră, nisipul e galben, apa e umedă. Dar mai ales nu e România.

Cunosc destui români plecaţi la muncă în străinătate. Unii dintre ei acceptă acolo o muncă pe care în ruptul capului n-ar fi acceptat-o în ţară. Pentru ceva bani în plus faţă de ce ar fi sperat aici; nu teribil de mulţi. Dar e în străinătate. Sigur, pentru unii nu prea mai existau opţiuni, pentru alţii, puţini, dar merituoşi (ori, poate, norocoşi!) plecarea a însemnat şansa unei cariere de succes.

Una peste alta – nu văd de ce aş lungi demonstraţia, când lucrurile sunt deja evidente- un lucru e limpede: românii cred că merită ceva mai bun decât România. A, da, desigur, avem de toate. Avem râuri, munţi, dealuri, mare, încă mai avem păduri, lacuri uimitoare, locuri uluitor de frumoase. Sigur, avem ceva istorie, oleacă de cultură, lucruri care nu-s de colo, dar e clar că merităm ceva mai bun. Ziditorul ne-a lăsat trăitori peste un pământ binecuvântat, în care se găsesc toate cele trebuincioase, ba încă din belşug şi din cele care dau bucurie ochiului şi sufletului. Nu ne-a învăţat cum să la adunăm pe toate acestea laolaltă şi să le transformăm în prosperitate pentru noi. Dar vedem zi de zi cum se prefac în prosperitate pentru alţii. Cei la care fugim, pentru că merităm ceva mai mult. Şi mai ales, nu ne-a învăţat, pe noi românii, cum să ne suportăm unii pe alţii.

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Cu parere de rau, dar noi n-avem statiuni decente la malul marii: majoritatea hotelurilor din Neptun-Olimp sunt in paragina de 2 stele, si nici in Mamaia nu dau pe dinafara de cat au fost de renovate, Costinestiul a ajuns un fel de Ferentari; celalalte statiuni nu sunt nici prea prea nici foarte foarte; in rest asa cum ai spus, la cati bani ti se cer in Romania pentru servicii care nu-si merita tarifele, in Bulgaria ai conditii mai mult decat multumitoare. Cam asta ar fi diferenta.

  2. Maitre, dincolo (sic!) de ideea – cu care-s de acord! – pe care o transmiti, as indrazni, totusi, sa te contrazic in ce priveste litoralul bulgaresc: nu numai ca preturile sunt decente, spre deosebire de ce gasim pe la noi, dar si serviciile turistice sunt net superioare! La vreo 50 de euro pe zi ai o camera acceptabila, haleala si trascau cam 20 din 24, inclusiv la plaja, plus personal amabil, nu ca tarfa aia de receptionera din Mamaia manelarilor care mi-a ris in nas cand i-am cerut „o foaie de hartie”, de parca n-ar fi existat si foaie de dafin, de vita sau verde maghiran m-a facut mama oltean!
    A, ca multi pleaca pe coclauri din snobism – vorba lui Dinica, Dumnezeu sa-l odihneasca! – e altceva, dar sunt destui romani care efectiv s-au saturat de cocalarismele intalnite la fiecare pas pe litoralul romanesc.

    • Deci, rezumând:
      -nouă, românilor, nu ne place deloc ce am făcut noi românii din România;
      -noi, românii, credem că merităm ceva mai bun;
      -pentru a avea parte de acel ceva mai bun/mai bine, plecăm din România.

      Ce nu e în regulă aici?

      • ziua buna,
        urmare a partii a 3a din silogismul de mai sus, ce as spune eu ca nu este in regula, insa de inteles, este ca sunt romani din Romania care si-au pierdut speranta. si nu i-as condamna.
        chiar daca prima parte poate fi corecta, nimeni nu poate fi intemnitat de-a pururi. si aici ma refer la o plecare definitiva, nu doar in vacanta.

