Până în ’89 treaba era clară. Mai punem o haină pe noi, mai strângem din dinte, mai molfăim niște șorici de ștevie și mergem înainte spre comunism în zbor. Pe atunci, te luau încă din pruncie ca să îți bage asta în cap. Cam cum sunt acum luați puradeii și învățați să-și taie puța sau să o ia la scuturat. Ideea era simplă: bunăstarea poate fi sacrificată (și, oho, era!) pentru ca programu’ partidului să meargă de-a berbeleacul înainte.
După aia ni s-a sugerat că s-ar fi schimbat, cumva, șmecheria. De acum politica trebuie ajustată pentru a asigura bunăstarea șeptelului. Cel puțin ăsta era căcatul pe care îl mâncau ăia care s-au prins că nu există șmen mai profitabil ca politica. Așa că am continuat să ronțăim la șoriciul de ștevie, așteptând să dea bunăstoaia aia peste noi. Și ronțăiam. Și așteptam. Ne uitam, pe cablu, (acum aveam) la documentarele alea cu „how they make it” și vedeam că pentru a face cârnați bagi carne în maț. Da’ în mațul nostru nu prea nimerea neam de cărniță. Așa că ne-au zis: nu, bre, mai întâi sugeți voi mațu’ și pe urmă vine cărnița. Am vrut, n-am vrut, l-am supt. Da’ ce-a venit nu era cărniță. În fine, asta e altă poveste.
Pe urmă a venit un nea Caisă pițigăiat și ne-a anunțat că de acum e vremea să se mai sacrifice și politicienii. Și s-au sacrificat. Nenea ăla a făcut totul varză, dar acum are rentă viageră, vilă și gărzi plătite de mine. (La recensământ s-a enervat tanti aia când m-a întrebat dacă am persoane în întreținere și i-am zis că da: Constantinescu, Băsescu, Iohannis, ucraineni)
După aia, tot așteptând să vină bunăstoaia aia și să ne ungă orificiile, ne-au băgat. În NATO și UE. Adică au semnat niște sacrificați tratatele respective de vasalitate. Bine, formal nu erau tratate de vasalitate, dar pentru cumetrii agățați de politica românească, în raportul cu străinii, nu există decât vasalitate. Că asta e prima grijă a derbedeului când intră în politică: să vadă ce cururi trebuie să pupe și ce rație de căcat i-a fost repartizată. Ca să-l mănânce, v-ați prins? Ha ha, ce nostim. Bine, pa! Continuăm.
Acum, că tot eram noi băgați, în UE și în alte orificii, am zis: gata! păzea că vine bunăstoaia! mamăăă, cum vine aia și ce-o să mai turnăm caviar din găleată, la șaormeria din gară. Lula! N-a venit. Că acu’ trebuia să mai molfăim puțin la șorici și să mai sugem puțin mațu’ ca să chestii, pă eoropa, pă standarde, în fine, tot un fel de muie, dar acum muzica era mișto.
În sfârșit, acum treaba s-a lămurit. Nu mai e aia cu politicienii și politica trebuie să se cotească după cum e nevoie pentru ca bunăstoaia. Gata, s-a termenat. Acu’ e cu: lăsați voi bunăstoaia ca să se potrivească pe bucile politicii pă care o bășim noi! Bre, și ăștia o bășesc grav. Bre, da’ grav. Pute pe aici ca la Comtim în perioada de glorie.
Așa că nea Stere are dreptate: UE e Ceaușescu plus internet. Iar internetu’ ăla e regulat tot după sistemu’ lu’ nea Nicu.
Ultima bășină a eoropii e că acum trebuie să facem duș în grupuri de minim doi.
Ete, pula!
În primul rând, de ce trebuie să facem duș?
În al doilea rând de ce câte doi? Adică tre’ să dăm unu’ afară?
În al treilea rând. Ăăăă, ce era? A, da! Acum n-o să vină eoropa să ne spună și în ce ordine trebuie să scăpăm săpunu’?
Facebook Comments