Marea panaramă

Dacă ai lipsit mai mult timp de pe planetă (mai pleacă omul într-o delegație pe Marte) atunci, sigur, te poți lăsa pălit de un rotofei interes față de „alegerile” din SUA. Ați observat ghilimelele, da? Bun, atunci continuăm operațiunea de pipăire a realității.

Occidentul, cu America moț, s-a bătut multă vreme cu fularul în piept lăudând virtuțile democrațelii, importanța votului șeptelului în conservarea mecanicii democraturii și așa mai departe. Și bună vreme au existat și argumentele care să susțină o astfel de fudulie. Nu mai există. Un timp s-a putut observa o anume scremere în efortul de a salva niscaiva aparențe, cât să mai convingă trei berbeci și două potârnichi că procesul electoral, aia cu democrațulea și altele asemenea încă mai trag, căznit, câte o bășină. Acum nu mai e cazul nici de salvat aparențele. Prostanii nu mai trebuie nici măcar mințiți, nu mai e nevoie, se mint singuri.

Modelul american a inspirat generații întregi. Ideea că ies cetățenii, votează și schimbă direcția cotigii a băgat ferment în multe babe și a învârtoșat mulți moșnegi. Nu mai e cazul. Singurul motiv pentru care, azi, în SUA se mai mimează panarama asta e lenea. Ălora care sunt stăpâni acolo le e lene să le dea de veste prostanilor că s-a termenat cu democrațușca, gata, nu mai e pă stoc, să fârși! Așa că-i lasă în plata Domnului să se agite, să zbiere, să se încaiere, să stea ca oițili la coadă la votăciune, străpunși de convingerea că dacă iese Haplea și nu Aplea o să fie o mare ispravă.

Noi, rumânii, văzusem pe aici, prin bătătură, cum se experimenta, cu binecuvântatul sprijin al ambasadorgiilor, programul „voi votați ca să vă simteți bine, noi facem ce vrea striația noastră”. Și au văzut că alde behehee rumegă liniștiți hârtie, ștampilă și ligheanul cu rahat scos pe trotuar. Acum modelul e testat, trebuie pus la treabă. Și e pus la treabă.

În 2020, tot ce a putut propune marea democrăciune, lumina popoarelor, farul călăuzitor a fost opțiunea între doi hodorogi: un egomaniac căpiat și un borfaș ramolit care se blochează dacă îl întrebi câte urechi are. Aia era tot. La aia se redusese democratula hamericană. Adică nu. Că da, lu’ alde beheheee li s-a zis că dintre ăia doi caraghioși au de ales, dar de fapt aveau de ales o pulă, că mocheta era deja aranjată. Așa că a urmat panarama panaramelor. Mai un sac cu voturi, mai un șmen, mai o dibăcie, cum-necum l-au scos pe ramolit președinte. L-au șters la cur, i-au schimbat scutecele și l-au dat de-a dura până la Casa Albă, ca să aibă lumea de cine râde. Și în mai puțin de doi ani au futut țara aia complet. Adică da, complet.

Alegerile de acum două zile sunt doar un nou episod din marea panaramă. Oh, dar dacă ar câștiga republicanii… Oh, dar dacă ar lua ei majoritatea în… Dacă, ce? Ce?

Emblematic pentru ceea ce înseamnă democrățeala occidentală, azi, e ce s-a petrecut în Pensylvania. Acolo unde un semi-boschetar cu creierul prăjit a fost votat cu elan și vigoare. Logic, normal. Dacă au un președinte cu creierul muci, de ce n-ar avea și un Senat plin cu versiuni ale aceluiași model. Iar dacă cineva se trezește să spună că acolo a fost vorba de o fraudă uriașă, atunci e caz de hihihi-hohoho. Da, bine, deci a fost fraudă? Și șmecherii au pus o legumă? Ce spune asta despre starea democrațelii? Decideți: l-au votat sau l-au pus, nu contează. Ideea e aceeași. Creierul varză. Adică legislativul american e la mișto, oricum o dați. Pentru că democrațeala e la mișto, pentru că totul e la mișto. Salvați planeta! Slava!

N-am nicio problemă să mă repet. Cei care încă mai cred în logica democratică, în schimbarea instituțională, prin vot, pașnică, sunt fettermani cu capul. Nu e plăcut să admitem asta, dar așa stau lucrurile. Programul merge înainte, în timp ce beheheee se bucură că de Santis.

Abatorul funcționează la greu. Beheheee!

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...