Am prieteni locuiți de o permanentă fericire. Vorbesc despre ipostaza Facebook a prieteniei, adică micile cârdășii de bulă în care prosperă micul trafic cu like-uri, în care nu ne vorbim, de fapt, niciodată, dar ne aglomerăm în jurul a ceva ce putem urî împreună. Cum spuneam, am astfel de prieteni siluiți de o grozavă și fără contenire fericire.
Fericirea de facebook, se cuvine spus, e de un soi mai aparte. Nu transfigurează, nu umple, nu aduce revelații. E doar arătare în ochii lumii. Zbiară din castronul cu crăpelniță care trebuie fotografiat și arătat semenilor. Din selfie-ul la rezemarea unui perete sau din cel în care sunt etalate veștmintele cele noi, cu imaginară grație și închipuită senzualitate. Ori, frecvent, din cel în care e arătată lumii lipsa veștmintelor, cu la fel de închipuită senzualitate. Sau din glumițele cretinuțe, zglobiu agramate, demne de noua „Românie educată”. Toate ipostazele acestea ale fericirii de atârnat pe tarabă, am înțeles de ceva vreme, sunt doar fructe seci și amare ale unei copleșitoare însingurări. Iar asta ar fi trebuit, de fapt, să ne sperie.
Toate astea sunt lucruri cu care m-am și, presupun, ne-am acomodat. Spațiul acesta virtual, al prezumtivei „socializări online”, a devenit extrem de abundent în etalarea unei anume forme a ceea ce aș numi obscenitate incipientă. O obscenitate incompletă, nedusă la capăt, din cauza așa numitelor „reguli ale comunității”, care zăgăzuiesc revărsarea totală. Încă. E vorba de un soi de senzualitate de bâlci, erotism de bazar.
Femei cu pretenția de respectabilitate (ce naiba o mai însemna, azi, asta?) își etalează nurii expirați în ipostaze care prezumă grație, dar livrează grotesc. Sexagenare marcate de o evidentă epuizare obosesc pixelii cu studiate poze teoretic senzuale, practic ridicole. Dudui cu forme ample, foarte ample, extrem de ample, solicită la maximum lățimea monitorului pentru a putea conține cantitatea de osânză revărsată din fragila și insuficienta producție a industriei textile.
Mai mult, Facebook înghesuie fără ostenire recomandarea de a zăbovi peste astfel de etalări:
Lipsa prejudecăților pare a fi un obstacol de multă vreme depășit, acum sărindu-se opintit și peste lipsa rușinii. Corectitudinea politică, în cea mai dezgustătoare expresie a ei, impune suspendarea criteriilor; narcisismul devine astfel accesibil oricui, frumusețea capătă un teritoriu de definiție excesiv de larg, canonul αἰσθητικός e spulberat. Singurul judecător ești tu însuți/însăți și nevoia-ți de băgare în seamă, într-o dezgustătoare revărsare de grotesc exhibiționism.
Noua frumusețe, resetată, trebuie musai expusă:
https://www.tiktok.com/@glitterandlazers/video/7081110170570607918?is_from_webapp=v1&item_id=7081110170570607918&lang=en
Ești educat, admonestat, pus la punct. Trebuie să înțelegi: big is beautiful. Așa că ceea ce vezi aici e frumusețe pură, în cea mai amplă formă posibilă, dar tu ești un ne-evoluat, care încă cedezi primei porniri: greața.
https://www.tiktok.com/@thisguythatgirl7_2.0/video/7145605743079656750?is_from_webapp=v1&item_id=7145605743079656750
Suavul, lascivul dans erotic nu mai e așa cum îl știai. Clipirea ștrengară a ochilor e înlocuită de opintita scuturare a osânzei:
@big.dee Wiggle wiggle yer @.big.dee #fredabelly #ssbbwlover #fatgirls #giantess #eBayWintern #backup
Dacă nu te recunoști sedus, excitat, înfierbântat de imaginile mișcătoare ale curgătoarei slănini ești un nenorocit, un ne-evoluat și un dobitoc fără gust.
@thatfatbaddee People need to stop acting as if being fat is the worst thing in the world. #FatAcceptance #FatLiberation #BodyPositivity #ThatFatBaddee #PlusSize #Fat #WomenSupportingWomen #SelfLove #RadicalSelfLove
La extrema cealaltă sunt pițipoancele „tunate”. La fel de seducătoare ca o găleată ruginită. Dar disponibile, gata să îndese în fotografie tot ce poate chirurgia plastică. Buci supradimensionate, țâțe de plastic, buze de dimensiunea chiuvetei, pomeți vineți – un adevărat manual al Dr. Frankenstein. Și unele și altele vor să „se arate”, își închipuie că sunt senzuale, seducătoare. Pentru că universul lor la asta se reduce.
Senzualitatea lor (fictivă sau reală) nu se mai consumă în intimitate, e vreme poliamoriei obligatorii, deci trebuie exportată global, îndesată în ochii cât mai multor privitori. Micul flirt, schimbul de „poze îndrăznețe” în doi nu mai e de ajuns, totul trebuie aruncat pe tarabă, răcnit, expus până acolo, la limita obscenității.
Frumusețea însăși nu mai e o condiție nici măcar pentru afirmarea frumuseții. Așa cum pentru a fi femeie nu mai trebuie îndeplinită condiția de a fi femeie. Oricât de absurd, de scandalos ar suna:
Atunci când am decis că putem fi mai buni unii cu alții, că ne putem accepta cu bunele și relele noastre, se pare, am acceptat și nerușinarea ca drept fundamental. Și ne-am trezit că nimic din ceea ce însemna „cumsecade” nu mai are loc în lumea cea nouă. Am admis că nu felul în care arătăm (timpul nu iartă pe nimeni) e esențial pentru ceea ce suntem, că putem fi grași și buni, că putem fi scofâlciți și înțelepți, ori de-a dreptul urâți și generoși. Dar nicio clipă nu ne-am gândit că va trebui să îndurăm asaltul urâtului, ba mai mult, va trebui ca tot acest potop de hidoșenie să-l numim frumos, noul „frumos”.
Tot mai săraci, mai lipsiți de libertate, mai însingurați și mai mohorâți, am acceptat, cu prea multă îngăduință, abominabilul troc care ne-a fost oferit: libertatea și bunăstarea la schimb cu un hedonism bolnav și o fără de margini nerușinare. Am ajuns să socotim că asta e tot ce ne-a rămas și să explorăm toate ungherele acestei noi și grozave nerușinări. Intimitatea, trăirea în doi nu ne mai satisface. Trăirea interioară ne epuizează.
Ori, poate, dimpotrivă, aceasta e adevărata fericire. Atârnarea sinelui, grăbit pizdografiat, de zidurile pe care se pișă cât mai multă lume.
Facebook Comments