AcasăCamera de gardaNiște neserioși!

Niște neserioși!

O planetă întreagă a stat ieri cu ochii beliți, așteptând să vadă cum o dă Cikicean cu jojoaca de asfalt pe hoașca aia de Pelosi. Toți agitații online erau absolut siguri că baba n-apucă să-și termine vodca și ia na-na de la pachețelele de primăvară. Deja se văruiau garsonierele, se aeriseau valizele, norodul fiind gata să primească puhoiul de refugiați taiwanezi. Că doar de aia suntem noi Refugistan.

Iar reacția chineză, așa cum se anunțase de la Beijing, nu a întârziat. Fermă, decisivă, necruțătoare. Adică au drăcuit-o și i-au legat cununiile! Na! Să se învețe!

Ziua de ieri a fost interesantă nu atât din perspectiva relațiilor chinezilor cu americanii, cât mai ales privind la relația chibiților cu realitatea – bizară, dar nu lipsită de haz. Sute de mii de oameni, pretutindeni pe biloi, stăteau cu ochii lipiți de un site care le arăta o poză cu avionul ramolitei. Acum avionul se află ete, coloșa! Și chibițoii repede-repede să anunțe, solemn, megieșilor de fîbuc: ete, avionul e icișa!

Pe urmă a început numărătoarea inversă. Gravi, cuplați la importanța momentului, chibițoii socoteau câte minute mai sunt până la sosirea avionului la destinație și așteptată descălecare a apocalipsei. Poze cu tunuri, tancuri, avioane, în fine, tot calabalâcul care să marcheze momentul. Că dacă acum, la apocalipsa cu sos de soia nu iei like-uri de la feisbuceni, păi când? Tulburați și agitați de o ridicolă euforie, chibiții postau până la istovire. A mai înaintat avionul trei pixeli în poză? Hai pe fîbî să dăm de veste umanității că apocalipsa e cu trei pixeli mai aproape.

Nici nu aterizase bine băboiul că păliți de sentimentul fatalității, căpiații de serviciu anunțau: a început! Și hopa deja tradiționalele imagini din jocuri pe calculator. Micro-isteria a mai durat vreo 10-15 minute, până când a devenit clar că asta a fost toată treaba. Și gata! Chibițoii s-au retras bosumflați, scârbiți de lipsa asta totală de seriozitate! Ce căcat a fost ăsta? Asta e apocalipsă? Made in China, ce pretenții să ai!

Ieri am explicat de ce acest episod trebuie privit cu o anume circumspecție. Miza e uriașă, orice mutare e bine cumpănită și temeinic negociată, în prealabil, între cele două puteri. Nici SUA, nici China nu își pot îngădui, în acest moment, o confruntare directă, deschisă. Atât la Beijing, cât și la Washington, se fac calcule, evaluări, proiecții, reacțiile dictate de impulsuri colerice nu au ce căută într-un joc la acest nivel, cu o astfel de miză. Căzătura aia de Pelosi e doar un actor în istoria asta, nu cel mai important, dar un actor care știe foarte bine care îi e rostul și până unde se poate întinde.

Pentru o mai bună înțelegere a situației complexe de acolo poate fi util să enumerăm câteva importante elemente. Sigur, nu e vorba de un inventar exhaustiv, dar sunt lucruri despre care nu veți auzi vorbindu-se în presa oficială. Le luăm pe rând:

În SUA au loc alegeri, în această toamnă. Popularitatea lui Biden e la pământ, încrederea în democrații conduși de Pelosi, de asemenea. Toate analizele indică o victorie masivă a republicanilor lui Trump. Ceea ce ar aduce controlul republican atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei. Iar asta ar antrena o schimbare drastică a agendei legislative și o suspendare sau măcar o încetinire a proiectului de „resetare” promovat de democrați. Pelosi și-ar pierde poziția de șef al Camerei Reprezentanților și toate privilegiile care vin la pachet cu asta.

Tot în această toamnă are loc cel de al XX-lea congres al Partidului Comunist Chinez. Xi Jingping speră să fie reales în poziția de Secretar General al partidului. Unele surse vorbesc chiar despre alegerea sa ca Președinte al partidului (funcție la care s-a renunțat odată cu moartea lui Mao). O realegere care părea garantată, nu cu mult timp în urmă, dar care acum începe să fie atinsă de o vagă incertitudine. Biroul Politic al PCC pare a nu-l mai susține, ca până acum, unanim. O instituție destul de ermetică, din care rar răsuflă câte ceva, Biroul Politic rămâne adevăratul sediu al puterii politice în China. Deși informațiile sunt greu sau imposibil de verificat, unele surse indică faptul că acolo ar exista deja personaje pregătite să preia ștafeta de la Xi. Repet, astfel de informații sunt practic imposibil de verificat, dar sunt pomenite unele nume – Li Zhanshu sau Wang Chen fiind doar două dintre ele.

