Fără simboluri

Înainte de a exista Ziua Marinei, a existat sărbătorirea Sfintei Maria. Wikipedia nu e cea mai respectabilă sursă, dar e utilă, de această dată. Citez:

Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni.

Ce mai sărbătorim acum? O marină civilă care nu există și o marină militară care e cel mult o glumă. Nu din vina oamenilor mării. Destinul lor e legat de mare, chiar dacă mulți slujesc azi sub pavilioane străine. Iar dacă aici s-a ajuns e din cauza îmbuibaților care trebuie să își scuture burdihanele, nădușiți, plictisiți, mimând cu lehamite atașament pentru lucruri care nu înseamnă nimic pentru ei, fie că e vorba de imn, steag sau, iată, marina română.

Dacă întrebi orice adevărat om al mării, îți va spune că 15 august, ziua Sfintei Maria e ziua lor, a marinarilor. Legătura e de nefrânt. 15 august nu are legătură nici cu papioane, sacouri albe, ochelari de soare, burți atârnate, behăit și retorică reciclată. Anul ăsta, bulibașele statului român au ținut, încă o dată, să ne arate că nu e ce vrem, credem ori simțim noi. Așa că sărbătoarea Sfintei Maria a devenit prilej de obidire a limbii române, siluită în discursuri cretine, care au doar rostul de a-i face pe dihorii deveniți dregători „să se vază”, să se arate norodului. Singurul lucru care avea semnificație, care avea o legătură adâncă și cinstită cu sărbătoarea, adică slujba ÎPS Teodosie a fost amputat, mutilat, evacuat josnic. Nu  mai încăpea în „programul” încărcat. Adică nu mai încăpea de mâncătorii de căcat.

În felul ăsta, sărbătoarea a fost, practic, anulată, lipsită de semnificație, descărnată, golită de simbolul esențial. La începutul mandatului său, după o vizită la sinagogă, Iohannis promitea că va fi prezent, cu pioșenie și respect, la sărbătorile tuturor cultelor din România. O promisiune care face fix cât face Iohannis. Dacă în cei 8 ani de când ne-am pricopsit cu el l-am mai văzut mimând evlavie prin biserici protestante, când a fost vorba despre religia majoritară semnele disprețului său n-au lipsit. Cel de acum e doar cel mai recent.

Nu toți românii sunt din cale-afară de bisericoși. Ba pe unii poate a început să-i sâcâie prezența popilor în toate cele. Aici însă era altceva. Ziua marinei și sărbătorirea Sfintei sunt legate, sunt de neseparat. Golirea de simbol înseamnă golirea de sens.

Lipsirea noastră de simbolurile esențiale nu e întâmplătoare. Fie că e vorba de religie, cultură, de figuri emblematice ale istoriei sau chiar de limbă. Ni se cere să renunțăm la ele, să părăsim toate acele repere care ne ajută să ne găsim locul în lume, să ne păstrăm o anume identitate și o anume conexiune cu posteritatea. Despre asta e vorba, nu despre Teodosie.

În cele din urmă ni se cere doar să pricepem și să acceptăm un adevăr mai mult decât evident: suntem tolerați într-un teritoriu care nu ne mai aparține. Iar toleranța lor are limite. S-a înțeles?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...