AcasăCamera de gardaKim Undead și Klaus...

Kim Undead și Klaus Unplugged

Ce face omul de unul singur, în casa lui, se cheamă rașchetat hamsterul și e doar treaba lui. Ce face pe parcela lui de Facebook se cheamă delir și e treaba lui, a țucărberienilor (care vor bloca și link-ul către această postare, motiv pentru care o să le adresez un mesaj de suflet în Post Scriptum). Ce fac țugulanii când devin jornaliști dă tel’ziune se cheamă panaramă, auto-propulsarea teslei in scrotum sau, în limbaj de specialitate, împachetare terapeutică cu rahat (adică cu cacofonia avem noi acum probleme?.

Sâmbătă seara se umpluseră boscheții internetului cu știrea că a murit ăla mic și gras al coreenilor în salopetă. N-am fost nici eu cruțat de avalanșa de mesaje care garantau că alde Kim dolofanezul e plecat la ta-su mare. Am recomandat circumspecție și, așa cum îi șade bine mordechaiului, m-am pus pe treabă. Într-un ceas aveam toată povestea înșirată pe macrameul de la Facebook. Documentare ca la carte. Pe scurt, totul era o goangă pornită de la un tabloid japonez. Am pus acolo link-uri, aperitive și răcoritoare să se afâneze publicul consumator.

Niște mistreți de la o televiziune cică de știri, neah, buluc să fie ei primii. Așa că l-au omorât pe micuț în direct și cu sadism. Guița micuțul, da’ și ei răi, i-au făcut de petrecanie. Ce să stai să verifici, să obosești neuronul, omori kimonautul și bagi publicitate! Că e pă reting!

După aia au venit ăilalți, mai șpreiați, mai văcsuiți cu deontologeală și polei pe epoleți. Ăia au dat-o cu poatecă-separecă-dupăuneleinformațiiseparecă. De fapt se părea că nu se părea. Iar chestia cea mai de căcat pe care o poți face când iei bani ca să mimezi jurnalismul e să o scuipi pe aia cu : mass media relatează că! Și fix așa au făcut tablagiii de presă. Care mass media? Cine? Goarna Făureiului? Gazeta apicultorului? Că altfel e un fel de auto-citare sau și mai grav, adică un fel de „e la hoha, știm, da’ ne trebe la reting și sictir!”.

A urmat faza trei. Aici subofițerașii au tras o ciordeală din aia meseriașă din toată documenarea feisbucită de mine și s-au dat înțelepți. Ocazie cu care, firește, m-am bucurat să constat că sunt influent, iar mamele lor au fost dezamăgite că le-am folosit doar gurițele.

Subiectul a fost bifat, puteam să închei aici. Dar n-am chef. Chef n-am, dar am țigări. Așa că pomenim în treacăt și de salvatorul lu’ Ardealu’, Iohannis Muiepesede. Sigur, subiectul ăsta are ceva floacă așa că merită epilat pe îndelete. Și o să o facem, zilele viitoare. Dar deocamdată doar notăm că ne-a salvat meditatorul. A salvat Ardealul, bre! Și n-are nicio legătură cu temele de la mercălgioaică, prin care se cere ranga pe Viktor Orban. Lasă că vorbim noi. Altfel Klaus e bine, merci, părinții lui cetățeni germani, bine și ei, părinții voștri, cetățeni români, le culeg sparanghelul. Hai, pa!

P.S. Un mesaj special pentru prietenii de la Facebook, pe a căror vigilență contez și acum. Știu că iar trebuie să ne certăm o oră până deblocați link-ul către acest articol. Știu. Dar, bă Mark, am o rugăminte. De data asta se poate să ne grăbim puțin? Nu vreau să o las pe mă-ta să aștepte. Merci.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Că a murit sau nu micutul acela grăsuț nu-i bai! Nu eram la curent cu politica externă… Apreciez informația…
    Dar VICTORIE ! Mi-am cumpărat azi două măscuțe si sunt fericită….
    Mi-a stricat ”șeful cel mare” fericirea, puțin, când m-a speriat că pierdem Ardealul din cauza PSD. Dar mi-am revenit când am auzit că a fost doar un zvon . Șefu cel mare stătea și el prost dar cu politica intermă..
    Oare Nea Stere este la curent cu stirile ?

  2. […] Ce face omul de unul singur, în casa lui, se cheamă rașchetat hamsterul și e doar treaba lui. Ce face pe parcela lui de Facebook se cheamă delir și e treaba lui, a țucărberienilor (care vor bloca și link-ul către această postare, motiv pentru care o să le adresez un mesaj de suflet în Post… Continue reading Kim Undead și Klaus Unplugged → […]

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...