Festivalul internațional „Cântarea resetării”

on

|

views

and

comments

Lumea se schimbă. Asta a făcut de când e ea lume. Uneori o ia razna, alteori o ia rău razna, de la caz la caz. Dacă la nivel individual optăm, cu o anume prudență, pentru schimbare atunci când ceva nu merge sau merge rău, la nivel de comunitate sau, hai să spunem, umanitate, se pare că ne mănâncă des în cur.

Sigur, schimbarea poate însemna, uneori, progres. Nu mereu. Iar progresul ar trebui și el privit cu o anume circumspecție. E suficient să vedem în ce fel s-a modificat stilul nostru de viață, reacția socială, pe scurt în ce hal ne-am zărghit, grație „progresului tehnologic”. Am devenit accesorii nătângi ale unor ecrane de sticlă. Gândurile, reacțiile, trăirile noastre sunt moderate, stimulate, excitate de ceea ce ne spune ecranul. E un soi de progres de care, personal, m-aș fi lipsit. Și nu pentru că tehnologia în sine nu ne-ar prinde bine, ci pentru că, avem încă o dată dovada, noi, ca specie, nu suntem deloc prietenii cumpătării.

Când vine vorba despre prefacerile sociale, e și mai complicat. Ne-am propus să renunțăm la orice formă de discriminare, să ne tratăm semenii cu egală măsură. Iar asta e admirabil. Am decis că fiecare dintre noi are libertatea afirmării propriei individualității. Și e grozav că e așa. Dar, din nou, necumpătarea ne-a pălit zdravăn. De la toleranță, îngăduință și grijă față de semeni până la afirmarea dreptului la nesimțire e cale lungă. În numele dreptului unor marginali de a fi excentrici, bizari sau pur și simplu  altfel, ni se cere să admitem că trebuie să renunțăm la hălci întregi din propriul sine. Ni se cere să lepădăm o bucată zdravănă din propria libertate. Iar asta nu mai e bine. Dar deloc.

Nu vreau să dezvolt mai mult această temă. Am făcut-o cu alte prilejuri. Au făcut-o și alții. S-a înțeles ce am încercat să spun. Iar cine n-a priceput să fie sănătos, indiferent ce pronume alege.

Ca să nu mai pierdem timpul cu eseistica și cocoșarea stilistică, discutăm despre marea resetărie. Adică operațiunea prin care o mână de nevolnici vor să ne impună cât și cum să trăim. Povestea cu opțiunea personală, individualitatea, democrația, libera expresie se încheie când ăștia au decis că facem cum ne impun ei sau belim ciușca.

Așa că azi încercăm să vedem cum arată „progresul” către care suntem mânați ca niște beheheee ce suntem.

Cred că am descoperit cel mai bun argument pro-avort.

@natchipa

That turned quickly #foryoupage #viral #interviews

♬ original sound – Nat Chipa

Dacă ai aproape 40 de ani, ai depășit de mult chintalul, nimic nu te împiedică să fii bebe, dacă așa te-a lovit pe tine damblaua. Iar toți ceilalți sunt obligați să accepte asta, să își anuleze orice brumă de rațiune și bun-simț și să își calibreze atitudinea ca atare. Altfel e deranj.

 

 

 

 

 

 

Școala, educația rămân o prioritate. Mai ales acum, la vreme de resetare. Cu diferența că acum copiii nu mai sunt torturați cu porcăriile alea inutile: algebră, Sadoveanu, geografie, fizică, Eminescu. Acum au nevoie de o educație care să le fie cu adevărat de folos în viitor.  Așa că:

 

 

 

 

Noua lume vrea progresul și iar progresul, cu orice preț. Carevasăzică. Așa că, în noua rânduială, respectul de sine nu mai e de ajuns. E musai să devină iubire de sine. Iar expresia iubirii de sine nu mai poate fi puțină scuturare a cabanosului sub plapumă. Că e păcat. Trebuie cu acte. Așa că noua rânduială a înțeles nevoia omului nou de a se căsători cu sine.

 

 

 

 

 

De un veac și ceva încoace, nemții ne aduc tot felul de lucruri bune. Și acum ei par să fi înțeles înaintea tuturor ce e gigea și bun. Sigur, putem recunoaște, cunoscând gastronomia germană, că asta poate fi o semnificativă îmbunătățire.

În fine, pentru că vorbeam despre progresul tehnologic și acele invenții care ne fac viața mai ușoară, mă rog, cel puțin unora dintre noi, iată una de mult așteptată. Cred că putem fi cu toții de acord că da, consumatorii de lapte din soia aveau nevoie de așa sculă. Mare nevoie. De sculă. Că n-aveau.

 

Am fi putut încheia aici. Dar am fi omis ceva esențial:

UNESCO has teamed up with Twitterthe European Commission and the World Jewish Congress to launch the campaign dubbed #ThinkBeforeSharing: Stop the spread of conspiracy theories.

The UN wants you to know that events are NOT “secretly manipulated behind the scenes by powerful forces with negative intent” and if you encounter anybody who thinks the global elite are conspiring to consolidate power and dictate global events, you must take action.

The UN also warns that George Soros, the Rothschilds and the State of Israel must not be linked to any “alleged conspiracies.”

Cum spuneam, prea multă libertate e câh, iar UNESCO vrea să rezolve asta. Cum se împacă asta cu statutul organizației? Șșșt! Ce facem cu tot ceea ce a fost poreclit teorie a conspirației și, de doi ani încoace, vedem că a devenit proiect de guvernare globală? Cum rămâne cu libertatea aia de expresie? Adică avem dreptul de a ne bulăni, de a ne crede excavator sau bebeluș de 50 de ani ori femeie cu puță, dar nu mai avem voie să gândim, să ne dăm cu părerea, să punem întrebări? Totul până la Soros, nu? Asta e treaba UNESCO, să apere miliardarii resetaci?

Ajunge pentru azi.

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația taiwaneză

Tot aud, de ceva vreme, cum trebuie protejată democrația taiwaneză. Dacă trebuie protejată, trebuie. O fi în pericol, precum cocostârcul de stâncă. Sau veverița...

Brici, maimuță – clar?

  Ori de câte ori aud vorbindu-se despre legume și beneficiile pe care le-ar aduce acestea, mă gândesc la Joe Biden. Cred că afirmația se...

Un pas prea departe

Un bramburit merge la plajă cu nevasta. Ajuns acolo e tulburat de prisosul de epidermă care îmbracă varii forme de relief - munți, dealuri,...

Recent articles

More like this

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.