AcasăCamera de gardaNoi ne tragem din...

Noi ne tragem din maimuțe – nu ne-o tragem cu maimuțe

După fâsâirea programului „doi ani de hapciu și injecții”, recunosc, eram curios să aflu care e următoarea boleșniță din program. Doar nu era să fie lăsat șeptelul să behăie slobod pe pășune! Era limpede că tusea era doar dulcele preludiu într-un futic care urmează să ne solicite vreme bună orificiile. Ce să fie? O molimă de gălbează, bube dulci, sculament, dambla? Și a venit. Boala maimuței. Să ne fie de bine!

În vreme ce grosul norodului își mai trage o sperietură și stoc de drojdie în cămară, îți vine să te întrebi: Bă! Care ai futut maimuța? Ieși, bă, în față și recunoaște! Și nu ne spune că era curvă și ai bulit-o pe un măr și o banană!

Boli și beteșuguri sunt de când lumea. Nu le-am născocit noi. Ba, până mai ieri, ne lăudam că am reușit să le dăm de cap. Dacă acum se ventilează intens teama ba de mucii de liliac, ba de găozul de maimuță e pentru că suntem o specie de căcăcioși. Sau am devenit. Iar derbedeii care trag clopotele știu că nu există sculă mai bună ca frica, dacă vrei să stăpânești șeptelul.

Au început deja programul cunoscut. Mai întâi micuțele știri (născocite sau doar lucrate corespunzător) prin care ni se dă de veste unde a mai pocnit un caz de maimuțăreală. Ceva vreme o să fim bubuiți cu știri din astea. Pentru pregătire/înmuiere. „A apărut/a fost semnalat/ a fost înregistrat  un nou caz de maimuțăreală, în Anglia”, „un nou caz a fost descoperit la Fetești”, ” opt membri ai Ansamblului Călușarii Orizontali din Mizil, aflați în turneu la Darabani, au fost depistați etc.”. Cât să începi să fii convins că, în lumea asta, se bulesc maimuțe într-o disperare. Deja începi să privești cu suspiciune către vecini, te uiți chiorâș la hipsterul de șofer de Uber. Ăsta, la ce moacă are, nu vede păsărică de muiere vie, dar s-ar putea să iasă seara la agățat maimuțe, că e plin de ele pe faleză.

Pe urmă vin statisticile. În Norvegia x, în Italia y, În Polonia z (păzea!) cazuri de maimuțit. Apoi știrea că a apărut și la noi primul corditor de maimuțe. Când apar statisticile, încep talk show-urile dedicate, cu specialiști piesă și piesă. Astrologi, cititori în pietre, stomatologi pensionari, generali în rezervă, useriști – adică tot din ăștia pe care i-ai suspecta că au futut maimuțe, găini și curci la viața lor. Din momentul ăsta începe șmecheria cu știința. Și urecherea celor care refuză să înțeleagă ce treabă serioasă e asta! „Păi, ce bă? – or să te întrebe – tu ești doctor?” Și tu o să-i răspunzi: „da’ ce, doctoru’ a futut maimuțe? Arafat poate, posibil, da’ restu’?” Din momentul ăla ești pierdut. Pentru că ei fac regulile comunității.

Până vin ei cu vaccinul ( e clar că vine și asta, nu?) tu o să stai încuiat în casă și o să ieși doar cu declarație pe bază de „să mor io dacă vă mint”, în care o să explici unde vrei să te duci și de ce. Dacă mergi la futut, scrii acolo negru pe alb pe cine ai de gând să babardești(atașezi poza și proba ADN care certifică limpede că nu e maimuță), ce poziții ai în program și vii cu foaia vizată de respectiva/respectivul, care are obligația de a-ți da calificativ. Orice e sub satisfăcător înseamnă muncă în agricultură.

Când apare vaccinul lucrurile sunt deja clare. Primii sunt copiii și bătrânii. O să te întrebi, normal, cum naiba, că la ăștia riscul de futelniță e minim. Da’ de ce nu taci tu din gură, ce, ești doctor?

Firește, nu vor lipsi chenarele pe maidanele de socializare:

-fac labă, salvez o viață!

-ia-ți vibrator, arată că-ți pasă!

-noi ne tragem din maimuțe, nu ne-o tragem cu maimuțe!

Te uiți la știrile din Ucraina și te întrebi dacă actorașul ăla al lor e însurat, că parcă… Mai un război, mai o scumpire, mai niște stropi pe faianță, doi ani se duc repede. Și într-o zi o să auzi că s-au dus valurile. Și că în Marea Britanie s-a înregistrat un caz de febră aviară. Atunci o să zbieri:

-Aha! Știam eu că ăia fut găini!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....