AcasăCapitalismul proletarConsultări să fie, dar...

Consultări să fie, dar să ştim şi noi!

De regulă, consultările de la Cotroceni dintre premierul Ponta şi preşedintele Băsescu respectă o reţetă dinainte ştiută: Ponta merge pentru a avea de unde ieşi cu declaraţii care să-i prelungească durata de valabilitate a certificatului de anti-băsist ( prinde bine la votăciune!), Băsescu îi cheamă pentru a putea avea apoi o ieşire televizată în care să povestească naţiei cât de inept e Ponta şi cât de priceput e el, Băsescu, The Băsescu, în absolut orice. Asta e reţeta, că e vorba de consultări, tocmeli, pipăieli sau depuneri de icre. Azi părea că totul curge conform vechiului obicei. Doar părea, pentru că, aşa cum aveam să constatăm, n-a mai fost deloc aşa.
Ca să nu pierdem ideea prin bălăceala stilistică, astăzi Ponta a mai muşcat o dată din momeala lăsată de Băsescu pe clanţa uşii de la intrarea în Palatul Cotroceni. Şi s-a trezit bălăngănindu-se în cârlig, ca scrumbia înainte de afumare.
E nevoie de o considerabilă doză de naivitate dacă vrei să îţi închipui că decizia lui Traian Băsescu de a difuza filmul „consultărilor de la Cotroceni” a fost o reacţie spontană, stârnită de insistenţa nu ştiu cărui reporter acreditat la Cotroceni. Nu, întâlnirea de azi a fost plănuită tocmai pentru ca acea înregistrare să aibă loc, iar ea trebuia să se întâmple tocmai pentru a fi difuzată către presă. Toată atitudinea lui Băsescu, aşa cum se vede din înregistrare, e aceea a unuia care ştie dinainte că ceea ce se spune, ceea ce se întâmplă acolo, e destinat ochilor publicului. De aici şi poza de preşedinte blajin, de patriot preocupat până în pancreas de grija ţării, de competent în ale finanţelor teribil de grijuliu cu banii pe care îi va avea de cheltuit sau nu Guvernul Ponta. Doar dacă acum îl vezi pentru prima dată pe Traian Băsescu ai putea să nu realizezi că miştocăreala odihnită, pe care le-o serveşte premierului şi nedumiritei domnişoare Petrescu, e o recitare după foiţă, nu are nimic comun cu hăhăiala groasă şi grobianismul cu care ne-am obişnuit în cazul actualului preşedinte şi care ni l-au făcut atât de simpatic. Teribil de simpatic! Insuportabil de simpatic!
Dincolo de întreg montajul, care, trebuie să recunoaştem, i-a ieşit lui Băsescu, rămâne impresia jenantă lăsată de domnişoara Petrescu. Am mai scris despre Ioana Petrescu, am mai vorbit despre domnia sa, încă de la momentul nominalizării sale la Ministerul Finanţelor. Nu repet lucrurile deja spuse atunci, constat doar că, din păcate, nu m-am înşelat. Permanenta inovcare a studiilor domniei sale, obositoarea, enervanta deja trimitere la SUA şi felul în care merg lucrurile acolo, sunt doar detalii care nu o fac foarte simpatică, dar ăsta nu e neapărat un mare cusur. Nici tinereţea nu e un cusur. Dimpotrivă. Lipsa de experienţă, lipsa de autoritate pot, însă, reprezenta impedimente majore atunci când ai pretenţia de a deveni şef peste blejnărie. Pentru că Ministerul de Finanţe nu e un seminar de preţioase flecăreli, nici festival de dansuri teoretice. Mnisterul Finanţelor e, poate, cel mai greu Minister al Guvernului, în care vieţuiesc dinozauri rămaşi acolo din Pleistocen, dihănii trecute prin ciur, dârmon, returnări de TVA, cotă pe cap de vameş ş.a.m.d. . În MF nici gângurelile domnişoarei Petrescu, nici prezentările sale în Power Point, nici amintirile sale despre contabilitatea simplificată de la gogoşeriile americane nu pot ţine loc de autoritate şi mai ales de experienţă. Dar asta e într-o mică măsură vina domniei sale şi în mult mai mare măsură le e imputabil iresponsabililor care au numit acolo o jună venită de nicăieri, care doar are de povestit amintiri dintr-un campus universitar. Vina domniei sale e aceea de a fi acceptat o pălărie care îi cade mereu pe frunte.
La întâmplarea cu CAS şi „consultările” de ieri, de la Cotroceni, putem adăuga şi bâlbâiala legată de noul Cod Fiscal – altă dovadă de lipsă de experienţă, ca să ne jucăm cu eufemismele.
Habar nu am de partea cui se află dreptatea în chestiunea reducerii CAS. La poză, însă, Băsescu a fentat din nou. Ponta şi domnişoara Petrescu n-au putut decât fanda în faţa băşcăliei lui Traian Băsescu. Ponta a vrut să joace la imagine şi a pierdut. Ăsta ar trebui să fie un prim semnal de avertisment, în perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale, pentru că, încetul cu încetul, credibilitatea, imaginea şi împreună cu ele şi voturile, din flecuşteţe din astea se pot pierde. Băsescu a jucat şi el la imagine. Şi i-a ieşit. Dar nu-i mai foloseşte la nimic. Pentru că Nana. Pentru că Bercea.
În poza de azi, de la Cotroceni, l-am avut pe preşedintele României, pe primul ministru, şi pe ministrul finanţelor. I-am şi auzit, în toată grozăvia lor. Preşedinte, prim ministru, ministru de finanţe… România, carevasăzică. Întrebări?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. sa fim rezonabili, il consider pe basescu a fi monstruos. fara gluma.
    e arhetipul personajului patibular care si-a recrutat pe cei ce i-a promovat dintr-un bestiariu obscur.
    a transformat direct sau prin contaminare, in rau tot cu ce a intrat in contact.
    petrescu?!?! e o victima a lui basescu. cert!
    a intrat la basescu prostuta si a iesit cretina.
    daca cadina asta ratata, cre-si flutura pletele rare si cam unsuroase, a simtit nevoia sa taca sfios, ca in preajma zorilor, seherezada, daca cadina asta e ministru de finante, e jale.
    indiferent cit de rau si monstruos e basescu, petrescu e patetic retardata.
    sa reciti pasaje din carti de doctrina economica, cu religiozitate, atunci cind ai in fata nu pe monstrul basescu, cind ai in fata raspunderea pentru o tara… ei bine, DEMISIA e asteptarea fireasca pe care nu ai cum sa o ratezi ca si tinta, daca ai un dram de decenta.
    presupun, vazind calitatea prestatie junei cadine ministeriale ca diploma de harvard a obtinut-o din complezenta, iar prezenta ei in guvern este o garantie impusa de licurici.
    e singura explicatie pe care o pot gasi la faptul, ca dupa iesirea de la cotroceni, ponta nu i-a cerut sa-si depuna mandatul.

    merita revazuta partea asta din intilnire, http://www.youtube.com/watch?v=fk43_0MDukY
    vorba lui mircea badea, basescu i-a facut cu materialul clientului, si da, a avut din plin acces la prostia gaunoasa a cadinei ministeriale.

  2. Noroc cu declaratiile EBEI care au mai atenuat un pic succesul lui tacsu. Ce am retinut din filmarea de la Cotroceni este zambetul lui Basescu adresat camerei de luat vederi, implicit urmaritorilor de la TV. Acum ce sa zic, pacat sau noroc ca treaba asta nu s-a intamplat cu o zi inaintea alegerilor, precum vizita lui Geoana la un spa ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...