AcasăCamera de gardaImperiul și noua ordine

Imperiul și noua ordine

SUA se află în recesiune. Aș fi putut spune că SUA se află oficial în recesiune, dar nu e cazul; poziția oficială e că totul merge brici peste ocean. Pentru că, nu e așa, când vine vorba despre o poziție oficială a SUA, ținem seama de ce spune Casa Albă. În cazul de față, fiind vorba despre administrația Biden. Iar conform acestei administrații, nu e vorba despre nicio recesiune, americanii nu au dus-o niciodată mai bine ca acum.

Conform definiției unanim acceptate până acum, două trimestre consecutive de contracție economică înseamnă recesiune. Nu mai e cazul. Joe Biden și bizara sa purtătoare de cuvânt dau asigurări că nu, vechea definiție nu se mai aplică. De ce? Dar care e „noua definiție”? Răspuns: Rusia e de vină.

Starea economiei americane e tot mai precară. Discutăm despre o inflație ridicată, despre scumpiri în lanț, prăbușirea sistemului de aprovizionare, în cazul tot mai multor state deja se vorbește despre o semnificativă penurie legată de anumite produse. În mod paradoxal, dolarul cunoaște o serioasă apreciere în raport cu alte valute, ceea ce are drept efect o scădere a competitivității exporturilor americane. Ar merita discutat cum s-a ajuns la o apreciere a monedei americane, în condițiile în care actuala administrație tipărește monedă într-o inconștiență, economia e în vizibil declin, iar pe plan intern SUA se luptă cu o serioasă inflație. Poate vom face asta zilele viitoare – e un subiect care ar trebui să ne dea frisoane.

Previzibil, presa devotată cauzei reprezentate de Joe Biden (îmi este imposibil să cred că cineva poate fi devotat biciclistului sau „viziunii” sale – care viziune?) s-a grăbit să preia tema. Da, America n-a dus-o niciodată mai bine. Da, vechea definiție folosită pentru „recesiune” nu mai e actuală. Sigur, bidenauții nu se pot pune de acord asupra noii definiții. Lucru perfect de înțeles câtă vreme o astfel de definiție nu există. Strania purtătoare de derută/cuvânt a Casei Albe dă asigurări că vechea definiție e inaplicabilă. Somată să argumenteze nu poate livra decât obișnuita placă: Putin e de vină.

Wikipedia – altfel o devotată afiliată la noua ordine și măreața resetare – se vede pusă în situația de a suspenda orice editare la articolul legat de definiția „recesiuni”. În mai puțin de 24 de ore avuseseră loc peste 80 de editări succesive, care încercau să țină pasul cu bâlbâielile Casei Albe și, ca atare, să modifice definiția pentru a corespunde poziției oficiale. Până și loialiștii de la Wikipedia au ajuns la concluzia că s-a ajuns prea departe.

În același timp, utilizatorii americani ai Facebook reclamă faptul că referirile la recesiune sunt amendate de omniprezenții și omniscienții fact-checkeri. Din nou, poziția oficială e cea a Casei Albe.

În contextul amplu al prefacerilor globale, subiectul acesta poate părea unul minor. Nu e. Pentru că e definitoriu pentru un nou tip de realitate. Noua realitate americană, exportată la nivelul întregii lumi. În această nouă realitate suntem somați să avem încredere în știință, să ne supunem științei, fără crâcnire, fără proiect rațional, fără solicitări de argumente. Iar atunci când „știința” nu mai corespunde imperativului politic, devine ajustabilă, amendabilă, reformulabilă. Nouă ne rămâne obligația de a ne supune fără crâcnire. E emblematic pentru noua ordine pe care unii încearcă să ne-o impună: Adevărul e ce spunem noi și te vei supune! Atât! Nu există rezerve raționale, nu există recurs și nu sunt admise excepții.

Declinul tot mai accelerat al SUA ar putea fi pus pe seama colosalei incompetențe a administrației Biden. E doar o parte din explicație. O mică parte. Motivul profund ține de uriașa corupție a sistemului. Pentru că acesta e adevărul pe care americanii și aliații lor occidentali refuză să îl vadă de bună vreme: SUA au devenit unul dintre cele mai corupte state ale lumii. O justiție total politizată, mită instituționalizată (lobby), controlul principalelor instrumente ale puterii transferat către oculte centre de interese, un sistem electoral corupt și transferul tot mai vădit al puterii dinspre reprezentanți aleși către cei numiți etc. Sunt lucruri despre care vom mai discuta, pentru că acesta este doar un prim articol dintr-o serie.

În timpul acesta, noi toți ne pregătim pentru o toamnă și mai ales o iarnă cum nu am mai văzut. Se vor petrece lucruri cumplite. Poate avem nevoie de ceea ce va urma pentru a înțelege, în sfârșit, că pentru nebunia celor care cred că ne-au devenit stăpâni nu poate exista o soluție pașnică. Da, asta am spus. E șocant. E șocant și pentru mine. Dar e cumplitul adevăr pe care va trebui să-l acceptăm. Avem tot mai multe dovezi că mecanismele tradiționale au eșuat. Votul nu mai este o soluție. Mecanismele electorale au fost corupte și o justiție la fel de coruptă e gata să intervină ori de câte ori i se solicită să corecteze rezultatul alegerilor „libere”. Clasa politică e alcătuită exclusiv din slujitori ai noi ordini (dizidenții cu ordin și revoltații la vedere mai pot păcăli, o vreme, o parte nu foarte inteligentă a electoratului. Protestul pașnic nu mai înseamnă nimic. Aparatul represiv a fost bine calibrat pentru a-l înăbuși rapid și pentru a-l face ineficient. Noua ordine ne oferă, în schimb, dreptul de a mânca gângănii și de a exersa cele mai bizare forme de perversiune sexuală. Suntem chiar îndemnați să facem asta. Lupta de clasă a fost înlocuită cu lupta de rasă, pentru a ține șeptelul ocupat cu ceva.

SUA se află în recesiune. De la asta am pornit. Dar poziția oficială e că SUA o duc mai bine ca niciodată. Și cine nu e de acord e omul rușilor, e reacționar, rasist, homofob etc. E noua realitate. Pe care supraviețuitorii iernii care urmează vor trebui să o înfrunte.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...