„Instituțiile europene” nu există. Nici Uniunea Europeană nu există. Avem, în schimb, niște abominații care poartă numele acestea. Niște grozăvii care ies cu mult din teritoriul definiției care ni s-a livrat, până mai ieri, oficial. Uniunea Europeană le promitea cetățenilor statelor adunate laolaltă un spațiu al prosperității și democrației. Ne plăcea să vorbim despre „valori europene”, un termen vag, indefinibil, cu un conținut incert, dar care, ne plăcea să ne imaginăm, însuma tocmai variile forme de expresie ale democrației, libertății sau bunăstării despre care pomeneam. Ce nu ni se spunea e că, în realitate, „proiectul construcției europene” fusese confiscat de niște structuri obscure, iar uniunea avea ca unic scop impunerea unei ideologii detestabile.
Cei care pot și iau decizii, la nivelul UE, nu au fost aleși, nu de către cetățeni. De fapt, participarea cetățenilor, implicarea lor în actul de decizie, consultarea lor, măcar, nu există. Alegerile europarlamentare ar reprezenta, pur teoretic, singura situație în care votul cetățenilor intră în discuție. Doar teoretic. Practic, în absolut toate statele europene aceste alegeri trec aproape nebăgate în seamă. Listele de candidați sunt, de regulă, ocupate de personaje sinecurabile, cărora li se găsește un loc călduț, pe bănuți bunicei, fără bătaie de cap și cu promisiunea unei pensii consistente. Condiția fundamentală: să treacă neobservați.
Teoretic, din nou pur teoretic, existența Parlamentului European ar trebui să ofere promisiunea unui for democratic, un cadru pentru o democratică și înțeleaptă legiuire. Fals. Ceea ce foarte puțini cetățeni europeni știu este că Parlamentul European NU are drept de inițiativă legislativă. Ați citit bine. Rețineți ideea asta, e esențială. Vom reveni la asta îndată.
Apoi avem Comisia Europeană. Adică locul unde se iau deciziile. Aparent cel puțin. Sau mai exact locul unde se gestionează banii UE. Sediul, aparent, al adevăratei puteri. De fapt o adunătură de papițoi a căror docilitate și loialitate față de acele structuri obscure despre care vorbeam mai devreme este verificată. Comisarii europeni, de cele mai multe ori, sunt doar slujitori ai acestor structuri, cu certă și demonstrată afilierea la ideologia respectivă și cu zero preocupare pentru destinul cetățenilor. Sau lipsiți de preocupare în acel mod în care ne-am dori. Apoi e șeful Comisiei Europene. Care îndeplinește, la fel, condițiile de loialitate față de stăpâni, dar la un cu totul alt nivel. Condiție pentru ocuparea poziției: amoral(ă), lipsă totală de scrupule, dispreț față de cetățeni. Acesta e personajul care, de fapt, centralizează întreaga decizie la nivel european. Cel puțin aparent, pentru că așa cum am spus, reprezintă doar interfața utilă între păpușari și instituții. Șeful Comisiei, ca și ceilalți cetățeni, nu sunt votați de către cetățeni.
Revenim la inițiativa legislativă. Comisia Europeană are inițiativa legislativ. Exclusiv Comisia Europeană. Adică cei pe care nu i-ați votat. Pervers și ticălos mecanism de eludarea a democrației, nu? Lucrurile nu se opresc aici. Propunerea legislativă pleacă de la Comisie și ajunge la PE unde e votată. Mai puțin, dați-mi voie să citez: În ceea ce priveşte anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul European nu emite decât un aviz consultativ („procedura de consultare”).
Ca să conchidem, decizia, la nivel european se află în mâna unor personaje care nu au fost validate prin vot popular. Cei care au primit acel vot popular sunt lipsiți de orice influență reală în mecanismul de luare a deciziei.
