Acasăcacatul in artaScurt tratat de pizdografie

Scurt tratat de pizdografie

Am prieteni locuiți de o permanentă fericire. Vorbesc despre ipostaza Facebook a prieteniei, adică micile cârdășii de bulă în care prosperă micul trafic cu like-uri, în care nu ne vorbim, de fapt, niciodată, dar ne aglomerăm în jurul a ceva ce putem urî împreună. Cum spuneam, am astfel de prieteni siluiți de o grozavă și fără contenire fericire.

Fericirea de facebook, se cuvine spus, e de un soi mai aparte. Nu transfigurează, nu umple, nu aduce revelații. E doar arătare în ochii lumii. Zbiară din castronul cu crăpelniță care trebuie fotografiat și arătat semenilor. Din selfie-ul la rezemarea unui perete sau din cel în care sunt etalate veștmintele cele noi, cu imaginară grație și închipuită senzualitate. Ori, frecvent, din cel în care e arătată lumii lipsa veștmintelor, cu la fel de închipuită senzualitate. Sau din glumițele cretinuțe, zglobiu agramate, demne de noua „Românie educată”. Toate ipostazele acestea ale fericirii de atârnat pe tarabă, am înțeles de ceva vreme, sunt doar fructe seci și amare ale unei copleșitoare însingurări. Iar asta ar fi trebuit, de fapt, să ne sperie.

Toate astea sunt lucruri cu care m-am și, presupun, ne-am acomodat. Spațiul acesta virtual, al prezumtivei „socializări online”, a devenit extrem de abundent în etalarea unei anume forme a ceea ce aș numi obscenitate incipientă. O obscenitate incompletă, nedusă la capăt, din cauza așa numitelor „reguli ale comunității”, care zăgăzuiesc revărsarea totală. Încă. E vorba de un soi de senzualitate de bâlci, erotism de bazar.

Femei cu pretenția de respectabilitate (ce naiba o mai însemna, azi, asta?) își etalează nurii expirați în ipostaze care prezumă grație, dar livrează grotesc. Sexagenare marcate de o evidentă epuizare obosesc pixelii cu studiate poze teoretic senzuale, practic ridicole. Dudui cu forme ample, foarte ample, extrem de ample, solicită la maximum lățimea monitorului pentru a putea conține cantitatea de osânză revărsată din fragila și insuficienta producție a industriei textile.

Mai mult, Facebook înghesuie fără ostenire recomandarea de a zăbovi peste astfel de etalări:

Lipsa prejudecăților pare a fi un obstacol de multă vreme depășit, acum sărindu-se opintit și peste lipsa rușinii. Corectitudinea politică, în cea mai dezgustătoare expresie a ei, impune suspendarea criteriilor; narcisismul devine astfel accesibil oricui, frumusețea capătă un teritoriu de definiție excesiv de larg, canonul  αἰσθητικός  e spulberat. Singurul judecător ești tu însuți/însăți și nevoia-ți de băgare în seamă, într-o dezgustătoare revărsare de grotesc exhibiționism.

 

Noua frumusețe, resetată, trebuie musai expusă:

https://www.tiktok.com/@glitterandlazers/video/7081110170570607918?is_from_webapp=v1&item_id=7081110170570607918&lang=en

 

Ești educat, admonestat, pus la punct. Trebuie să înțelegi: big is beautiful. Așa că ceea ce vezi aici e frumusețe pură, în cea mai amplă formă posibilă, dar tu ești un ne-evoluat, care încă cedezi primei porniri: greața.

https://www.tiktok.com/@thisguythatgirl7_2.0/video/7145605743079656750?is_from_webapp=v1&item_id=7145605743079656750

Suavul, lascivul dans erotic nu mai e așa cum îl știai. Clipirea ștrengară a ochilor e înlocuită de opintita scuturare a osânzei:

@big.dee

Wiggle wiggle yer @.big.dee #fredabelly #ssbbwlover #fatgirls #giantess #eBayWintern #backup

♬ Wiggle (feat. Snoop Dogg) – Jason Derulo

Dacă nu te recunoști sedus, excitat, înfierbântat de imaginile mișcătoare ale curgătoarei slănini ești un nenorocit, un ne-evoluat și un dobitoc fără gust.

@thatfatbaddee

People need to stop acting as if being fat is the worst thing in the world. #FatAcceptance #FatLiberation #BodyPositivity #ThatFatBaddee #PlusSize #Fat #WomenSupportingWomen #SelfLove #RadicalSelfLove

♬ original sound – Key

La extrema cealaltă sunt pițipoancele „tunate”. La fel de seducătoare ca o găleată ruginită. Dar disponibile, gata să îndese în fotografie tot ce poate chirurgia plastică. Buci supradimensionate, țâțe de plastic, buze de dimensiunea chiuvetei, pomeți vineți – un adevărat manual al Dr. Frankenstein. Și unele și altele vor să „se arate”, își închipuie că sunt senzuale, seducătoare. Pentru că universul lor la asta se reduce.

Senzualitatea lor (fictivă sau reală) nu se mai consumă în intimitate, e vreme poliamoriei obligatorii, deci trebuie exportată global, îndesată în ochii cât mai multor privitori. Micul flirt, schimbul de „poze îndrăznețe” în doi nu mai e de ajuns, totul trebuie aruncat pe tarabă, răcnit, expus până acolo, la limita obscenității.

Frumusețea însăși nu mai e o condiție nici măcar pentru afirmarea frumuseții. Așa cum pentru a fi femeie nu mai trebuie îndeplinită condiția de a fi femeie. Oricât de absurd, de scandalos ar suna:

Atunci când am decis că putem fi mai buni unii cu alții, că ne putem accepta cu bunele și relele noastre, se pare, am acceptat și nerușinarea ca drept fundamental. Și ne-am trezit că nimic din ceea ce însemna „cumsecade” nu mai are loc în lumea cea nouă. Am admis că nu felul în care arătăm (timpul nu iartă pe nimeni) e esențial pentru ceea ce suntem, că putem fi grași și buni, că putem fi scofâlciți și înțelepți, ori de-a dreptul urâți și generoși. Dar nicio clipă nu ne-am gândit că va trebui să îndurăm asaltul urâtului, ba mai mult, va trebui ca tot acest potop de hidoșenie să-l numim frumos, noul „frumos”.

Tot mai săraci, mai lipsiți de libertate, mai însingurați și mai mohorâți, am acceptat, cu prea multă îngăduință, abominabilul troc care ne-a fost oferit: libertatea și bunăstarea la schimb cu un hedonism bolnav și o fără de margini nerușinare. Am ajuns să socotim că asta e tot ce ne-a rămas și să explorăm toate ungherele acestei noi și grozave nerușinări. Intimitatea, trăirea în doi nu ne mai satisface. Trăirea interioară ne epuizează.

Ori, poate, dimpotrivă, aceasta e adevărata fericire. Atârnarea sinelui, grăbit pizdografiat, de zidurile pe care se pișă cât mai multă lume.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...