AcasăPtiuCu dreapta-n stânga

Cu dreapta-n stânga

Îmi e tot mai greu să comentez lucrurile care se întâmplă în ceea ce, într-o teribilă relaxare a criteriilor, numim „politica românească”. Zarva neîncetată, încăierarea fără de sfârşit, mozoleala generală, răcnetul necontenit, tirul cu scuipat, care nu mai conteneşte, toate astea poartă, la noi, numele de „luptă politică”. Ne lipsesc bărbaţii politici, dar avem politicieni – mai mulţi decât ne-ar face trebuinţă.

Într-o parte sunt cei care behăie de dimineaţa până seara despre „dreapta”. Ce ar trebui să fie dreapta, cum ar trebui să fie dreapta, pe ce parte ar trebui să îşi pieptene cărarea dumneaei dreapta. În ce constă criza dreptei, care sunt soluţiile pentru salvarea/unificarea/victoria/aerisirea/excitarea/epilarea dreptei. Cine cu cine ar trebui, adică, să se unească/alieze/înfrăţească, ce codoşii ar trebui împlinite, ce cumetrii năşite, ce cârdăşii puse la cale. Apoi inventarul păcatelor, pentru că, desigur, există şi nişte vinovaţi pentru starea dreptei. Păcatele sunt individuale, nu au spoială ideologică. Şi dă-i cu „dreapta e de dreapta şi are dreapta datorie de a fi de dreapta, ca atare noi cei de dreapta suntem de dreapta şi luptăm pentru ca dreapta să fie de dreapta bla-bla-bla”. Porcăriile, desigur, desigur, nu au ideologiile, traseismul e o pildă de delicateţe dacă se varsă în dreapta, corupţia e păcat individual, nu are treabă cu doctrina, etc. etc. etc. .

Lipseşte, mărunt păcat, proiectul. Dreptnicii români, ocupaţi cu primenirea zugrăvelii ideologice, prinşi cu atârnarea de stăpânii europeni pe linie ideologică, nu găsesc vreme şi pentru proiectul care s-ar putea numi România. La ce ar folosi? Importantă e vitejia luptei împotriva comunismului – care, sigur, e mort, împuţit şi putrezit de mai bine de 20 de ani. Puteţi numi un singur lider al dreptei care n-a fost comunist? Nu, Corneliu Coposu nu mai e printre noi. Şi nici nu se cade să-l pomenim în acest context.

Dincoace e ghiveciul guvernamental. Aici nu mai există ideologie, decât pentru festivităţile principalului parter de guvernământ. Stângismul e o chestie care ţine de stil vestimentar – cravată roşie, tricou cu Che Guevara, şapcă roşie. Programul de guvernare? A, da… există. E pe undeva! Pe bune! A fost votat şi în Parlament! Serios! E publicat în Monitorul Oficial! Foarte serios! Scrie acolo ce şi cum.

După doi ani de Ponta la Palatul Victoria, habar nu am în ce constă proiectul Guvernului. În afară de grija de a supravieţui cât mai mult timp, ce altceva îşi propune această putere? Care e destinaţia? Nu contează. S-a reţinut, stânga, Monitorul Oficial. A, da. Şi anti-Băsescu. N-ajunge? N-ajunge! Ponta vrea să devină şi preşedinte. Pentru că e anti-Băsist. El aşa zice. N-ajunge? Nu? De ce? La alegerile prezidenţiale nu e pe bază de like-uri?

P.S. Norica Nicolai s-a înscris în ALDE. Gest de elementar bun-simţ. Un om politic care a decis să respecte votul celor care au ales-o. Nu a existat vâlvă în presă. Lucrul ăsta a trecut aproape neobservat. Gest de bun-simţ. Ce fel de gest? Ce? Bun-simţ? Hai,pa! Dă-i cu dreapta! Dă-i cu stânga!

 

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. Este cu atat mai merituos pentru dna Norica Nicolai care n-a cazut ca musca-n ciorba si stia despre trecerea la PPE si toate avatarurile liberalismului si faptul ca a devenit liberala dupa ce PNT-cd-ul a devanit un cal mort ,deci facea parte din PPE.N-o banuiesc de sinceritate nici in ruptul capului.Probabil n-a primit ce credea ca merita in PPE.Bine ca a fost aleasa in sectia „pescuit”-desi este reprezentanta a sexului frumos-specia „matroane” nu „peste”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...