Acasănea stereNea Stere și războiul

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea.

Pentru cei care nu-l știu pe nea Stere o vizită de documentare (prin arhiva de aici) poate fi utilă. Pentru cei care îl cunosc orice descriere e de prisos. Suficient să spun că acum are fesul de vară. Lângă el, nea Mătreață are o șapcă roșie pe care e scris „Dinamo-Câine până la moarte”. „Moarte” e tăiat cu carioca și în loco mână șovăind a scris: promovare. Pe tricou e scris mare: Make Țuica din prunăAgain. Detectez aici stilistica inconfundabilă a lui Duracel, junele, entuziastul și recentul discipol al celor doi gânditori.

Nea Stere mă vede, dar nu mă întâmpină cu obișnuitul „Ooo, vecinu’ „. Se uită chiorâș, mă studiază atent, apoi zice:

-Ce faci, vecinu’ ? Nu te-a termenat ăștia cu vaccinu’?

Zâmbesc. Dacă-i răspund știu ce mă așteaptă. Se mai uită puțin, după care mă bagă în temă:

-Ete, vecinu’, ăsta mic e Duracel! Să vezi ce drăcii găsește ăsta pă enternet! Ia zi Duracele!

Ăla mic și alb negru (tricoul e alb) se repede:

-Youtube, filme, panaramă, caterincă dă te râzi.

-Lasă, Duracele, că vecinu’ știe d-astea. Ave enternet pă când tu erai în vitamine. Auzi, vecinu’, ce facem, bre, cu războiu’?

-Păi, ce putem noi face, nea Stere?

-Pă, ete întreb. Că dacă mă uit la televizor, panaramili alea zice că îl căpiază ucranienii pă Putin. Da’ ce-mi arată Duracelu pă enternet e că îi bate rusu cu cablu de la macara.

-Cine știe care o fi adevărul, nea Stere?

-Lasă că știi, da’ faci pă analistu’! Păi, dacă ăia îl bătea cum zice panaramili, dă ce venea ăia buluc la amărâți ca noi?

-Războiul e…

-Lasă, că știu io cum e la război, că tot timpul mă lupt cu măgarul ăsta de Mătreață!

Nea Mătreață tresare. Scuipă verde, trage mucii, se scarpină în cur și zice:

-Iar te iei, mă?

-Nu vorbeam cu tine, băi hedendșoldă! Uite, vreau să mă lămurească vecinu’. Ia zi, vecinu’, cum e? A murit Putin? Că panaramili îl omoară în fiecare seară. La unii îi face de șapte zile, la alții de patruzeci.

-Nu cred, nea Stere!

-Că, ete, ne-am băgat și noi ca mucul în sarmale! S-a dus bășinilă al nostru acolo. Ce-a căutată el acolo, bre? Să le mănânce cornulețele? P-acilea n-avea treabă? S-a dus căcăneață moț, cu circarii ăilalți să se tragă-n poză. Ce face ei? Le dă arme? Na, bă, boilor niște arme, să vă mai bateți, că noi ne uităm.

-Și ce ai fi vrut, nea Stere? Să trimită armate?

-Să stea pă curu lor. Ce? Când o bate alde Rambo, ta-su lu’ Duracel, pă Seniora, mă-sa, io mă duc să-i dau lu’ aia ciomag? Păi, nu-l întărât pă Rambo și după ce o rupe p-aia vine și mă face și pă mine căcat cu păr?

-E mai complicat, nea Stere…

-E, pă dracu! Rușii taie gazu, taie păpica și uite, s-a făcut toate scumpe. Că îl pedepsește ăștia pă Putinel. Bă, ce-l mai pedepsește! E cam cum aș face io foamea ca să-l pedepsesc pă Mătreață că e tranxgendăl!

-Hai, sictir! sare nea Stere. Tu ești d-ăia!

-Asta ce mai e, nea Stere? încerc eu să mă dumiresc.

-Am io o polemică dă pumni cu măgaru ăsta dă Mătreață. Că cică ăia e oameni și ei. Și io zic: bă, știi aia cu a plecat bou și s-a-ntors vacă? Aia e cu tranxgendăii!

-Ăsta e un subiect… – încerc să articulez.

-Lasă, vecinu’, nu te băga! Ce, mă pun io la mintea lu’ ramolitu’ de Stere? spune nea Mătreață. Cade dă pă scări ca baidenu’, da’ face pe viteazu?

-Aoleu! Probleme de sănătate, nea Stere? întreb.

-Nu! rânjește el. M-am ramolit. M-o vota lumea și pe mine?

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...