Dmitri Medvedev, președintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, publică, pe Telegram, un mesaj însoțit de două ilustrații. Acesta este mesajul și prima ilustrație:
В пострадавшем от психотропных веществ мозгу президента Украины возникала следующая картинка светлого будущего его страны (рис. 1).
Западные аналитики считают, что на самом деле будет так (рис. 2).
(În creierul președintelui Ucrainei afectat de substanțe psihotrope, a apărut următoarea imagine a viitorului strălucit al țării sale (Fig. 1). Analiştii occidentali cred că acesta va fi de fapt cazul (Fig. 2).)
Iar aceasta este cea de a doua ilustrație, adică cea de a doua hartă despre care se vorbește în mesaj:
Cea dintâi hartă reprezintă R.S.S. Ucraina, la puțin timp după moartea lui Stalin. Pentru o mai bună înțelegere, ne putem raporta la harta realizată de Spiridon Ion Cepleanu, care descrie evoluția frontierelor fostei republici sovietice.
Pe scurt, în cea de a doua hartă, Medvedev vorbește despre o Ucraină redusă la Zona Kiev, fără teritoriile „împrumutate” de la Rusia, România, Cehoslovacia (Ungaria) sau Polonia. Sigur, discuția despre astfel de hărți și ceea ce implică el este una complicată și nu asta ne interesează acum.
Motivele pentru care Medvedev lansează un astfel de mesaj pot fi multe. Nu ne pierdem vremea încercând să le descâlcim sau avântându-ne în imprudente speculații. Putem, totuși, deduce, în mod rațional, că mesajul lui Medvedev este un indiciu legat de posibilele scenarii post-război pentru Ucraina.
Interesul Poloniei legat de teritorii care i-au aparținut cândva și care azi încă fac parte din Ucraina nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Amintirea atrocităților comise de ucraineni împotriva polonezilor e încă vie, chiar dacă, mai de voie, mai de nevoie, mai de ochii aliaților, se mimează acum o anume solidaritate. Ungaria lui Orban nu e nici ea împăcată cu actualele frontiere. Regiunea Zakarpatia, trecută de Stalin ba către Cehoslovacia, ba către R.S.S. Ucraineană, reprezintă un subiect de cert interes. Despre pretențiile Rusiei nu are sens să mai vorbim. Firește, la rândul nostru am avea câte ceva de spus despre teritorii care ne-au aparținut, dacă interesul național ar mai exista în vreo formă. Nu există. Cum nu vom mai exista nici ca națiune, în mai puțin de o generație.
Apoi vine reacția Ministerului Afacerilor Externe al României. O perfectă demonstrație în sprijinul a ce spuneam mai sus legat de preocuparea (lipsa de) pentru interesul național. Un fel de heirupism „diplomatic”, livrat pentru încântarea stăpânilor și cuvenita mângâiere pe creștet.
MAE respinge ferm demersul vicepreşedintelui Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, care a publicat pe o rețea de socializare o hartă care atribuie, în mod fantezist, teritorii ale Ucrainei României și altor state vecine Ucrainei.
MAE consideră că astfel de atitudini fac parte din instrumentarul de propagandă și dezinformare la care recurge de mai multă vreme Federația Rusă și care a fost amplificat după declanșarea războiului ilegal și ilegitim de agresiune împotriva Ucrainei. Astfel de așa-zise „propuneri” și „analize” care vizează redesenarea aleatorie a granițelor unor state și promovează astfel încălcarea dreptului internațional nu reprezintă decât încercări complet nereușite de justificare a propriei conduite de nerespectare a ordinii internaționale bazate pe reguli.
MAE reafirmă sprijinul deplin al României pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei în frontierele sale recunoscute internațional și reiterează condamnarea agresiunii militare nejustificate și neprovocate a Rusiei împotriva Ucrainei.
România este și va rămâne un partener al Ucrainei și reconfirmă susținerea deplină și compasiunea profundă față de poporul ucrainean, victimă a agresiunii brutale. Acordarea statutului de stat candidat pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană reprezintă o confirmare atât a politicii vizionare a Uniunii Europene, care este în esență, un proiect de promovare și consolidare a păcii în Europa, cât și a determinării poporului ucrainean de a-și asuma plenar principiile și valorile spațiului european, într-o Ucraină independentă, suverană, în frontierele sale recunoscute internațional.
Ucrainenii știu ce-i așteaptă. Și ceea ce știu ei seamănă izbitor cu ce spune Medvedev. Liderii de azi ai Ucrainei, precum ai noștri, știu pentru cine lucrează, care va fi deznodământul și ce au de făcut pentru a scăpa cu viață. Și cu ce au pus deoparte.
Nu există o reacție similară din partea ministerului de externe polonez. Nici din partea celui maghiar. Există în schimb un recent discurs al lui Viktor Orban – esențial pentru o corectă evaluare a contextului.
Aurescu, grăbit să își demonstreze, încă o dată, slugărnicia față de cei pentru care lucrează (nu, nu e vorba nici de români, nici de statul român!) putea să tacă. Era soluția corectă. Fie că mesajul lui Medvedev ascundea o capcană, fie că anticipa viitoare negocieri, mișcări de frontiere (am văzut, de-a lungul istoriei nu foarte îndepărtate, redesenări ale frontierelor petrecute în condiții mult mai bizare) MAE trebuia să tacă. Așa cum au făcut-o toți ceilalți. Exista un singur motiv pentru care MAE ar fi trebuit să reacționeze: dacă dorea să le semnaleze, o dată în plus, stăpânilor de afară că la conducerea instituției se află o slugă supusă.
Repet, MAE trebuia să tacă. Așa cum au făcut-o ceilalți. Atât.
De fapt, este vorba despre tot ce înseamnă statul român și instituțiile sale astăzi. Criteriul esențial de selecție acolo este loialitatea. Nu față de români sau interesul național! Iar dovezile că așa stau lucrurile vin zi de zi.
Mai adăugăm o informație. Evoluția situației din Kosovo este deja cunoscută.
Putem introduce în cadru și alte elemente, de la situația din Taiwan, până la revolta din Iraq, tulburările din Pakistan, tensiunile dintre Grecia și Turcia, în estul Mediteranei etc. etc. etc. E limpede că ne aflăm într-o intersecție primejdioasă a istoriei. Se redesenează hărți, se reconfigurează economii și modul de viață al celor mai mulți dintre noi, se construiesc noi spații de influență și noi blocuri politice. E un deceniu complicat, care va aduce schimbări dramatice pentru întreaga lume. Iar națiunile care au înțeles asta se pregătesc pentru impact. Nu e cazul nostru. Pentru că noi suntem tot mai puțin o națiune. Am devenit doar idioții utili pentru cei mari. Și bună parte dintre români par chiar fericiți că așa stau lucrurile.
Facebook Comments