Cu dreapta-n stânga

Îmi e tot mai greu să comentez lucrurile care se întâmplă în ceea ce, într-o teribilă relaxare a criteriilor, numim „politica românească”. Zarva neîncetată, încăierarea fără de sfârşit, mozoleala generală, răcnetul necontenit, tirul cu scuipat, care nu mai conteneşte, toate astea poartă, la noi, numele de „luptă politică”. Ne lipsesc bărbaţii politici, dar avem politicieni – mai mulţi decât ne-ar face trebuinţă.

Într-o parte sunt cei care behăie de dimineaţa până seara despre „dreapta”. Ce ar trebui să fie dreapta, cum ar trebui să fie dreapta, pe ce parte ar trebui să îşi pieptene cărarea dumneaei dreapta. În ce constă criza dreptei, care sunt soluţiile pentru salvarea/unificarea/victoria/aerisirea/excitarea/epilarea dreptei. Cine cu cine ar trebui, adică, să se unească/alieze/înfrăţească, ce codoşii ar trebui împlinite, ce cumetrii năşite, ce cârdăşii puse la cale. Apoi inventarul păcatelor, pentru că, desigur, există şi nişte vinovaţi pentru starea dreptei. Păcatele sunt individuale, nu au spoială ideologică. Şi dă-i cu „dreapta e de dreapta şi are dreapta datorie de a fi de dreapta, ca atare noi cei de dreapta suntem de dreapta şi luptăm pentru ca dreapta să fie de dreapta bla-bla-bla”. Porcăriile, desigur, desigur, nu au ideologiile, traseismul e o pildă de delicateţe dacă se varsă în dreapta, corupţia e păcat individual, nu are treabă cu doctrina, etc. etc. etc. .

Lipseşte, mărunt păcat, proiectul. Dreptnicii români, ocupaţi cu primenirea zugrăvelii ideologice, prinşi cu atârnarea de stăpânii europeni pe linie ideologică, nu găsesc vreme şi pentru proiectul care s-ar putea numi România. La ce ar folosi? Importantă e vitejia luptei împotriva comunismului – care, sigur, e mort, împuţit şi putrezit de mai bine de 20 de ani. Puteţi numi un singur lider al dreptei care n-a fost comunist? Nu, Corneliu Coposu nu mai e printre noi. Şi nici nu se cade să-l pomenim în acest context.

Dincoace e ghiveciul guvernamental. Aici nu mai există ideologie, decât pentru festivităţile principalului parter de guvernământ. Stângismul e o chestie care ţine de stil vestimentar – cravată roşie, tricou cu Che Guevara, şapcă roşie. Programul de guvernare? A, da… există. E pe undeva! Pe bune! A fost votat şi în Parlament! Serios! E publicat în Monitorul Oficial! Foarte serios! Scrie acolo ce şi cum.

După doi ani de Ponta la Palatul Victoria, habar nu am în ce constă proiectul Guvernului. În afară de grija de a supravieţui cât mai mult timp, ce altceva îşi propune această putere? Care e destinaţia? Nu contează. S-a reţinut, stânga, Monitorul Oficial. A, da. Şi anti-Băsescu. N-ajunge? N-ajunge! Ponta vrea să devină şi preşedinte. Pentru că e anti-Băsist. El aşa zice. N-ajunge? Nu? De ce? La alegerile prezidenţiale nu e pe bază de like-uri?

P.S. Norica Nicolai s-a înscris în ALDE. Gest de elementar bun-simţ. Un om politic care a decis să respecte votul celor care au ales-o. Nu a existat vâlvă în presă. Lucrul ăsta a trecut aproape neobservat. Gest de bun-simţ. Ce fel de gest? Ce? Bun-simţ? Hai,pa! Dă-i cu dreapta! Dă-i cu stânga!