      • Maitre, raportul calitate/pret e net superior pe litoralul bulgaresc sau grecesc fata de cel romanesc. Romanii care se ocupa de turism estival pe coasta romaneasca a Marii Negre ar face bine sa rezolve cumva macar problema pretului din acel raport, daca la capitolul calitate a serviciilor le vine mai greu, ca asta nu e mare filozofie! Si-ar putea incepe prin preluarea ideii de (ultra) all-nclusive – pentru unul ca mine, de pilda, care nici nu bag la ghiozdan ca spartul si nici nu fac figuri cand vine vorba de cazare, oferta de ultra all – 90 euro/zi/cuplu – la trei stele (pe bune) in Albena e senzationala! Iti dai seama cum e pentru unii mai pretentiosi si/sau care vor sa profite la maximum de asemenea oferte! In Romania e chiar dezastru! Asta-vara, de pilda, revenind din Bulgaria, am reusit sa-mi enervez companionii – Blonzimea Sa, o colega de-a ei de serviciu si viitorul ei sot – desi, initial, n-am vrut decat sa-i binedispun printr-o escala la o carciuma din Romania, pentru a constientiza pe-ndelete diferentele: am mers la o terasa a complexului hotelier Amfiteatru din Olimp, un loc elitist cu ani in urma, unde, pe langa faptul c-am lasat un purcoi de bani pe cateva beri, sucuri, cafele si niste inghetata, adica prostioare, nimic nemaipomenit, am avut parte si de servire la viteza melcului, desi mai erau doar vreo doua mese ocupate, plus ca peisajul era atat de deprimant cu plaja aia din golfulet ce parea abandonata, populata de cativa rataciti care orbecaiau in deriva pe-acolo, incat cred ca, daca n-aveam proaspete in memorie amintifrile frumoase din sejurul bulgaresc, as fi putut jura ca asist la o scena postapocaliptica, oarecum asemanatoare celebrei secvente din Atonement cu soldatii englezi asteptand izbavirea din partea aliatilor la Dunquerque.
        A, exista variante – am vorbit chiar ieri cu cineva aflat la Sf. Gheorghe, in Delta, care mi-a zis ca a gasit un gheseft misto: 80 de lei de persoana camera, cu pranz si cina incluse, deci demipensiune. Conditii de locuit decente, mancare excelenta, oameni amabili – neajunsuri gen tot felul de ganganii sau durata drumului pana la destinatie, ca Tulcea-i departe si pentru bucuresteni, d’apai pentru ardeleni, plus ca adaugi vreo patru ore jumate cu vaporul apoi, astea deja devin cantitate neglijabila odata ajuns acolo, atat de incantati mi s-au parut omul asta si cei cu care a mers in vacanta! Ca sa nu mai zic c-au reusit sa evite hipstereala din perioada Anonimul! 😀
        In fine, maitre, ce voiam sa zic – nu cred ca-i cazul sa-i acuzi pe turisti ca prefera alte variante pentru concediile lor, ba chiar cred ca-s mai ciudati cei care se simt bine printre manelari la Mamaia, iar despre mancatorii de alge din Voma Veche nici n-ar mai trebui sa amintesc! 😆

  3. Restaurant in Zakynthos: 1 sticla de 1l/1.5l de apa plata = 1 euro
    Restaurant in Timisoara: 1 sticla de 0.25l de apa plata = 1 euro
    asta ca sa nu discutam de preturile de la mare

  4. Culmea este ca Bulgaria a castigat competitia pentruca de obicei pe acest timp noi ne dadeam peste cap sa explicam ca toate minunile puse pe seama noastra sunt curate minciuni .Daca acum explicam ce nenorociri ne asteapta la bulgari am pierdut partida.Bulgarii nu se mai chinuie sa ne atace?!Acum treizeci de ani am fost la mare de doua ori si odata la bai la Amara de unde am fost in Bulgaria cu buletinul.Sa nu vorbesc ca toti vorbeau romaneste la Silistra si la Tulbohin si am remarcat doar ca erau extraordinari de cinstiti ,n-au acceptat nici un ban in plus si culmea ca vindeau inghetata la cornet pe care o cantareau.?!Si alta nostimada, cand incercam sa vorbesc ruseasca pe care o uitasem prin scoala ,aproape n-am fost injurat,atat de vehement am fost apostrofat de parca am injurat de mama.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...