Pentru Xi este, deci, esențial să demonstreze că are capacitatea de a conduce partidul și China, că poate gestiona astfel de crize. Apărarea integrității teritoriale (China privește Taiwanul ca parte a sa) e o chestiune vitală. O demonstrație de forță devine, deci, obligatorie. Doar că politbiroul nu așteaptă neapărat o expresie militară a acestei demonstrații. Mult mai pragmatici, liderii chinezi au mizat, în politica externă, pe așa numita soft power. Considerentele de ordin economic sunt extrem de importante și de netrecut.

Taiwanul este principalul producător de chip-uri, la nivel global. Chiar dacă SUA, China, Coreea de Sud și, într-o mai mică măsură, Europa încă au companii care proiectează astfel de componente, capacitatea de fabricație a acestora e altă poveste. Iar în această privință avansul tehnologic al Taiwanului (cu precădere TSMC) e uriaș. Atât SUA, cât și Europa ar avea, conform celor mai optimiste estimări, nevoie de investiții uriașe și de cel puțin o decadă pentru a se apropia măcar de actualul nivel al TSMC. Practic, astăzi, economia globală, viața noastră de zi cu zi (de la telefoane și computere până la mașini de spălat, sisteme militare sau echipamente industriale, toate folosesc chipurile produse acolo) depinde de ce se întâmplă acolo.

Trebuie notat că, deloc întâmplător, taiwanezii au amplasat fabricile TSMC în imediata proximitate a unor obiective militare. Orice intervenție militară în Taiwan ar pune în pericol acele instalații și, pe cale de consecință, ar deveni o colosală problemă pentru economia globală. Practic, cine va controla Taiwanul, poate controla economia mondială. Nu este o exagerare. Acesta este motivul pentru care controlul asupra insulei este atât de important, atât pentru chinezi, cât și pentru americani (și echipamentele militare americane depind de chip-urile fabricate acolo!).

Scenariile posibile. Putem avea certitudine că toți actorii implicați au analizat, deja, toate posibilele scenarii și implicațiile respective. Pentru China, este vorba despre integritate teritorială, autoritate, implicații economice și afirmarea noului statut al Republicii Populare. Pentru SUA este vorba despre păstrarea relevanței, redemonstrarea capacității de a proiecta forță și de a asigura securitate regională, dar și o chestiune de securitate națională (am explicat deja).

Mai există, totuși, o componentă esențială, despre care nu veți auzi vorbindu-se în presă. Componenta strategică.

Noul drum al mătăsii (proiectul personal al lui Xi) precum și nevoia de control asupra Taiwanului reprezintă chestiuni strategice esențiale pentru China. Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, apelăm la o hartă.

 

În această hartă puteți vedea prezența militară americană în zonă. Practic, China este sugrumată. Orice ieșire către Pacific sau către lume, orice posibil coridor sunt controlate, militar, de către americani. Cheia de boltă în această încercuire este tocmai Taiwan. Preluarea controlului și instalarea sa acolo, ar însemna, pentru China, o ieșire de încercuire. Abia atunci pretențiile sale de putere globală vor putea cunoaște o afirmarea reală. Prezența unor baze militare în afara teritoriului său (cum e cazul, de exemplu, în Djibouti) nu are o autentică valoare strategică câtă vreme această încercuire există.

Acesta este și motivul expansiunii, inclusiv acele insule artificiale, în marea Chinei de Sud. Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Indonezia, Thailanda etc. înseamnă nu mai puțin de 400 de baze militare americane.

Având toate aceste elemente, putem discuta despre posibilele scenarii. Premisa de la care pornim (o premisă absolut rezonabilă) este aceea că, doar o chestiune de timp, China va readuce Taiwanul sub controlul său.

Primul posibil scenariu ar fi cel al unei intervenții militare neprovocate. Cel mai prost scenariu pentru toată lumea. Reacția internațională ar fi cvasi-unanimă. Chiar dacă nu toate statele vor impune sancțiuni, China ar putea fi izolată. Economic, consecințele ar fi dezastruoase, la nivel global. Militar, un astfel de scenariu ar justifica alcătuirea unei coaliții internaționale care să vină în sprijinul Taiwan. Probabilitate: extrem de scăzută.

