Înainte de a exista Ziua Marinei, a existat sărbătorirea Sfintei Maria. Wikipedia nu e cea mai respectabilă sursă, dar e utilă, de această dată. Citez:
Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni.
Ce mai sărbătorim acum? O marină civilă care nu există și o marină militară care e cel mult o glumă. Nu din vina oamenilor mării. Destinul lor e legat de mare, chiar dacă mulți slujesc azi sub pavilioane străine. Iar dacă aici s-a ajuns e din cauza îmbuibaților care trebuie să își scuture burdihanele, nădușiți, plictisiți, mimând cu lehamite atașament pentru lucruri care nu înseamnă nimic pentru ei, fie că e vorba de imn, steag sau, iată, marina română.
Dacă întrebi orice adevărat om al mării, îți va spune că 15 august, ziua Sfintei Maria e ziua lor, a marinarilor. Legătura e de nefrânt. 15 august nu are legătură nici cu papioane, sacouri albe, ochelari de soare, burți atârnate, behăit și retorică reciclată. Anul ăsta, bulibașele statului român au ținut, încă o dată, să ne arate că nu e ce vrem, credem ori simțim noi. Așa că sărbătoarea Sfintei Maria a devenit prilej de obidire a limbii române, siluită în discursuri cretine, care au doar rostul de a-i face pe dihorii deveniți dregători „să se vază”, să se arate norodului. Singurul lucru care avea semnificație, care avea o legătură adâncă și cinstită cu sărbătoarea, adică slujba ÎPS Teodosie a fost amputat, mutilat, evacuat josnic. Nu mai încăpea în „programul” încărcat. Adică nu mai încăpea de mâncătorii de căcat.
În felul ăsta, sărbătoarea a fost, practic, anulată, lipsită de semnificație, descărnată, golită de simbolul esențial. La începutul mandatului său, după o vizită la sinagogă, Iohannis promitea că va fi prezent, cu pioșenie și respect, la sărbătorile tuturor cultelor din România. O promisiune care face fix cât face Iohannis. Dacă în cei 8 ani de când ne-am pricopsit cu el l-am mai văzut mimând evlavie prin biserici protestante, când a fost vorba despre religia majoritară semnele disprețului său n-au lipsit. Cel de acum e doar cel mai recent.
Nu toți românii sunt din cale-afară de bisericoși. Ba pe unii poate a început să-i sâcâie prezența popilor în toate cele. Aici însă era altceva. Ziua marinei și sărbătorirea Sfintei sunt legate, sunt de neseparat. Golirea de simbol înseamnă golirea de sens.
Lipsirea noastră de simbolurile esențiale nu e întâmplătoare. Fie că e vorba de religie, cultură, de figuri emblematice ale istoriei sau chiar de limbă. Ni se cere să renunțăm la ele, să părăsim toate acele repere care ne ajută să ne găsim locul în lume, să ne păstrăm o anume identitate și o anume conexiune cu posteritatea. Despre asta e vorba, nu despre Teodosie.
În cele din urmă ni se cere doar să pricepem și să acceptăm un adevăr mai mult decât evident: suntem tolerați într-un teritoriu care nu ne mai aparține. Iar toleranța lor are limite. S-a înțeles?
Facebook Comments