„Nu-mi insulta inteligența!” – când ești izbit cu replica asta nu mai e nicio îndoială, ai de a face cu un bou. Nu are argumente, iar ale tale nu îl interesează. Pentru că el știe. A văzut el undeva pe net. Sau „i-a zis” niște băieți. Tot aia. Logica nu supraviețuiește respirației sale, știința e ce-au zis băieții sau ăia de la televizor. Nu-l pune să citească, nu-i cere să se educe, nu încerca să explici și nu-l târî pe teritoriul elementarului bun-simț că o să dea din picioare ca un posedat. Și e posedat. De ceea ce crede că știe și de ceea ce poate pricepe. Adică foarte, foarte puțin.
„Nu-mi insulta inteligența!” – e singura replică pe care, sacadat, într-un nervos crescendo o va vomita la orice tentativă de conversație articulată. Iar replica asta e semnul cel mai limpede că acolo e un personaj absolut deloc expus riscului de a fi insultat. Dacă inteligența e criteriul, individul e neinsultabil. Clar.
Mă abordează, recent, un agitat, cu vocabular de subzistență, dar străbătut de fiori civici. A constatat că în urbea lui nu face nimeni un protest. Protest împotriva a ce? n-am de lucru și întreb. Mă lămurește: a, nu împotriva, ci pentru! Pentru salvarea planetei.
E un motiv de robustă îngrijorare. Fără un protest la Făurei sau Aiud, planeta e în mare rahat. Din motive de care ar trebui să mă rușinez încerc să-i explic ce e ăla un protest. Nu e nevoie. Știe el mai bine. NMII! (nu-mi insulta inteligența!). Încerc să-i dau un exemplu. Fermierii din Olanda. Nu știe, n-a auzit. N-a fost la televizor, n-a scris în ziare. Fac o tentativă să-i explic. Între timp mă vestește că a căutat el pe net și s-a informat. Fermierii sunt terioriști! Otrăvesc planeta cu azot!
Încerc , iar, inutil, o excursie pe teritoriul logicii. Îi explic că atmosfera e alcătuită în proporție de 70% din azot. NMII! Îl invit să verifice, iar, pe net. Verifică. Mă informează că sunt ignorant. Că sunt mai multe tipuri de azot. Bizar, constat, Mendeleev nu știa asta. Cine? nu e clar. Mendeleev? Rus? D-ai lu’ Putin? De ce-și mai pierde el vremea cu mine? Oh, dacă știa că sunt cu rușii… O să zic acum că și carbonul e bun. Noi suntem alcătuiți într-o proporție considerabilă din carbon – mă încumet. NMII! Asta m-a învățat pe mine Putin?
Dialogul e deja absurd. Ca mai orice dialog de azi. Ca orice om civilizat, îmi bag ce e de băgat, îl bag și pe el undeva și dau să închid. Ha! Fugi când n-ai argumente! sare ca ars. Urmează constatarea că sunt comunist, cu rușii, omul lui Trump, rasist – evident, homofob etc. etc. etc. Demonii mei dau de drum asfaltat și încep să tropăie!
„Toate astea ar trebui să reprezinte suma relelor?” întreb. „E concluzia ta sau ai luat-o cu împrumut de la alții?”
Nu pricepe. Previzibil. NMII! „Transfob!” exclamă victorios. A căutat ceva vreme. Ce are azotul cu păsăricul, te poți întreba. N-are rost. „Nu-mi spune și că ești gravid!” testez apele. Ezită. Nu știe dacă are voie să se dea insultat. Decide că da. Profit de relativul calm și, domol, încerc să-i explic că am propriile opinii despre o seamă de lucruri, dar nu simt nevoia să le împărtășesc, cu atât mai puțin să le discut ori să le impun altora. Și că mă aștept la egală considerație. E clar. Sunt cu rușii.
Mă scuz. Chiar trebuie să închid. Trebuie să intru la recensământ. Închid. N-am mințit. M-am dus voluntar să mă las interogat de domnul statul. Iar domnul statul e foarte dornic să afle chestii pe care avea datoria să le știe. Domnul statu vrea CNP-ul meu (nu-l știe?), pe al celor care ar locui cu mine, vrea să știe ce suprafață are apartamentul, câte apartamente sunt în bloc, când e construit blocul etc. Nu ar fi trebuit să știe astea? Nu eu țin registrul de cadastru. Domnul statu mai vrea să știe dacă am centrală pe gaze, aer condiționat. Domnul statu, de fapt, vrea să-i fac eu treaba pentru care îmi ia bani. Dar mai ales se pregătește să mă bage la cota de carbon, ca să evite protestele la Făurei sau Aiud. Și să salveze planeta.
Domnu statu nu vrea să știe de ce toți ai mei s-au prăpădit pentru că spitalele sale le-au refuzat îngrijirea. Pentru că erau ocupate cu politica (să nu aud de pandemie!). Domnu statu nu e absolut deloc interes să știe ce venituri am, cum supraviețuiesc, câți bani dau pe medicamente sau cât mai costă o înmormântare. Domnu statu se pregătește să mă bage în iarnă și să mă scoată în sicriu. Din carton reciclat (atenție la amprenta de carbon!). Același domnu statu care îmi trimite la miezul nopții alerte pe telefon. Despre un copil fugit de acasă! La miezul nopții! Același stat care mă bate la cap cu seceta și îmi bubuie noaptea, cu ro-alertul sulii, avertismente despre ploile care au început deja. Că așa e la secetă. Nicio avertizare de caniculă, dar avertizări zilnice despre ploi!
Acum că m-a recenzat, îl întreb pe domnul de la domnu statu unde trebuie să mai merg. Pentru ce? mă întreabă. Păi, fierul roșu, semn! zic. Nu? Deocamdată nu.
Hai, vacanță plăcută. Urmează o iarnă minunată. Cu exfoliere obligatorie, 7-8 straturi, asigurată de stat și resetare. Important e să nu fie nicio inteligență insultată.
Facebook Comments