Al doilea scenariu ar presupune declararea formală a independenței de către Taiwan. Un astfel de gest ar însemna o punere în discuție a status quo-ului, iar reacția Chinei ar fi obligatorie și imediată. Reacția internațională ar fi împărțită, dar ar putea apăra unele sancțiuni cu evidentele consecințe economice. Posibilitatea unei coaliții militare care să vină în sprijinul Taiwan ar fi mai scăzută, dar nu exclusă – oricum limitată la SUA și unii dintre aliații săi. Taiwanezii nu au niciun motiv să provoace, printr-un astfel de gest, China. Probabilitate: foarte scăzută.

O intervenție străină (americană) care să pună în discuție statutul insulei. Vizita efectuată de Pelosi ar putea fi interpretată de către chinezi chiar în acest sens. În aceste condiții reacția internațională ar fi clar împărțită, o seamă de state s-ar putea chiar solidariza cu China. O astfel de situație ar oferi pretextul necesar. Despre cum ar decurge lucrurile mai departe (politic, militar) e mult de vorbit. Probabilitate: ridicată.

Scenariul unui referendum care să asigure reunificare pașnică e improbabil. La fel, în acest moment, orice alt scenariu de reunificare pașnică. Amploarea și efectele unei eventuale intervenții militare ar depinde de dorința Taiwanezilor de a rezista cu orice preț și de alimentarea acestei rezistențe cu ajutor extern. Un scenariu de tip Ucraina ar fi catastrofal pentru toată lumea. Chiar dacă există, la Washington, teorii care afirmă că un astfel de război chinezo – chinez (după modelul ucrainean) ar duce la slăbirea Chinei, ar putea epuiza-o chiar și i-ar diminua semnificativ prestigiul internațional, o astfel de abordare ar fi catastrofală pentru toți. China are o influență considerabilă în multe zone ale puterii din SUA și are resursele de a arunca economia și societatea americană în haos, într-o astfel de situație.

Sigur, ar fi încă foarte multe de spus, multe elemente de luat în seamă. Avem, totuși, acum, un cadru rațional de la care putem porni viitoare analize. Cum spuneam, China are o considerabilă influență în anumite cercuri de la Washington. Un scenariu în care s-a negociat oferirea, de către SUA, a pretextului util nu este deloc de ignorat. Deloc! Din această perspectivă, vizita de acum a hoaștei poate părea cumva precipitată. Chiar dacă o intervenție militară chineză în Taiwan era anticipată pentru acest deceniu, orizontul de timp viza, mai degrabă, linia 2026-2027. Unele informații sugerează că pregătirile chinezilor urmau acest calendar.

Precipitarea poate fi explicată de perspectiva electorală. Pentru Xi, întrebarea e dacă vrea o Americă dată, iar, pe mâna lui Trump sau dacă e mulțumit cu direcția pe care o impun democrații. (Direcție care ar putea anula, în doar câțiva ani, statul de prima putere al SUA). Pentru Washington (mai ales pentru democrați) se pune problema dacă vor să mizeze pe o schimbare de nume la Beijing (riscant, puțin probabil), asumându-și costuri serioase dacă un astfel de pariu eșuează. Și mai ales dacă sunt gata să își asume un eșec considerabil la alegerile din toamnă, acolo unde China are mijloacele de a interveni de o parte sau alta. Precipitarea de acum ar putea, deci, oferi un indiciu cu privire la o eventuală înțelegere.

În acest scenariu, la ce ne putem aștepta? Pelosi va pleca bine-merci din Taipei. Beijingul va veni cu declarații belicoase. În zilele imediat următoare, vom asista la o intensificare a exercițiilor militare în zona insulei. Iar aviația/marina chineză vor face tot ce este posibil pentru a provoca forțele militare taiwaneze. Orice răspuns la astfel de provocări (și inevitabil va veni – real sau doar invocat) va însemna declanșarea operațiunilor. Este greu de anticipat care va fi calendarul. Este improbabil ca Xi să deschidă lucrările Congresului PCC cu forțele militare prinse în încleștare. Mai degrabă este de presupus că va aștepta o confirmare, din partea congresului, a unui eventual plan.

Ajunge pentru azi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...