NMII

„Nu-mi insulta inteligența!” – când ești izbit cu replica asta nu mai e nicio îndoială, ai de a face cu un bou. Nu are argumente, iar ale tale nu îl interesează. Pentru că el știe. A văzut el undeva pe net. Sau „i-a zis” niște băieți. Tot aia. Logica nu supraviețuiește respirației sale, știința e ce-au zis băieții sau ăia de la televizor. Nu-l pune să citească, nu-i cere să se educe, nu încerca să explici și nu-l târî pe teritoriul elementarului bun-simț că o să dea din picioare ca un posedat. Și e posedat. De ceea ce crede că știe și de ceea ce poate pricepe. Adică foarte, foarte puțin.

„Nu-mi insulta inteligența!” – e singura replică pe care, sacadat, într-un nervos crescendo o va vomita la orice tentativă de conversație articulată. Iar replica asta e semnul cel mai limpede că acolo e un personaj absolut deloc expus riscului de a fi insultat. Dacă inteligența e criteriul, individul e neinsultabil. Clar.

Mă abordează, recent, un agitat, cu vocabular de subzistență, dar străbătut de fiori civici. A constatat că în urbea lui nu face nimeni un protest. Protest împotriva a ce? n-am de lucru și întreb. Mă lămurește: a, nu împotriva, ci pentru! Pentru salvarea planetei.

E un motiv de robustă îngrijorare. Fără un protest la Făurei sau Aiud, planeta e în mare rahat. Din motive de care ar trebui să mă rușinez încerc să-i explic ce e ăla un protest. Nu e nevoie. Știe el mai bine. NMII! (nu-mi insulta inteligența!). Încerc să-i dau un exemplu. Fermierii din Olanda. Nu știe, n-a auzit. N-a fost la televizor, n-a scris în ziare. Fac o tentativă să-i explic. Între timp mă vestește că a căutat el pe net și s-a informat. Fermierii sunt terioriști! Otrăvesc planeta cu azot!

Încerc , iar, inutil, o excursie pe teritoriul logicii. Îi explic că atmosfera e alcătuită în proporție de 70% din azot. NMII! Îl invit să verifice, iar, pe net. Verifică. Mă informează că sunt ignorant. Că sunt mai multe tipuri de azot. Bizar, constat, Mendeleev nu știa asta. Cine? nu e clar. Mendeleev? Rus? D-ai lu’ Putin? De ce-și mai pierde el vremea cu mine? Oh, dacă știa că sunt cu rușii… O să zic acum că și carbonul e bun. Noi suntem alcătuiți într-o proporție considerabilă din carbon – mă încumet. NMII! Asta m-a învățat pe mine Putin?

Dialogul e deja absurd. Ca mai orice dialog de azi. Ca orice om civilizat, îmi bag ce e de băgat, îl bag și pe el undeva și dau să închid. Ha! Fugi când n-ai argumente! sare ca ars. Urmează constatarea că sunt comunist, cu rușii, omul lui Trump, rasist – evident, homofob etc. etc. etc. Demonii mei dau de drum asfaltat și încep să tropăie!

„Toate astea ar trebui să reprezinte suma relelor?” întreb. „E concluzia ta sau ai luat-o cu împrumut de la alții?”

Nu pricepe. Previzibil. NMII! „Transfob!” exclamă victorios. A căutat ceva vreme. Ce are azotul cu păsăricul, te poți întreba. N-are rost. „Nu-mi spune și că ești gravid!” testez apele. Ezită. Nu știe dacă are voie să se dea insultat. Decide că da. Profit de relativul calm și, domol, încerc să-i explic că am propriile opinii despre o seamă de lucruri, dar nu simt nevoia să le împărtășesc, cu atât mai puțin să le discut ori să le impun altora. Și că mă aștept la egală considerație. E clar. Sunt cu rușii.

Mă scuz. Chiar trebuie să închid. Trebuie să intru la recensământ. Închid. N-am mințit. M-am dus voluntar să mă las interogat de domnul statul. Iar domnul statul e foarte dornic să afle chestii pe care avea datoria să le știe. Domnul statu vrea CNP-ul meu (nu-l știe?), pe al celor care ar locui cu mine, vrea să știe ce suprafață are apartamentul, câte apartamente sunt în bloc, când e construit blocul etc. Nu ar fi trebuit să știe astea? Nu eu țin registrul de cadastru. Domnul statu mai vrea să știe dacă am centrală pe gaze, aer condiționat. Domnul statu, de fapt, vrea să-i fac eu treaba pentru care îmi ia bani. Dar mai ales se pregătește să mă bage la cota de carbon, ca să evite protestele la Făurei sau Aiud. Și să salveze planeta.

Domnu statu nu vrea să știe de ce toți ai mei s-au prăpădit pentru că spitalele sale le-au refuzat îngrijirea. Pentru că erau ocupate cu politica (să nu aud de pandemie!). Domnu statu nu e absolut deloc interes să știe ce venituri am, cum supraviețuiesc, câți bani dau pe medicamente sau cât mai costă o înmormântare. Domnu statu se pregătește să mă bage în iarnă și să mă scoată în sicriu. Din carton reciclat (atenție la amprenta de carbon!). Același domnu statu care îmi trimite la miezul nopții alerte pe telefon. Despre un copil fugit de acasă! La miezul nopții! Același stat care mă bate la cap cu seceta și îmi bubuie noaptea, cu ro-alertul sulii, avertismente despre ploile care au început deja. Că așa e la secetă. Nicio avertizare de caniculă, dar avertizări zilnice despre ploi!

Acum că m-a recenzat, îl întreb pe domnul de la domnu statu unde trebuie să mai merg. Pentru ce? mă întreabă. Păi, fierul roșu, semn! zic. Nu? Deocamdată nu.

Hai, vacanță plăcută. Urmează o iarnă minunată. Cu exfoliere obligatorie, 7-8 straturi, asigurată de stat și resetare. Important e să nu fie nicio inteligență insultată.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...