Acasănea stereNea Stere și diversitatea

Nea Stere și diversitatea

Dacă trebuie să vă descriu fesul, pantalonii de treiling sau vesta lui nea Stere, atunci voi căutați pagina lui Caramitru junior și n-aveți treabă aici. Nici nea Mătreață nu mai are nevoie de descriere. Nici banca din fața blocului, unde cei doi care alcătuiesc grupul local de dialog bezmetic, dar social, își fac veacul.

Pe o foaie de ziar, între ei, au așezat ceva merinde: cârnați și un bocan cu muștar.

-Vecinu’, fă-te încoa! sunt preluat imediat. Hai, că ete, vine alde Saxofon a lu’ Tamburet și-l punem să ne povestească cum a fost în America, la nunta lu’ fra’su! Hai, vecinu’ că e mai tare ca covidu’!

Și așa se întîmplă. Apare o uscătură la vreo 19-20 de ani, cu breton geluit, tricou Armani (cel puțin așa scrie, cu litere sclipitoare, de o șchioapă). Firește, pantaloni de treiling, galbeni, asorați cu muștarul celor doi reprezentanți ai societății civile.

-Ce faci, mă Saxofoane? îl ia nea Stere în primire. Ai fost, mă, în America?

-Am fost, bre, ce întrebi? Că m-a dat ăia peste cap acolo…

-De ce, mă Saxofoane? S-a pus cu săpunu’ pă tine, bestiili naibii!

-Nu, bre… Era blalaimeată la ei!

-Ce era, mă? nea Stere nu pricepe. Nici nea Mătreață. Nici eu.

-Blalaimeată, bre! N-ai auzit? Așa îi zice la ei când iese lumea la furat!

Nea Stere rămâne cu gura căscată.

-Cum, mă? Ies toți la furat?

-Nu, bre, nu toți! E ca la votare. Nu iese toți, da’ iese mulți! Așa e la ei!

-La furat, Saxofoane?

-Da, bre, dacă îți zic. E blalaimeată, n-auzi?

-Și ce fură, mă?

-Ce vrea ei!

-Și poliția? intervine și nea Mătreață.

-N-are treabă!

Nea Stere se uită la nea Mătreață. Nea Mătreață se uită la muștar. Eu mă uit încotro să apuc. Nea Stere răbufnește:

-Astea-i minicuni d-ale tale! Cum să iasă așa la furat… Cum mergea ai noștri la furat din conductă?

Saxofonul chicotește:

-Nu, bre. Ți-am zis că e blalaimeată! Așa e la ei. Strigi tare BLALAIMEATĂ, spargi geamu’ la magazin și intri acolo și iei ce vrei! Când ieși mai strigi odată BLALAIMEATĂ și gata!

-Și poliția nu se bagă?

-N-are, bre, treabă, n-auzi? Așa e la ei!

Nea Stere își face cruce. Nea Mătreață a rămas cu bucata de cârnat înțepenită la intrarea în orificiu.

-De-aia te-ai dus tu acolo, Saxofoane… – s-a prins nea Stere.

-Nu, bre…

-Așa o fi la ei… – mormăie nea Mătreață. Obicee d-ale lor, cum e… D-aia e evoluați, d-aia a ajuns ei pă lună!

Saxofon nu pricepe.

-Cine s-a dus pe lună, bre?

-Americanii, bă instrument dă suflat! i-o dă scurt Nea Stere.

-Pă bune? Când?

Nea Stere se uită pieziș la el, pe urmă zice într-o doară:

-Aoleu, Saxofoane… Ce șantier e în minte la tine… Te-ai dus acolo la ciordit…

-Nu, bre. Am fost la diasporă.

Nea Stere râde:

-Păi, io credeam c-ai fost la nuntă, bă!

-La nuntă, da’ și diasporă!

Nea Mătreață e interesat de nuntă, de aspectele care țin de viața de familie, în genere:

-Și? Alde frat’tu și-a luat fată bună?

-Chinezoaică! zbiară fudul Saxofon.

Nea Stere nu pricepe.

-Păi, nu era în America, mă?

-Ba da, bre. De acolo a luat-o!

-Păi, ăia are chinezi acolo?

-Are dă toate națiile, are negri, indieni, chinezi, ruși, mexicani…

-Aoleu! Și americanii unde-i?

-Ăștia e americanii, bre!

Aici nea Stere chiar nu mai pricepe nimic. Se uită la mine. Dau din cap, într-un fel din care n-are decât să înțeleagă ce vrea.

-Cum, mă? Amestecătură?

-Nu, bre, diversitate…

-Ce-i aia, mă?

-Diversitate, bre! Mi-a zis mie cumnata!

-Chinezoaica? se bagă, iar, nea Mătreață.

-Da, bre… E fată bună.

Nea Stere tot nu se lasă convins:

-Păi, ce, tu știi chinezește, Saxofoane?

-Nu, bre, mi-a zis englezește!

-Și ce, englezește știi?

-Mi-a tradus fra’ mio, că el a învățat și-i merge ca lumea acolo. Cântă la nunți, chefuri, d-astea…

-La cine cântă, mă, la chinezi?

-La chinezi, la negri, la americani… la toți…

Nea Stere nu știe ce să mai creadă. Îl lămurește nea Mătreață:

-O fi rupți americanii după acordeon, mă Stere!

Nu merge. Nea Stere tot nu e lămurit.

-Și ce zici că ți-a zis chinezoaica, mă?

-Că la ei e diversitate, d-aia are blalaimeată…

-Cum adică, Saxofoane? Ce are ăia? Ce rahat zici tu acolo?

-Adică amestecătură d-aia, cum zici matale! Că așa e mișto!

-Adică dacă ai amestecătură, e voie la furat!

-Chestii de-astea!

Nea Stere se uită la mine. Mă înghiontește:

-Vecinu’, ce naiba zice ăsta, tu-l în paș’ pe mă-sa?

Nu mă bag. Nu-i treaba mea.

-Așa, Saxofoane? Amestecătură? Așa-i bine, ai?

-Da, bre. D-aia are ei dă toate!

-Are pe moaș’sa pe gheață, Saxofoane! La păcănele când îți dă, bă, cîștig? Hă? Când e amestecătură sau când e d-un fel…

-Bre…

-Niciun bre! ‘tu-vă-n țambal cu prostiile voastre, că vă duceți acolo la supt droguri și vă-ntoarceți covidați la cap, ‘vă muma-n cur! Blalaimeată, ai? Păi, nu e blalaimeată destulă la noi? C-ați făcut țeava ciur de câtă benzină ați furat!

Mai stă puțin, se întoarce spre mine:

-Bre, vecinu’! Alde nen’tu Trump ăla, o fi el dilimache, da’ are și balamuc mare acolo. Auzi la ei, amestecătură! Blalaimeată!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. […] Dacă trebuie să vă descriu fesul, pantalonii de treiling sau vesta lui nea Stere, atunci voi căutați pagina lui Caramitru junior și n-aveți treabă aici. Nici nea Mătreață nu mai are nevoie de descriere. Nici banca din fața blocului, unde cei doi care alcătuiesc grupul local de dialog bezmetic, dar social, își fac veacul. Pe… Continue reading Nea Stere și diversitatea → […]

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...