Acum 30 de ani

on

|

views

and

comments

Prin ’84, ’85 poate, eram încă în liceu când au venit nişte tovarăşi să ne mobilizeze pentru nu ştiu ce vizită a lu’ toa’şu’. Povestea era clară: la magazie, să luăm în primire pancartele adecvate, apoi la locul faptei pentru repetiţii intensive pentru manifestările „spontane de afecţiune ale cetăţenilor faţă de cel mai iubit fiu al poporului”. Mie îmi picase o pancartă cu dezarmarea. Preferam un portret cu toa’şu’. Astea erau mai uşoare. Dar tot avusesem noroc, colegul meu de bancă se pricopsise cu una cu Ceauşescu, poporu’ şi ceva legat de viitorul luminos. Aia trăgea binişor la cântar.

La locul faptei unu’ agitat se bâţâia de colo-colo, zbierând în portavoce. Cămaşă albă, regulamentară, cu mânecă scurtă. Cravată limbă de bou. Năduşit, răguşit, roşu la faţă, mereu aproape de apoplexie. Zbiera la noi, încercând să trezească în mâinile care ţineau portretele/pancartele mai mult elan revoluţionar.

-Băi, dezarmare! Treci mai în spate că o acoperi pe tovarăşa! Mă, ăla grasu’, lasă naibii poporu’ mai jos, că nu se mai vede tovarăşu’! Nu-l mai bâţâi, mă, pe tovarăşu’! Ţine-l drept acolo! Bă! Ăla cu poporu’! Fii atent că-l spargi pe tovarăşu’ cu poporu’ tău, fi-ţi-ar al dracu’, şi-l plăteşti!

După vreo oră de urlat şi debandadă a venit decizia:

-Măi, învăţământule! Vă amestecaţi cu salopetele, că aşa s-a decis! Poporule, tu treci mai în spate, îl laşi pe tovarăşu’ în faţă, cu tovarăşa. Dezarmarea şi planu’ cincinal, te duci naibii cu poporu’!

Memoria asta e o scârbă. Nu ştiu de ce mi-am amintit istoria asta acum, când voiam să scriu despre nişte chestii de actualitate. O las aşa.

 

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația taiwaneză

Tot aud, de ceva vreme, cum trebuie protejată democrația taiwaneză. Dacă trebuie protejată, trebuie. O fi în pericol, precum cocostârcul de stâncă. Sau veverița...

Brici, maimuță – clar?

  Ori de câte ori aud vorbindu-se despre legume și beneficiile pe care le-ar aduce acestea, mă gândesc la Joe Biden. Cred că afirmația se...

Un pas prea departe

Un bramburit merge la plajă cu nevasta. Ajuns acolo e tulburat de prisosul de epidermă care îmbracă varii forme de relief - munți, dealuri,...

Recent articles

More like this

3 Comments

  1. Sunt lucruri pe care le uitam in mod VOLUNTAR, lucruri neplacute pe care le stergem din mintea noastra, convingandu-ne pe zi ce trece ca nu au avut niciodată loc.
    De multe ori ele revin in gandurile noastre datorita memoriei afective INVOLUNTARE.
    Ce eveniment,ce context,ce amintiri,ce simturi,au declansat memoria involuntara?
    Si daca ai distruge si decreea de un dumnezelion de ori tot ce sta la baza acestei stupiditati?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.