Consumul de știri dăunează grav informării

on

|

views

and

comments

La Digi24 există o serioasă preocupare când vine vorba de tilu. Prima condiție e să fie tâmpit (umorul involuntar e un bonus). A doua condiție ar fi să ascundă informația reala, știut fiind că, de cele mai multe ori, cititorii scanează titlurile pe fugă, fără a intra în corpul articolului.

O luăm metodic:

Rușii pun mai întâi sacul pe cap prizonierilor, îi bat bine, apoi se lămuresc că sunt jurnaliști și că n-ar trebui să-i tortureze. Este experiența directă prin care a trecut Dmitro Litvinenko, un jurnalist ucrainean capturat de forțele ruse în Donbas în 2014. El a explicat, într-un interviu în exclusivitate pentru Digi24, de ce este convins că țara sa va învinge în război, oricât de greu ar fi.

Trecem peste deja pomenitul și troncănitul umor involuntar. Discutăm despre un război. Dintre ucraineni și ruși. Iar rușii iau prizonier un individ care își băga nasul în treaba lor. Ucrainean. Ce bestii! Apoi individul pretinde că e jurnalist, deci are scutire de la sac în cap. Pentru ca apoi, cu aplomb și vitejească distanțare, nenea să răcnească: îi rupem! Pentru că patriotism.

Până aici totul ar avea sens. Doar că, dacă depășești paragraful introductiv, descoperi că povestea se petrecea prin 2014. Mai descoperi că omul e dezlânat (jurnalist, mda!), că îi urăște pe ruși de când se știe și că în bloc la mă-sa nu merge liftul.

Un produs marca Digi. Cu sacul în cap.

Asta, hai recunoașteți, reprezintă o interpretare originală a ideii de reparații istorice. Lumumba a fost, neîndoielnic, un personaj remarcabil, cu o binemeritată aură de erou. Chiar și așa, gestul de acum al belgienilor, care se dorește a fi unul simbolic, are un aer de luare peste micior. „Merci pentru tot ce am furat de la voi, na un dinte!”.

Înțeleg, puștiul are curul mare, că are cui semăna. Sau puștoaica. Și da, în mediul în care tropăie mă-sa e acum o mare ispravă să nu mai știi de tine. Iar puradeii imită ce văd, dacă li se dă senzația că asta e vreo mare scovergă. Aici intervii tu, părinte, și după două șuturi în cur îi explici diferența dintre delir și realitate. Sau scoți maimuța în lume să te lauzi, să arăți că țicneala vremii nu te-a lăsat nepălită.

Odinioară așa ceva se numea abuz.

Am explicat deja cum e cu titlurile digitoase. La fel și în cazul ăsta. Dacă treceți de titlu, o să descoperiți că, de fapt, Zaharova l-a cam făcut de rahat pe cnn-ist. Adică l-a făcut bine de rahat. Pe scurt, propaganda rusă rupe propaganda americană. Pentru că ridicolul ăla care vrea să treacă drept gazetar nu e altceva decât un propagandist agresiv (v-am zis că e de la CNN, da?).

Poate nu e limpede de ce spun asta. Un ziarist serios ( nu e cazul aici) are datoria de fi insistent, enervant de insistent, dacă e nevoie, pentru a primi un răspuns limpede, concret, la o întrebare esențială. Atunci când insistența e folosită nu pentru a obține un astfel de răspuns, ci pentru a insera, cu ostentație și îndărătnicie, un refren propagandistic, e propagandă.

Sigur, Zaharova a răspuns așa cum i-a convenit. O astfel de întrebare aproape impune asta. Sigur, problema legitimității acțiunii ruse nu e de ocolit. E, totuși, o întrebare care s-a pus de sute de ori, în ultimele luni, și la care rușii au tot răspuns. Uneori cu argumente care țin de dreptul internațional (discutabile cel puțin), în cazul lui Lavrov, alteori mai răstit (Medvedev) sau mai sarcastic (Zaharova).

O comparație cu conferințele de presă de la Casa Albă ar stârni hohote de râs.

Grav! Dacă a zis-o Boca e grav. Au căcat-o rușii!

De data asta trecem la campionatul de amatori. Pentru că Realitatea e un monument de dilentantism. Dar entuziaști voluntari în fanfara propagndei. Cum cam tot ce se putea scorni în materie de înjurat rușii s-a scornit, zevzecii de acolo s-au gândit că e numai bun momentul pentur niște Boca. „Sfântul Ardeaelului”.

Te gândești: bre, ce o fi profețit omul ăla, bre, de a devenit știre azi?

Asta:

”În curând va începe un nou război și rușii care au făcut atâta rău în țara noastră vor primi răsplata la ei acasă””, se arată în Arhivele Securității, într-un document datat la 16 decembrie 1948.

Au trecut 74 de ani.

Sunteți pregătiți? Gata? O să vă șocheze. Că de-aia s-au scremut cu titlul. Na:

Rashmirekha Ojha, vedetă a postului Odia TV, a fost găsită fără viață în casa pe care o închiriase din zona Nayapalli din Bhubaneswar.

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația americană?

Microbismul nostru politic e mereu în căutare de noi teritorii de manifestare. Conform unei vechi și robuste tradiții, chibițul politic nu trebuie să știe,...

Nea Stere și Duracelu

Nea Stere are un discipol. Precum Socrate odinioară. Am putea socoti chiar că banca din fața blocului a devenit un fel de Păltiniș. Astfel,...

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea. Pentru cei care nu-l...

Recent articles

More like this

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.