Gargara oficială ne propune să acceptăm teza că cetățenii aleg europarlamentarii, iar aceștia votează componența Comisiei în numele acelor cetățeni. Formal pare rezonabil, nu? În realitate e o minciună. Europarlamentarii votează așa cum le este dictat de către liderii grupurilor din care fac parte. Punct. Nimeni, în niciun stat european nu a dat vreun mandat vreunui europarlamentar pentru votarea Ursulei von der Leyen! Vom reveni și asupra acestei teme. Mai întâi mai sunt utile niște lămuriri.
Numirea Președintelui Comisiei Europene se face de către Consiliul European. Consiliul European este alcătuit din șefii de stat/guvern ai țărilor membre. Nu există competiție, din nou votul cetățenilor nu există. Și, iar, ni se livrează argumentul că acei șefi de stat și guvern au fost deja votați de către cetățeni, deci… Din nou fals. În multe state europene premierul (șeful guvernului) nu este ales de către cetățeni. Ci vine ca rezultat al alegerilor parlamentare și negocierilor politice. În ce măsură acel premier reprezintă opțiunea cetățenilor e de discutat (îl avem pe Ciucă, drept exemplu, care ne poate reprezenta în Consiliu atunci când nu o face Iohannis). Din nou, democrația e fentată.
Constatăm, deci, că ori de câte ori reclamăm lipsa consultării cetățenilor, la nivel european, suntem trimiși la votul național. Ni se spune că ne votăm reprezentanții care să decidă pentru noi. Nu mi-e limpede cine l-a votat pe Ciucă la noi sau pe Draghi, în Italia. Și atunci ni se răspunde că, totuși, am votat structura Parlamentului. Apoi ne amintim. Brutala intervenție a Comisiei Europene în alegerile din Ungaria, unde s-a mers de la amenințarea cu dosare instrumentate de procurorul general european (ghici!) până la suspendarea fondurilor europene sau chiar suspendarea dreptului de vot pentru Ungaria, dacă nu iese cine trebuie. N-a ieșit. Același lucru, mult mai ponderat, în cazul Poloniei. Un alt clar exemplu ne-a fost oferit la recentele alegeri prezidențiale franceze. Și exemplele pot continua la nesfârșit. Rolul votului popular e diminuat sau chiar anulat, astfel, și la nivel național. (Nu mai pomenim și despre mizerabilele mașinațiuni securistice sau instrumentarea politică a justiției). Totul pentru ca, în cele din urmă, marele Partid Popular European să își poată asigura majoritatea, iar programul ideologic să poată fi impus mai departe.
Despre mizeria numită Partid Popular am scris și s-a tot scris. E doar o aglomerare de securici, oportuniști și lichele. Nu există congruență ideologică, formal. Sunt înghesuiți acolo ecologiști, pseudo-conservatori, falși liberali etc. etc. Uitați-vă la ai noștri: fostul PDL, actual PNL, privatizat de Crin Antonescu, USR, UDMR. Ghiveci. Partidul Popular nu are, deci, o ideologie proprie. E o creație artificială, născocită pentru a controla instituțiile europene. E vehiculul unei ideologii care nu e, ei da, reprezentată la nivelul parlamentar de către nicio formațiune națională! Exact. PPE e suma unor partide cu vagi și variate ideologiii, dar nu există nicio formațiune, printre ele, care să reprezinte, direct, ideologia pe care o promovează suma acestor formațiuni! Adică davosianismul. Din nou, democrația fentată.
Articolul acesta a devenit, deja, mai amplu decât îmi propusesem. Voi reveni, de bunăseamă, pentru că încă sunt multe de explicat. N-am să închei înainte de a observa că actuala „politică europeană” pare să se fi detașat total de orice legătură cu cetățenii. Mimarea aparențelor a devenit inutilă. Panica sanitară, criza ucraineană, criza climatică etc. au devenit pretexte suficiente pentru impunere unui program susținut de sărăcire a popoarelor Europei. Pentru că este vorba despre un program! Un colosal transfer de bogăție, dinspre cetățeni către câteva super-corporații, este impus acum cu ajutorul „instituțiilor europene”. Sub pretextul „crizelor” fabricate sau reale. Cu alimentarea permanentă a terorii, a fricii, prin intermediul mașinăriei propagandistice care cândva se numea presă.
