Dacă ai lipsit mai mult timp de pe planetă (mai pleacă omul într-o delegație pe Marte) atunci, sigur, te poți lăsa pălit de un rotofei interes față de „alegerile” din SUA. Ați observat ghilimelele, da? Bun, atunci continuăm operațiunea de pipăire a realității.
Occidentul, cu America moț, s-a bătut multă vreme cu fularul în piept lăudând virtuțile democrațelii, importanța votului șeptelului în conservarea mecanicii democraturii și așa mai departe. Și bună vreme au existat și argumentele care să susțină o astfel de fudulie. Nu mai există. Un timp s-a putut observa o anume scremere în efortul de a salva niscaiva aparențe, cât să mai convingă trei berbeci și două potârnichi că procesul electoral, aia cu democrațulea și altele asemenea încă mai trag, căznit, câte o bășină. Acum nu mai e cazul nici de salvat aparențele. Prostanii nu mai trebuie nici măcar mințiți, nu mai e nevoie, se mint singuri.
Modelul american a inspirat generații întregi. Ideea că ies cetățenii, votează și schimbă direcția cotigii a băgat ferment în multe babe și a învârtoșat mulți moșnegi. Nu mai e cazul. Singurul motiv pentru care, azi, în SUA se mai mimează panarama asta e lenea. Ălora care sunt stăpâni acolo le e lene să le dea de veste prostanilor că s-a termenat cu democrațușca, gata, nu mai e pă stoc, să fârși! Așa că-i lasă în plata Domnului să se agite, să zbiere, să se încaiere, să stea ca oițili la coadă la votăciune, străpunși de convingerea că dacă iese Haplea și nu Aplea o să fie o mare ispravă.
Noi, rumânii, văzusem pe aici, prin bătătură, cum se experimenta, cu binecuvântatul sprijin al ambasadorgiilor, programul „voi votați ca să vă simteți bine, noi facem ce vrea striația noastră”. Și au văzut că alde behehee rumegă liniștiți hârtie, ștampilă și ligheanul cu rahat scos pe trotuar. Acum modelul e testat, trebuie pus la treabă. Și e pus la treabă.
În 2020, tot ce a putut propune marea democrăciune, lumina popoarelor, farul călăuzitor a fost opțiunea între doi hodorogi: un egomaniac căpiat și un borfaș ramolit care se blochează dacă îl întrebi câte urechi are. Aia era tot. La aia se redusese democratula hamericană. Adică nu. Că da, lu’ alde beheheee li s-a zis că dintre ăia doi caraghioși au de ales, dar de fapt aveau de ales o pulă, că mocheta era deja aranjată. Așa că a urmat panarama panaramelor. Mai un sac cu voturi, mai un șmen, mai o dibăcie, cum-necum l-au scos pe ramolit președinte. L-au șters la cur, i-au schimbat scutecele și l-au dat de-a dura până la Casa Albă, ca să aibă lumea de cine râde. Și în mai puțin de doi ani au futut țara aia complet. Adică da, complet.
Alegerile de acum două zile sunt doar un nou episod din marea panaramă. Oh, dar dacă ar câștiga republicanii… Oh, dar dacă ar lua ei majoritatea în… Dacă, ce? Ce?
Emblematic pentru ceea ce înseamnă democrățeala occidentală, azi, e ce s-a petrecut în Pensylvania. Acolo unde un semi-boschetar cu creierul prăjit a fost votat cu elan și vigoare. Logic, normal. Dacă au un președinte cu creierul muci, de ce n-ar avea și un Senat plin cu versiuni ale aceluiași model. Iar dacă cineva se trezește să spună că acolo a fost vorba de o fraudă uriașă, atunci e caz de hihihi-hohoho. Da, bine, deci a fost fraudă? Și șmecherii au pus o legumă? Ce spune asta despre starea democrațelii? Decideți: l-au votat sau l-au pus, nu contează. Ideea e aceeași. Creierul varză. Adică legislativul american e la mișto, oricum o dați. Pentru că democrațeala e la mișto, pentru că totul e la mișto. Salvați planeta! Slava!
N-am nicio problemă să mă repet. Cei care încă mai cred în logica democratică, în schimbarea instituțională, prin vot, pașnică, sunt fettermani cu capul. Nu e plăcut să admitem asta, dar așa stau lucrurile. Programul merge înainte, în timp ce beheheee se bucură că de Santis.
Abatorul funcționează la greu. Beheheee!
Facebook Comments