După ce s-a mai potolit slăvăreala și s-a isprăvit Festivalul Internațional de Videochat în kaki, a început să se vorbească despre un proxy war. În limba română expresia asta s-ar traduce prin: pune-i pe fraieri să și-o ia.
Presa competentă (cum altfel ?), analiștii numerardarșivirament vorbesc despre acest proxy war pe care l-ar duce SUA & UE (sau NATO, dacă vreți) cu Rusia, pe cârca slăvanilor. Slava! Dovadă în acest sens ar sta faptul cantitatea de brice livrate de cei pomeniți. Cu vizibilele consecințe. Cu siguranță este vorba despre un astfel de proxy war, doar că nu cel pe care crede toată lumea că-l vede.
Răcnetele belicoase ale „liderilor” europeni, îmbățoșarea lor către Rusia lui Putin, sistematica percuție a teslei în coaiele veștede și prăpădite ale acestor „lideri” poate deruta. Poate naște greșita idee că Ucraina e victima moale și bleagă în acest război purtat, de fapt, între SUA & UE și Rusia. Da, există un astfel de război. Dar distribuția e puțin diferită de ceea ce ni se recită. Războiul se duce între SUA și Rusia, e corect. Când vine vorba despre UE, lucrurile nu mai stau așa cum suntem îndemnați să credem. UE e, în cazul acesta, parte a frontului, un fel de Ucraina subsecventă. Doar imbecilii nu pricep asta.
Chiar dacă în UE încă nu au intrat tancurile, cetățenii europeni sunt un alt fel de victime ale acestui război. Iresponsabila umflare în pene a tembelilor lideri europeni nu e cu nimic diferită de falita vitejeală de videochat a maimuțoiului de la Kiev. Țările europene, popoarele acestora se văd îngenuncheate, economiile făcute pulbere fără să se fi tras un singur foc de armă. Aici însă nu mai e vorba despre un transfer de teritorii (deocamdată), ci despre un colosal transfer de bogăție. De la cetățenii acestor state către șmecheri.
Eroismul liderilor europeni, tălâmba lor vitejie e de fapt dovada unui cretinism sever. În confruntarea cu Putin au luat-o în bot, dar plusează. Pentru că nu ei vor plăti miza, ci popoarele lor. Macron, vă garantez, nu va dârdâi de frig, nici nu-l freacă grija de prețul kilowatului sau al usturoiului. I se rupe! Când vorbește despre sfârșitul abundenței, nu despre el vorbește, ci despre proștii deasupra cărora stă cocoțat.
Adevărul, trist și crunt, e că Europa a devenit irelevantă. SUA și China sunt marii jucători planetari, iar Rusia e și ea pe acolo. UE, ca întreg, nu contează, iar statele UE nici atât. Germania „motorul Europei”, arată acum cât de fragilă și incapabilă de a sta pe propriile picioare este. Fără acces la resurse ieftine (din Rusia, Orientul Mijlociu, Africa sau mai știu eu unde), Europa se dezumflă rapid. Foarte rapid. Și devine România lui Ceaușescu.
Severa imbecilitate care i-a făcut pe europeni să împingă Rusia, cu toate resursele și tot ce are ea, către Asia își arată acum consecințele. Se miza pe sprijinul american. De parcă SUA ar fi avut resursele după care plânge Europa, de parcă SUA n-ar avea propriile probleme. Iar acum se vede că „ajutorul” american e mai degrabă modic și extrem de costisitor. Dar din nou, nu „liderii” plătesc prostia asta. Asa că realitatea e asta: Europa este într-un accelerat proces de sărăcire. Pe care n-aveți decât să-l numiți resetare. Slava resetarea! Mmmm… gândaci! Bun-bun.
P.S. Cancelarul german anunță că nu se va mai opune unei eventuale aderări a României la Spațiul Schengen. Sublinierile nu sunt inutile. Aparenta bunăvoință a Berlinului vine după ce reprezentanții statului român s-au arătat gata să-și belească cetățenii pentru a ajuta Germania să iasă din rahat. Ok, bine, nu să iasă, dar să respire. Nu știu, parcă a mai fost în istorie un război, o fază în care tot așa, i-am pupat în fund pe nemți și am scos limba la ruși. Cum s-o fi terminat povestea aia?
Facebook Comments