Cetățenilor europeni li se cere să accepte modificarea dramatică a modului de viață, reducerea drastică a drepturilor și libertăților, sărăcirea și prăbușirea nivelului de trai. Ca un necesar sacrificiu, în numele nu știu căror idei politice. Idei politice la care aderă doar stăpânii detestabililor șefi ai instituțiilor europene. Acea Uniune Europeană, spațiu al prosperității și democrației, a încetat să mai existe. Actuala UE vă cere să fiți săraci, supuși și în genunchi. Era democrației și bunăstării a apus. În schimb UE vă dă voie, ba nu, vă îndeamnă să mâncați gândaci și să vă futeți în cur. Sau să exersați orice formă de devianță sexuală v-ați putea imagina. Pentru că doar cu banii luați nu se poate. Trebuie și futuți! Știu, limbajul e excesiv. Așa și trebuie!
Voi reveni. Avem de lămurit cine sunt davosienii și unde vor ei să ne ducă, de fapt, cum va arăta noua justiție, după „noua filosofie europeană”. Dar mai ales de ce, până la sfârșitul acestei decade, UE va înceta să existe. (indiciu: își va fi îndeplinit menirea).
Ajunge pentru azi. Pa!
Rabbi,
În mod normal te-as lasa sa slobozesti orice idee nastrusnica pe care domnia ta o consideri potrivita pentru a o zvârli pe net catre semeni, ca materializare a dreptului la opinie. Doar ca, de data aceasta, virulenta atacului domniei tale la adresa institutiilor europene este prea vadit si, mai ales, nu se sprijina pe fapte, în modesta mea opinie.
Hai sa le luam pe rând…
Opiniezi domnia ta ca Parlamentul European nu are drept de initiativa legislativa, ceea ce ar fi esential pentru democratie. Asa este, dar PE uzeaza de prerogativele institutionale (analiza rapoartelor pe care este obligata Comisia sa i le prezinte conform variilor directive sau regulamente în vigoare sau, uneori, prin intermediul rezolutiilor) pentru a pune presiune pe Comisie, în sensul invitarii ei explicite sa initieze masuri. Plus ca, daca o initiativa legislativa introdusa de Comisie nu le convine, o pot modifica în cursul procesului legislativ prin intermediul amendamentelor. Deci posibilitatile PE de a influenta initiativa legislativa si rezultatul final al acesteia exista si nu sunt de neglijat în practica.
Ce doare este, poate, calitatea europarlamentarilor. Stiu (si vad) ca esti familiarizat (si scârbit) de argumentul ca astia sunt produsul politicii interne. Argumentul nu te convinge (desi are adevar cu gramada în el) dar eu am avut o experienta personala care mi-a dovedit ce diferenta este între o tara precum România si una din cele ale „vechiului club”. Într-o discutie cu o doamna din Belgia, am aflat cu stupoare ca domnia sa îsi cunostea nominal eurodeputatul care o reprezenta, îl votase si, mai ales, îi urmarea activitatea de europarlamentar (votul este disponibil online ca si la noi în parlament); mai mult de atât, i-a adresat, când a considerat necesar, sesizari si petitii pe probleme punctuale, solicitându-i sa intervina prin luare d epozitie si vot pe probleme punctuale.
Eeei, câti alegatori din România îsi cunosc reprezentantul lor din PE? Macar cum îl cheama? Câti dintre el li se adreseaza, sa îi puna la curent cu problemele lor care ar putea avea solutionare la nivel european (si aici nu ma refer la petitiile adresate de-a-mboulea PE, ci chestiuni punctuale)? Doar câteva asociatii de lobby stiu cum îi cheama pe europarlamentarii români si ca ei pot sa apere si interese pur românesti (sau, ca sa fim corecti, localizate economic în România). Deci un deficit de educatie politica a populatiei care, dupa vot (daca voteaza), considera ca implicarea lor politica în afaceri europene s-a terminat si ca e treaba lui mama UE sa aiba grija de ei. Ar avea ea, doar ca nu stie de ce sa se ocupe.
