Cupa Bercea la fotbal

S-a încheiat şi marea afacere a cupei mondiale la fotbal. Au câştigat nemţii. După care nu mă dau deloc în vânt, dar care au meritat să ia bibeloul acasă. Nu ştiu dacă au fost cei mai buni. Mi-au plăcut şi oladezii (cu toate plonjoanele lui Ruben), dar nemţii au dat, de la început până la sfârşit, senzaţia că ei au venit în Brazilia cu o treabă. Şi au rezolvat-o.

În finală am ţinut cu Argentina. Pentru că n-o înghit pe hoaşca aia de Merkel. Şi nu vreau să aud că fotbalul n-are legătură cu politica! Spuneţi-le asta ălora care umpluseră lojele oficiale! Sau doamnei Rousseff, care şi-a pus bugetul naţional la grea opinteală ca să ajute FIFA să mai împuşte francul o dată. Am ţinut cu Argentina şi pentru că încă mai sper că fotbalul, sportul în general, poate fi mai mult decât o maşinărie, pentru că o pasă dibace cu călcâiul mă poate încânta mai mult decât un gol din penalty venit în minutul ’90. Au câştigat nemţii. Am mai zis asta şi se ştia deja. Dacă m-aş încumeta să explic de ce au câştigat nemţii, atunci nu m-aş uita după ce au avut în plus, ci mai degrabă după ceea ce le-a lipsit. Iar nemţilor le-a lipsit o „super-vedeta”, figurantul de lux, fiţosul cu freză ( aţi văzut frizurile fritzilor? toate corecte, milităreşti!). Au avut, în schimb, o echipă. Şi mai ales, aşa cum am spus, au venit cu o treabă. Ăilalţi păreau doar aflaţi în treabă.

Ediţia tocmai încheiată a cupei mondiale a lămurit un lucru pe care îl cam bănuiam de mult: fotbalul de azi nu mai are jucători-spectacol, e lipsit de vedetele acelea autentice, născute din dribling, nu scremute de marketing. Cristiano Ronaldo, s-a putut lejer observa, e un cârnat cu freză de cocalar şi atât. Messi a fost un penibil de la un capăt la celălalt. A ţinut ocupat un loc în care ar fi putut juca cineva care chiar are chef să joace. Altfel, sigur, reclame la chiloţi, mult gel în păr, fiţe şi băşini. Am apucat să-i văd jucând pe Maradona, Platini, Gaza, Hagi sau Zidane – ca să dau doar nişte exemple. Papiţoii care trec azi de vedete nu sunt buni nici să le spele suspensoarele celor pomeniţi.

Nemţii n-au aşteptat nimic de la omul providenţial (chestie din care ar trebui să învăţăm ceva, nu doar în materie de fotbal), ci au făcut ceea ce trebuia făcut. Şi au făcut rost de un bibelou. Nu mi-am pierdut minţle ca să văd, precum comentatorii TVR, o demonstraţie de „rigoare germană” în „deposedările impecabile” ale lui Buateng, dar nemţii şi-au meritat mărgelele.

Asta a fost. Madam Rousseff predă ştafeta, în interiorul BRICS, către Putin. Că fotbalul n-are legătură cu politica. Acum e rândul Rusiei să bage bani în buzunarul FIFA. Madam Merkel şi nemţii ei se mulţumesc să ducă acasă gablonzul. Şi cecul cuvenit câştigătorului. Asta e treaba.

P.S.  Iar repet ce îmi tot spun înţelepţii, că fotbalul n-are treabă cu politica. Şi întreb: or fi câştigat nord-coreenii în cealaltă finală, cu Portugalia?