O luăm de la capăt

Fără zbârnâieli de   vuvuzea,    fără focuri de artificii și fără   alte ceremonii,   revenim pe metereze. Până prindem viteză și ne dumirim cine e virusovici ăsta, ce vrea el și   de unde face rost de drojdie,    puteți   da ture prin arhivă   unde sigur veți găsi   ce să   împrăștiați    în     țucărbergărie.   Așa că actualizați-vă    bucmarcurile și lăsați   câte o vorbă, comentariu sau măcar un covrig  cu susan, ca să știm unii de alții.

Carevasăzică suntem la izoleală. Din motive   complicat de explicat, și mai complicat de înțeles, dar altfel foarte serioase, grave și cu mucul zvelt.   Zilele astea   mi-a fost dat să -i aud pe mulți  pomenind despre credința în coronavirus.  Că de ce nu crede cutărică în   coronache ăsta, că de ce teorii ale conspirației, că de ce nădușeli și castraveți acri.     Cum o fi devenit   alde coronache mai dihai decât Sfântul Duh, de   trebuie să vorbim despre el în termeni de credință, naiba știe, dar   recursul la credință  intervine când argumentele celelalte sunt sfeclă. Altfel, sigur, putem schimba vinul de împărtășanie cu sfânta ebolă.

Pe scurt, am cam străbătut o epocă numită „avem un virus, ce puța lu’ ăla micu’  ” facem cu el?

Și primul răspuns care le-a trecut prin osul craniului preoților de la Mânăstire Sfântul Coronarie Viruseanul a fost: băgăm șeptelul în staul!  Și behehe pe proprie răspundere.

Recapitulăm, ca să știm ce avem pe stoc. Măști n-avem, dar vinde farmacia lu’ nea Tătaru ministrosu fără bon fiscal. Deci:

-Domnu’ Cercel , specialist, ne spune mai întâi, sigur pe el, suficient și cu halva plină de dispreț că virusache ăsta e doar o gripă fără bacalaureat. Deci să stăm liniștiți, că  alde coronache e total lipsit de ambiție, nu cântă nici la cimpoi și merge cu conopida pane.

-Mai trece  puțin timp și domnu’ Cercel de la infecțioase interpretează o piesă nouă, numită Coronache-i mai al dracu’ decât soacra mea. La fel de sigur pe el, la fel de suficient, la fel de halva.

-Mai trece încă o parcelă de timp și vine iar specialistul Cercel să dea cu știința în  țurloiul nației. Și, de data asta, oferă soluții strict medicale: popreala, priponul și zdupăreala!  Chestii de bază, în anul trei la medicină.  Care ceai, ce frecții, unsori, buline sau injecții: zăbreaua !

-Organizația Mondială a Sănătății   mișcă la fel ca  Cercel băștinosul. Pentru că Cercel de la infecțioase nu face altceva decât să cânte coveruri după super-trupa  bilgetsiană OMS.  Și la ei viruseanu trece prin faza gripă  fără carte de muncă, gripă alcoolistă pentru a deveni Gripă Rambo măritată cu  Chuck Norris.

-Intrăm toți la poprire. Dar nu toți. Absolut toată lumea. Dar nu toată lumea. Cine are treabă la Sibiu poa’ să meargă dacă e bronzat și are coloană oficială. În rest toată lumea trece la pripon. Toată lumea. Afară de medici. Și polițiști. Și ăia care lucrează în magazine. Și ăia care au cârciumi. Și ăia care livrează haleală. Și firmele de curierat. ȘI ăia care lucrează prin  rafinării, transport public, taximetrie, energie etc. Și oricine completează un rahat de declarație. Dar n-avem voie să ne pupăm.

-Mai vine și rahatul cu masca. E obligatorie. Dar nu e obligatorie. Pentru că nu folosește la nimic.  Dar doar ea te poate proteja.

-În timpul ăsta, cercetătorii de la Institutul de Combatere a Epidemiilor de la Ministerul Afacerilor Interne cu Jacă dă Pele testează imunizarea pe bază de bulan. Ceea ce le doresc și lor.

Bun. Știm toți cum se termină filmul ăsta.  Vaccinare obligatorie, cip băgat în buric ca să fie clar că te-au vaccinat și hai, poți ieși la păscut lucernă proaspătă. Dar nu e doar asta. Orice criză, dacă ești jmeker și ai telefon securizat, poate fi o oportunitate. Așa că jde centre de putere, din jde  locuri nu ratează șansa de a trage niște tunuri și de a mai da cu  briciul pe târtița populației care s-a cam flocăit de atâtea drepturi și libertăți.

Pe scurt, regulile sunt stricte dacă ai chef să le respecți, dacă n-ai chef,  suge sparanghelul!

Că virusul ăsta e primejdios, asta e clar! A doborât hectare întregi de păduri!

Asta e! Vă doresc jacă de pele și cercel în  ce gaură vreți voi!

Ne-am întors!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

28 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...