AcasăAnarhisti din toate tarileConsumul de știri dăunează...

Consumul de știri dăunează grav informării

La Digi24 există o serioasă preocupare când vine vorba de tilu. Prima condiție e să fie tâmpit (umorul involuntar e un bonus). A doua condiție ar fi să ascundă informația reala, știut fiind că, de cele mai multe ori, cititorii scanează titlurile pe fugă, fără a intra în corpul articolului.

O luăm metodic:

Rușii pun mai întâi sacul pe cap prizonierilor, îi bat bine, apoi se lămuresc că sunt jurnaliști și că n-ar trebui să-i tortureze. Este experiența directă prin care a trecut Dmitro Litvinenko, un jurnalist ucrainean capturat de forțele ruse în Donbas în 2014. El a explicat, într-un interviu în exclusivitate pentru Digi24, de ce este convins că țara sa va învinge în război, oricât de greu ar fi.

Trecem peste deja pomenitul și troncănitul umor involuntar. Discutăm despre un război. Dintre ucraineni și ruși. Iar rușii iau prizonier un individ care își băga nasul în treaba lor. Ucrainean. Ce bestii! Apoi individul pretinde că e jurnalist, deci are scutire de la sac în cap. Pentru ca apoi, cu aplomb și vitejească distanțare, nenea să răcnească: îi rupem! Pentru că patriotism.

Până aici totul ar avea sens. Doar că, dacă depășești paragraful introductiv, descoperi că povestea se petrecea prin 2014. Mai descoperi că omul e dezlânat (jurnalist, mda!), că îi urăște pe ruși de când se știe și că în bloc la mă-sa nu merge liftul.

Un produs marca Digi. Cu sacul în cap.

Asta, hai recunoașteți, reprezintă o interpretare originală a ideii de reparații istorice. Lumumba a fost, neîndoielnic, un personaj remarcabil, cu o binemeritată aură de erou. Chiar și așa, gestul de acum al belgienilor, care se dorește a fi unul simbolic, are un aer de luare peste micior. „Merci pentru tot ce am furat de la voi, na un dinte!”.

Înțeleg, puștiul are curul mare, că are cui semăna. Sau puștoaica. Și da, în mediul în care tropăie mă-sa e acum o mare ispravă să nu mai știi de tine. Iar puradeii imită ce văd, dacă li se dă senzația că asta e vreo mare scovergă. Aici intervii tu, părinte, și după două șuturi în cur îi explici diferența dintre delir și realitate. Sau scoți maimuța în lume să te lauzi, să arăți că țicneala vremii nu te-a lăsat nepălită.

Odinioară așa ceva se numea abuz.

Am explicat deja cum e cu titlurile digitoase. La fel și în cazul ăsta. Dacă treceți de titlu, o să descoperiți că, de fapt, Zaharova l-a cam făcut de rahat pe cnn-ist. Adică l-a făcut bine de rahat. Pe scurt, propaganda rusă rupe propaganda americană. Pentru că ridicolul ăla care vrea să treacă drept gazetar nu e altceva decât un propagandist agresiv (v-am zis că e de la CNN, da?).

Poate nu e limpede de ce spun asta. Un ziarist serios ( nu e cazul aici) are datoria de fi insistent, enervant de insistent, dacă e nevoie, pentru a primi un răspuns limpede, concret, la o întrebare esențială. Atunci când insistența e folosită nu pentru a obține un astfel de răspuns, ci pentru a insera, cu ostentație și îndărătnicie, un refren propagandistic, e propagandă.

Sigur, Zaharova a răspuns așa cum i-a convenit. O astfel de întrebare aproape impune asta. Sigur, problema legitimității acțiunii ruse nu e de ocolit. E, totuși, o întrebare care s-a pus de sute de ori, în ultimele luni, și la care rușii au tot răspuns. Uneori cu argumente care țin de dreptul internațional (discutabile cel puțin), în cazul lui Lavrov, alteori mai răstit (Medvedev) sau mai sarcastic (Zaharova).

O comparație cu conferințele de presă de la Casa Albă ar stârni hohote de râs.

Grav! Dacă a zis-o Boca e grav. Au căcat-o rușii!

De data asta trecem la campionatul de amatori. Pentru că Realitatea e un monument de dilentantism. Dar entuziaști voluntari în fanfara propagndei. Cum cam tot ce se putea scorni în materie de înjurat rușii s-a scornit, zevzecii de acolo s-au gândit că e numai bun momentul pentur niște Boca. „Sfântul Ardeaelului”.

Te gândești: bre, ce o fi profețit omul ăla, bre, de a devenit știre azi?

Asta:

”În curând va începe un nou război și rușii care au făcut atâta rău în țara noastră vor primi răsplata la ei acasă””, se arată în Arhivele Securității, într-un document datat la 16 decembrie 1948.

Au trecut 74 de ani.

Sunteți pregătiți? Gata? O să vă șocheze. Că de-aia s-au scremut cu titlul. Na:

Rashmirekha Ojha, vedetă a postului Odia TV, a fost găsită fără viață în casa pe care o închiriase din zona Nayapalli din Bhubaneswar.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări...

- A word from our sponsors -

De citit

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...