Bugetaţi, vitejii mei!

În stăruinţa sa de a demonstra că reducerea cu 5% a CAS va fi pentru economie ceea ce e benzina de 98 pentru motorul de Trabant, premierul Ponta ne-a plictisit ieri cu nişte planşe colorate care nu aveau nicio legătură cu subiectul, dar din care trebuia să înţelegem că e bine. Mai înainte se întâlnise cu nişte unii de afaceri şi i-a întrebat dacă se descurcă şi cu un CAS mai mic, iar un domn care vorbea stâlcit româneşte i-a zis ca merge şi cu el mai mic.

N-am competenţe în materie de finanţe, n-am trecut pe la Harvard, dar ştiu că au trecut pe acolo mulţi dintre ăia de la FMI care ne-au învăţat cum se propteşte oiştea-n gard. Şi, mai ales, au trecut pe acolo mulţi dintre specialiştii care ne-au făcut rost de o criză economică globală de o excelentă calitate. Nu ştiu cât de utilă e măsura asta a reducerii CAS, habar nu am ce eficienţă poate avea o astfel de măsură, dar mă îndoiesc ca va genera zecile de mii de locuri de muncă promise de premier. Că aşa sunt eu, neîncrezător. Ştiu, în schimb, că bugetul asigurărilor sociale, de exemplu, îşi încheie în mod constant execuţiile pe deficit.

M-am acomodat deja cu ideea că „măsurile de stimulare a economiei” sunt de fapt vitamine pentru corporaţii mediul de afaceri. Mi se tot explică, de vreme bună, că prosperitatea cetăţenilor depinde de bunul mers al corporaţiilor mediului de afaceri. Şi observ, de mulţi ani, că prosperitatea cetăţenilor rămâne în permanenţă în premiză, în vreme ce corporaţiile se descurcă binişor; binişor, dar ar mai avea nevoie de ceva stimulente.

Vorbim despre biruri. Una din promisiunile USL era reducerea TVA, revenirea la cota de 19%. Lucru care nu s-a întâmplat. Dacă onor guvernul socoteşte oportun, acum, să reducă CAS, n-are decât să o facă. Dar nu vreau să mai aud, pe viitor, de nicio mărire de taxă, acciză sau contribuţie!

Actualul guvern, ca şi cele dinainte, se vaită de proasta colectare a taxelor şi impozitelor. Şi pentru că nu se umple visteria din colectarea taxelor şi impozitelor locale, a mai ciupit puţin contribuabilul de la buzunar. Mai cu o mărire de acciză la combustibil, mai cu o creştere de taxe. Iar asta, iertat să fiu, e pungăşie curată!

Avem un sistem fiscal, există taxe, impozite, contribuţii, biruri şi angarale cu care noi cetăţenii suntem datori pentru ca dumnealui guvernul să-şi poată face treaba. Iar cetăţenii cinstiţi îşi achită toate aceste datorii. După care vine guvernul şi spune: n-ajunge! Şi n-ajunge pentru că dumnealui guvernul e incompetent, incapabil să îşi adune banii pe care ni-i cere. Pentru că, din incompetenţă, corupţie, prostie şi hoţie, doar o parte din taxele prevăzute de lege ajung în lădoiul cu bani ai statului. Care e soluţia pe care o găseşte statul? Să ia mai multe biruri de la dobitocii cinstiţi, care şi le platesc. În vremea asta unii se pricopsesc ocolind plata datoriilor către stat, dar făcând parale din afaceri cu statul, de-alde Bercea strânge milioane, iar contibuabilii cinstiţi mai pun un petec la turul nădragilor şi se scarpină de încă nişte marafeţi pentru a umple visteria statului. Care visterie nu strânge banii pentru a împlini cine ştie ce glorioasă operă, ci pentru a hrăni hoardele de afacerişti care au nevoie mai apoi de stimulente. Reducerea CAS, bunăoară. Altfel, sigur, şcolile sunt ca vai de ele, drumurile ferfeniţă, spitalele stau să se dărâme.

Dacă vreun guvern vine să îmi ceară biruri noi, să facă bine să îmi explice pe îndelete unde se vor duce banii aceia şi cât bine îmi vor aduce mie, contribuabil. Dar mai înainte să facă bine şi să treacă la colectat banii datoraţi de la toţi şmecherii şi şnapani. Altfel spus: nu discutăm despre măriri de taxe până ce nu-ţi aduci colectarea la cote rezonabile! Simplu! Nu îmi cere mie să plătesc pentru incompetenţa şi corupţia ta!

Nu ştiu ce învaţă ăia la Harvard, habar nu am. Nu ştiu dacă învaţă şi oleacă de istorie, pentru că atunci ar afla cum şi de ce cad guvernele.