Europarlamentarii români, la rândul lor, nu prea uzeaza (spre deloc) de zilele de program dedicate de PE exclusiv activitatii de circumscriptie, pentru a se deplasa în „feuda” lor electorala si a vorbi cu cetateanul, de a se familiariza cu problemele lor. Sfânta durere în zona dorso-centrala pentru cetateanul care l-a trimis la Bruxelles/Strasbourg, daca ma întrebi pe mine. Eurodeputatii francezi, germani sau belgieni o fac (daca nu o fac îsi risca mandatul) – iata de ce interesele vechiului club sunt mai bine reprezentate, dearece conditia n° 1 este sa fie cunoscute. Stiu, este vorba despre politica si politicianism, dar eu va rog urmatoarele:
– sa îmi spuneti cum îl cheama pe europarlamentarul dvs de circumscriptie (cel care va reprezinta) si daca va interesati despre activitatea lui in PE;
– când are program de audiente;
– când v-ati adresat lui ultima oara.
Abia apoi avem dreptul sa ne plângem, numai dupa ce exercitam niscaiva control asupra eurodeputatilor. De-aia ai nostri nu graiesc prin PE (iar când graiesc graiesc ce le dicteaza PPE/SPD etc., dupa cum bine spui). De-aia calitatea lor proasta si beneficii pentru noi ioc.
Zici ca în Consiliu nu este democratie? Dar sefii de stat si guvern nu sunt alesi democratic? Dulap am votat, dulapul mobileaza masa de negocieri în Consiliu pentru România! Sa fim sanatosi, poate votam mai bine data viitoare. Dulapul poate, desigur, delega functia mobiliera catre Ciuci, Câti si alte animale, dar se poate potrivit Consitutiei (sau întelegerii lecturii ei), deci OK democratic.
Zici domnia ta ca toti Kommissar-ii si cu von der Leyen nu ar fi democratic alesi? Nu, dar sunt validati în PE, exact ca guvernul României!
Ar fi multe aspecte factuale de subliniat (PE este autoritate bugetara, Comisia doar implementeaza bugetul si raporteaza despre executia bugetara, cu o Curte de Conturi Europeana vioaie), despre sustenabilitate (banuiesc ca de aici discutia cu recomandarea mâncatului de gândaci) si libertati (chestia cu recomandarea utilizarii ochiului maro) care nu rezista la o analiza rece; ma tem ca ne pripim adesea sa judecam ce nu întelegem în detaliu – iar institutiile europene sunt tapul ispasitor perfect.
Ar merita sa mai discutam. Dar e greu cu scrisul prin platforme depersonalizante. O las asa, cu o avertizare : ai cugetat, maestre, despre responsabilitatea pe care o porti pe umeri continuând discursul acesta anti-european, de tip Nigel Farage? Vei fi fiind dumneata de buna – credinta si ne-politician, dar rezultatele se pot contabiliza politiceste (neîncredere) si pot destabiliza (te uita, rogu-te, la UK si la 30 ani de discurs similar). Pe mine m-ar îngheta sa stiu ca am fost coada de topor…
Toate bune, C.
Aia era! Discursul anti-european, de tip Farage! Pentru că, ai omis, sunt omul lui Putin/nostalgic comunist/reacționar/fascist/rasist etc. A, da, și coadă de topor.
Acum am datoria de a ma interesa pe unde își face veacul nu știu ce dihor de euro-parlamentar și când are el program de audiențe! Serios? În campania electorală mă găseau ei pe mine.
Monșer, te las singur la oda asta adusă politicianismului și vânjoaselor instituții europene. Cu tot cu greieri.