La români nu e loc de subtilități juridice, castraveți instituționali și chiftele diplomatice. Politica, în general, iar cea externă încă și mai apăsat, e un lung și chivernisit futai. Pe bază de băgări și, ocazional, răstită muie. Noi, ca nație, popor, țară, stat, nu aderăm, nu ne integrăm. Suntem băgați. Adică nu am aderat la UE sau NATO, ci ne-au băgat. Ăia. Ne-au băgat în UE. Ne-au băgat în NATO. Și noi am stat. La băgări.
Când iese șmecheria se cheamă că ne-au băgat. Când nu ne iese, se cheamă că „n-am intrat”. Cum e, acum, cazul cu aderarea la Spațiul Schengen. Când se va rezolva și chestia asta, nu se va spune că am intrat, ci că ne-au băgat. Pentru că, da, sigur, e vorba de niște criterii, de o fișă tehnică pe care ar trebui să o bifăm (și o bifăm), de niște rigori pe care ar trebui să le respectăm (și le respectăm), dar mai ales e vorba de ce vor ăia. Adică vor să ne bage sau nu ne lasă să intrăm. Pe scurt, în relația noastră cu Occidentul, cu partenerii, cu aliații carevasăzică, e mereu, implacabil și inevitabil aplicată regula fundamentală care spune că „suntem la pula lor”. Adică, mai limpede, noi stăm aplecați și așteptăm. Băgarea.
Ne-am obișnuit, în relația noastră cu „partenerii/aliații”, că nu e bine să ne agităm prea tare, nici să ne consumăm blegeala aiurea cu proceduri, criterii tehnice, crăcănări de competență și dejghinări legislative. E de ajuns să stăm aplecați și, preferabil, să avem curul lubrifiat. Restul nu mai depinde de noi. Ci, am explicat deja, de ce vrea „pula lor”.
Dacă observi că ceea ce scria în broșură nu seamănă cu ce ți s-a livrat, riști să fii cotonogit. N-ai voie să observi că băgarea în UE ni se promitea a însemna bunăstare, belșug, libertatea de circulație și exprimare etc. Iar ceea ce ni se îndeasă acum pe gât e lipsa acută a libertății (de orice fel), fomică rezolvabilă cu trecerea la mâncat gângănii, frig, beznă, sărăcie, dar cu libertatea de a ne fute în cur. Dacă observi chestiile astea, gata, ești omul rușilor. Dacă mai bagi de seamă și că, pentru noi, băgarea în NATO a însemnat nu o garanție de securitate, cum promiteau negustorii, ci o certă vulnerabilitate, gata, ești plătit de Putin.
Apropos de ciorba asta cu „garanția de securitate”, poate nu ne-a crescut la toți stuf în țeastă și unii avem voie să ne întrebăm, legitim, ce căcat înseamnă asta, de fapt. Adică ar trebui, brusc, să fim absolut convinși că dacă ne atacă klingonienii ne apără cine? Olandezii ăia care ne dau sictir cu muci? Serios? Chiar trebuie să cred că ăia care ne spun „să nu văd picior de român pe aici” sunt gata să vină să moară ca să ne apere nouă livada cu pruni? Pe bune? Și există dobitoci care cred asta?
Răspuns: există. Un dobitoc mi-a explicat el că nu e așa, că ete, ucrainenii, care nici măcar nu sunt băgați în UENATOSchengen, circulă slobozi și de capul lor, pe unde vrea hoiul lor. De când i-au căpiat rușii. Dobitocul e mândru, convins că m-a năucit cu argumentul lui. Care argument ce spune, de fapt? Că instituțiile, tratatele nu contează. Că da, ăia, care nu sunt în UENATOSchengen se bucură de mai multe drepturi și privilegii decât noi, cărora ni s-a promis marea cu sarea când ne-am băgat. Dar mai ales că, dacă îndeplinești condiția de a avea țara făcută varză sau, și mai bine, de a nu prea mai avea o țară și de a avea suficient de mulți concetățeni căpiați de bombe, atunci bogătașii tăi se pot plimba liberi cu jeep-ul prin Europa.
Teoretic, acum i-am prins și noi. Și sunt și ei la ranga noastră. Suedia și Finlanda vor în NATO. Finlanda fiind una dintre țările care s-au opus sistematic băgării noastre în Schengen. Și care ne-a luxat pe unde ne-a prins. De Suedia ce să mai zic? Ăsta ar fi momentul să invocăm și noi principiul suedez și să le dăm cu plăcuța în bot. Adică: muie, bă! Doar că e greu. Că suntem aplecați. Și cu curul bine uns.
Așa că ne vedem mai departe de treabă și așteptăm să mai fim băgați. Undeva. În ceva. Într-un război. Într-un căcat. În ceva. Și o să fim. Băgați. În ceva. Într-un căcat.
Facebook Comments