Nea Stere, declarația și faigheul

-5-4, n-o bagi p-aia în casă?

-Bă, Stre! Vezi tu d-ale tali că p-ali meli le mut eu!

Decorul e același. Neschimbat. Nicio epidemie, nicio criză, stare de urgență sau de altfel nu are cum îi clinti pe Nea Stere și Nea Mătreață de pe băncuța pe care au petrecut facerea lumii și o să prindă și sfîrșitul ei.

Fesul lui Nea Stere e refugiat spre creștet, într-o rână. Ilicul de lână, peste bluza de pijama, ochelarii ținuți laolaltă cu leucoplast atârnă la gât, legați de o sfoară. Nea Mătreață e în eterna pufoaică de culoarea jegului fugărit de mâțe, iar pe creștet o șapcă roșie (nu, nu e aia!) îi ține loc de coviltir.

Nea Stere mă simte în preajmă, dar nu întoarce capul, doar ciupește aerul cu degetele, către mine:

-Vecinu’, stai p-acilea că-l rezolv p-ăsta și-l pun să facă ca Iohannis!

-Și cum face Iohannis, Nea Stere? mă intersez într-o doară.

-‘ai că vezi acușica.

-Alo! Alo! se aude din spatele meu.

Doi polițiști. Tineri. Cel care ne telefona îmi pare cunoscut.

-Ce-i, Aurică? îl ia din scurt Nea Stere fără să-și urnească ochii de la zaruri,

-Nea Stere, știi că e lege, dă-o-n mă-sa! Pune și mata masca!

-Da di ce, bă Aurică, ce mă duc la furat?

-Hai, bre! Avem și noi ordine. Acu’ te întreb și de declarație.

Acum e treabă serioasă. Nea Stere lasă zarurile, se întoarce, își pune ochelarii pe aparatul de privit și îl măsoară pe polițist din cap până-n picioare:

-Ce-i, Aurică? Te-a îmbrăcat ăștia?

-Nea Stere… – e stînjenit tânărul polițist.

-Pân’ la ce oră te-a lăsat tac’tu afară, să te joci de-a vardistu’?

-Nea Stere! se înfoaie tânărul om al legii. Vezi că eu pot să întorc foaia. Ia să văd declarația pe proprie răspundere!

Aici se înfoaie și Nea Mătreață:

-Păi, vezi-o! Cine nu te lasă?

Cel numit Aurică se uită la colegul său. Ăla ridică din umeri și saltă mâinile în față, cu palmele ridicate, de parcă i-ar zice: te-a mâncat în cur!

-Mergeți în casă și faceți declarație și ieșiți doar cu mască, între orele prevăzute…

-Aurică, auzi bă! îl întrerupe nea Stere. Pe tine te strâng gingiile? Ia zi, da’ ce culoare să fie masca ?

-Legea nu prevede…

-Păi, vezi, bă! Nu prevede! Și io am deja una pe bot, da e dă culoare pelii și nu să vede că e camoflată, da? Hai, valea! Da’ nu vrei tu să-mi bag și vată în nas?

-Nea Stere, e ultimul avertisment! E spre binele dumitale.

Nea Stere nu se mai uită la el. S-a întors la zaruri. Îi răspunde în scârbă.

-Așa, mă Aurică? Spre binele meu?

-Da, bre!

-Așa? Dă binele meu nu mai poți tu, dă grija mea moare poponeață ruptă de Iohannis, de binele meu nu mai puteți voi toți, bă! Și tre’ să vă cred, că și până acuma tot de binele meu ați făcut voi încă o gaură în cur!

-Nea Stere, dacă nu ne înțelegem, gata, îți dau amendă!

-Bă, nu-mi dai, mi-o iei!

-Zi-i cum vrei!

-Și nu-i amendă, e altceva!

Cumva mi-e milă de bietul om al legii. Dă dovadă de mult mai multă răbdare decât mine, de exemplu. E încurcat, nu știe ce să facă. Dinspre coleg niciun ajutor, aceleași semne: nu mă bag.

-Păi, bă Aurică! Că te știu de cân erai mic și te pișai în spate la centrala lu Mătreață cu alde Băleață a lu’ Lanterna Omenirii. Păi, ce vrei tu, bă? Să stau eu în casă și voi să montați faigheu vostru? Nu, tată, la scara asta nu montați nimic.

-Ce e aia, bre?

-Las’ că știi tu! Faigheu care vreți voi să-l puneți pă peste tot, să știți voi când se bășește Mătreață și când mai trec eu pe la mă-ta! Hai, valea că te iau la rangă!

Colegul junelui Aurică a rămas cu gura căscată. N-are de lucru și întreabă:

-Ce-i ăla faigheu?.. Ce-i aia?

-Nu știi, ai? ‘vă-n șpiral de bandiți! Faigheu d-ăla de ghesemeu care-l băgați voi să iradiați lumea cu viruși și să-mi băgați mie cip în cur și lu’ Mătreață în coaie!

Ăia nu pricep nimic. Junele Aurică e suficient de inteligent ca să știe când e meciul pierdut.Zice:

-Noi dăm o tură, dar dacă ne întoarcem și te găsim aici, nu te mai iert!

-Bine, Aurică. Du-te. Și dă mai multe ture. Auzi, bă?

-Ce-i, bre?

-Da’, vezi că șmoarca aia de pe botu’ tău e modelu’ pentru femei. Sau te-ai dat și tu cu ai lu’ Mecanism?

Aurică își pipăie masca. Se prinde pînă la urmă. Pleacă bodogănind. Nea Stere mai strigă după el:

-Aurică, da’ la legea aia a ta nu se zice, bă, să te protejezi? Dop în cur ți-ai băgat? Că poate te caci pe tine!

Polițiștii măresc pasul. Se duc. Nea Mătreață zice:

-Stere, când vine, bă, Lanterna Omenirii? Că furase ăla o păproprie și zicea că ne seroxează la toți.

-Nu vine, e cu fi-su’ la furat fer vechi. Se ține după ăia cu faigheu’!

Altfel e o zi obișnuită de primăvară.

7 thoughts on “Nea Stere, declarația și faigheul”

  1. Concluzia? Cine n-are bătrâni, să-și cumpere! Da’ să-și cumpere de-ăia ciufuți, ca nea Stere și nea Măreață, că ăștia-s buni la vremuri tulburi!

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.