AcasăAnarhisti din toate tarileConsumul de știri dăunează...

Consumul de știri dăunează grav informării

La Digi24 există o serioasă preocupare când vine vorba de tilu. Prima condiție e să fie tâmpit (umorul involuntar e un bonus). A doua condiție ar fi să ascundă informația reala, știut fiind că, de cele mai multe ori, cititorii scanează titlurile pe fugă, fără a intra în corpul articolului.

O luăm metodic:

Rușii pun mai întâi sacul pe cap prizonierilor, îi bat bine, apoi se lămuresc că sunt jurnaliști și că n-ar trebui să-i tortureze. Este experiența directă prin care a trecut Dmitro Litvinenko, un jurnalist ucrainean capturat de forțele ruse în Donbas în 2014. El a explicat, într-un interviu în exclusivitate pentru Digi24, de ce este convins că țara sa va învinge în război, oricât de greu ar fi.

Trecem peste deja pomenitul și troncănitul umor involuntar. Discutăm despre un război. Dintre ucraineni și ruși. Iar rușii iau prizonier un individ care își băga nasul în treaba lor. Ucrainean. Ce bestii! Apoi individul pretinde că e jurnalist, deci are scutire de la sac în cap. Pentru ca apoi, cu aplomb și vitejească distanțare, nenea să răcnească: îi rupem! Pentru că patriotism.

Până aici totul ar avea sens. Doar că, dacă depășești paragraful introductiv, descoperi că povestea se petrecea prin 2014. Mai descoperi că omul e dezlânat (jurnalist, mda!), că îi urăște pe ruși de când se știe și că în bloc la mă-sa nu merge liftul.

Un produs marca Digi. Cu sacul în cap.

Asta, hai recunoașteți, reprezintă o interpretare originală a ideii de reparații istorice. Lumumba a fost, neîndoielnic, un personaj remarcabil, cu o binemeritată aură de erou. Chiar și așa, gestul de acum al belgienilor, care se dorește a fi unul simbolic, are un aer de luare peste micior. „Merci pentru tot ce am furat de la voi, na un dinte!”.

Înțeleg, puștiul are curul mare, că are cui semăna. Sau puștoaica. Și da, în mediul în care tropăie mă-sa e acum o mare ispravă să nu mai știi de tine. Iar puradeii imită ce văd, dacă li se dă senzația că asta e vreo mare scovergă. Aici intervii tu, părinte, și după două șuturi în cur îi explici diferența dintre delir și realitate. Sau scoți maimuța în lume să te lauzi, să arăți că țicneala vremii nu te-a lăsat nepălită.

Odinioară așa ceva se numea abuz.

Am explicat deja cum e cu titlurile digitoase. La fel și în cazul ăsta. Dacă treceți de titlu, o să descoperiți că, de fapt, Zaharova l-a cam făcut de rahat pe cnn-ist. Adică l-a făcut bine de rahat. Pe scurt, propaganda rusă rupe propaganda americană. Pentru că ridicolul ăla care vrea să treacă drept gazetar nu e altceva decât un propagandist agresiv (v-am zis că e de la CNN, da?).

Poate nu e limpede de ce spun asta. Un ziarist serios ( nu e cazul aici) are datoria de fi insistent, enervant de insistent, dacă e nevoie, pentru a primi un răspuns limpede, concret, la o întrebare esențială. Atunci când insistența e folosită nu pentru a obține un astfel de răspuns, ci pentru a insera, cu ostentație și îndărătnicie, un refren propagandistic, e propagandă.

Sigur, Zaharova a răspuns așa cum i-a convenit. O astfel de întrebare aproape impune asta. Sigur, problema legitimității acțiunii ruse nu e de ocolit. E, totuși, o întrebare care s-a pus de sute de ori, în ultimele luni, și la care rușii au tot răspuns. Uneori cu argumente care țin de dreptul internațional (discutabile cel puțin), în cazul lui Lavrov, alteori mai răstit (Medvedev) sau mai sarcastic (Zaharova).

O comparație cu conferințele de presă de la Casa Albă ar stârni hohote de râs.

Grav! Dacă a zis-o Boca e grav. Au căcat-o rușii!

De data asta trecem la campionatul de amatori. Pentru că Realitatea e un monument de dilentantism. Dar entuziaști voluntari în fanfara propagndei. Cum cam tot ce se putea scorni în materie de înjurat rușii s-a scornit, zevzecii de acolo s-au gândit că e numai bun momentul pentur niște Boca. „Sfântul Ardeaelului”.

Te gândești: bre, ce o fi profețit omul ăla, bre, de a devenit știre azi?

Asta:

”În curând va începe un nou război și rușii care au făcut atâta rău în țara noastră vor primi răsplata la ei acasă””, se arată în Arhivele Securității, într-un document datat la 16 decembrie 1948.

Au trecut 74 de ani.

Sunteți pregătiți? Gata? O să vă șocheze. Că de-aia s-au scremut cu titlul. Na:

Rashmirekha Ojha, vedetă a postului Odia TV, a fost găsită fără viață în casa pe care o închiriase din zona Nayapalli din Bhubaneswar.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...