Ori de câte ori aud vorbindu-se despre legume și beneficiile pe care le-ar aduce acestea, mă gândesc la Joe Biden. Cred că afirmația se verifică. Pentru că, iată, consumul de Biden îi ajută pe americani să slăbească. (mulți dintre ei chiar aveau nevoie!) Buclucul e că, vrem nu vrem, suntem și noi băgați la dietă.

De la venirea lui Biden la Casa Albă se vorbește tot mai insistent despre miracolul economic american. Adică despre modul miraculos în care în doar un an ăla a futut complet o economie care cândva era socotită cea mai robustă economie a planetei. Dacă s-ar alcătui o listă a măsurilor tâmpite care ar putea fi luate pentru a pune pe butuci o economie funcțională, pentru a da complet peste cap o societate stabilă, așezată, ar fi foarte evident că Biden a bifat deja toată lista.

După ce a băgat tiparnița în priză și a aruncat în neant 3,5 trilioane de dolari (3.500.000.000.000 – ca să fie limpede), cum era de așteptat, inflația a luat-o razna. Haotica politică externă, iresponsabila politică energetică și totalul atașament pentru marea resetoaie au bulibășit complet un imperiu care oricum se stingea, încet, dar în tihnă. Era evident pentru orice țelină că o asemenea cantitate de bani aruncată aiurea în piață va avea două consecințe: o inflație ridicată și o semnificativă scădere a încrederii în dolar. Ceea ce s-a și întâmplat.

După ce vreme de aproape un an propaganda oficială s-a străduit să demonstreze că nu există nicio inflație, acum, administrația Biden și brainiacii democrați au venit cu un pachet de măsuri numit pompos:

Inflation Reduction Act

Minunat! Deci, ca să fie limpede, sclipitorii au decis că e nevoie de un pachet de măsuri pentru a reduce ceva care nu există. Acum hai să vedem cine ghicește în ce constau măsurile de reducere a inflației din pomenitul pachet? Încă 800 de miliarde de dolari scoși din tiparniță! Genial, nu?

Bine, important e cum vor fi folosiți acești bani, ar putea spune cineva. Nu e greu de aflat. Jumătate din bani vor merge pe subvenționarea mașinilor electrice și a centralelor eoliene. Vreo 60 de miliarde vor fi aruncate spre administrații locale drept: “climate resiliency funding”. Restul pe ce vor mușchii lor. Inițiatorii se laudă că o părticică din nebunia asta va fi finanțată prin introducerea unei taxe de 15% pentru corporațiile care au un profit mai mare de 1 miliard. E lesne de anticipat, presupun, care vor fi consecințele unei astfel de taxe.

Totul pare desprins dintr-un ridicol film cu proști. E resetare. Mare.

Mulți s-au și se întreabă cum a ajuns un personaj precum Biden președinte. Evident decrepit, în condițiile în care nici în tinerețe nu era vreo minte ageră, incoerent, corupt până în măduva oaselor, cu bizare apucături legate de copii etc. La astea se adaugă și uriașul scandal în care e implicat neisprăvitul său fiu. Ei bine, toate astea sunt tocmai motivele pentru care cei care fac și desfac l-au adus pe ramolit la Casa Albă. Era maimuțoiul perfect. Senil, incapabil să formuleze vreo opinie, de cele mai multe ori incapabil de limbaj articulat, e total dependent de cei care îl spală (la propriu) la fund, deci docil și gata să recite orice i se cere. Iar dosarul poamei de fiu e exact pârghia de rezervă care poate fi folosită dacă rablagitul are vreun moment de luciditate și ar îndrăzni să zică ori facă altceva decât i se cere. Cum spuneam, maimuța perfectă.

De ce ne interesează toate astea? Mai întâi pentru că, așa cum sunteți obișnuiți să auziți, ceea ce se întâmplă peste ocean ne poate și ne va afecta serios. Apoi pentru că americanii și-au făcut un bun obicei din a exporta (impune) toate nenorocirile pe care le experimentează. E suficient să priviți instituțiile europene. Populate cu personaje de aceeași factură. Imbecili, oportuniști, servili și supuși față de cei pe care îi știu de stăpâni, de preferință fără copii (ăștia pot avea chestia din aia, cum îi spune, zi-i… tresărire de conștiință), corupți, obligatoriu incompetenți, amorali. Sau priviți personajele care conduc cele mai multe dintre statele europene (inclusiv noi) sau care populează guvernele acestor state. Aceleași date.

De ce vorbim acum despre toate astea? Pentru că peste câteva luni nu vom mai putea vorbi. De-aia! Iar dacă vorbim, oricum e degeaba.

Ajunge. Hai, pa!