luni, februarie 6, 2023
AcasăBuletinul de stiriRaport asupra stării lucrurilor

Raport asupra stării lucrurilor

1.

Mai întâi a apărut constatarea că cei din Qatar bat galeș din gene către BRIC. Apoi, nu avea cum trece neobservată impertinența celor din Qatar, care cer bani pe petrolul și gazele după care plâng odraslele Europei. Așa că, mai mult decât previzibil, s-a constatat, în regim de urgență, că atribuirea organizării CM de fotbal, în 2010, e pleznită de corupție. În 2010, da. Da’ acum s-a băgat de seamă.

Poate părea bizar să-l acuzi de corupție pe cel care a beneficiat de atribuirea organizării și nu tocmai pe cei care au luat acea decizie. Pentru că există o certă distincție între ipoteticul corupător și potențialul corupt. Dar astea sunt mofturi cu care vrednica, onesta și strașnica presă occidentală nu-și mai bate capul. Din nou, vedem operând regula cu care ne-am obișnuit atât de bine: corupție e când zicem noi, nu când o vedeți voi!

Nenumăratele scandaluri de corupție în care este implicată Președinta Comisiei Europene, Ursula vondertreabaei, nu interesează. Marea afacere a vaccinurilor nu zbârcește pagina ziarelor occidentale, nu, problema e în Qatar, unde nu e voie cu berica pe stadion. Apropos de CM din Qatar, dar blaturile dezgustătoare de acolo nu țin tot de corupție, despre alea nu e de vorbit?

Puțoiala isterică a securicilor de presă (mai există și presă nesecuricită?) trebuia musai însoțită de grohăitul câtorva lustragii de prin politica europeană, care cer sancțiuni! Sancțiuni, nene! Sancțiuni la tot cartieru’! Că UE doar ce a deprins meșteșugul sancțiunilor și a învățat cum se balansează corect tesla în grăbita ei țâșnire către coaie. Pardon. Așa cum s-a văzut și din noile sancțiuni, bașca poreclirea, îndreptate împotriva Rusiei. Cum bine spunea un hâtru: ăștia îl tot sancționează pe Putin până ne termină.

Europenii și la fel de isteții lor stăpâni de peste ocean trec printr-o euforie a auto-mutilării pe care au găsit potrivit să o poreclească: sancțiuni. Cum mai trag o sancțiune, cum le mai apare o gaură în turul nădargilor, dar ei o țin înainte. Îmi amintesc că, pe când eram copii, mergeam la calea ferată. Cum trecea trenul, ne scremeam să scuipăm spre el, convinși fiind că așa îl deraiem. Seamănă, nu?

Oricum, Qatarul trebuie sancționat, au decis carcalacii (hrană europeană) occidentali. Pentru că acolo nu există libertate de exprimare. Spre deosebire de Europa. Unde există. Doar să nu spui ceva despre vaccinuri, că te dă afară din FB și te ia potera. Sau despre homosexuali ori femei cu puță, că e caz de pârnaie. Sau despre Zelenski și marea victorie a Ucrainei. Sau despre… În fine, în Europa e libertate, nu ca în Qatar.

2.

Tot din Qatar.

A băgat lumea de seamă că japonezii au un ciudat nărav. După meciuri, mai rămân pe stadion și strâng gunoiul. Adică adună jegul din urma lor. Bizare apucături!

La început am socotit că am a mă rușina de prosteasca miștocăreală pe care o făceau ai noștri prin ” .ro” pe seama fraierilor de japonezi. „Păi, ce? N-are ăia indieni să strângă gunoaiele acolo?”. Apoi am văzut că și prin alte părți ale bătrânei și civilizate Europe e aceeași tălâmbă veseleală pe seama japonezilor. Care strâng gunoaiele ca fraierii, în loc să-și bage belciug în nas, să-și vopsească părul în mov și să dea cu tocană în Van Gogh ca să salveze planeta. Clar, e nevoie de sancțiuni și împotriva japonezilor! Scârbili naibii!

3.

Qatarul trebuie clar sancționat. S-a observat că s-a constatat în baza observației care s-a înregistrat în urma analizei văzându-se și anume că acoloșa muncitorii străini sunt prost plătiți și prost tratați. Rușine Qatar! Ce nu s-a mai băgat de seamă e că acolo cvasi-totalitatea lucrărilor sunt atribuite unor mega-companii occidentale. Care angajează muncitori străini. Pe care îi tratează… șșșt! Că se lasă cu sancțiuni.

4.

Poftiți de luați:

Putem cădea de acord că există un punct dincolo de care toleranța nu mai e o virtute, ci un semn de prostie?

Degenerați aflați în căutarea unei anume validări, dornici de o grabnică normalizare a stricatelor apucături, socotesc că e îngăduită depășirea oricăror limite. Iar aici, limpede, orice limită a fost depășită. Ceea ce acum se testează ca ipoteză, să nu vă mire, în scurt timp va fi impus ca certitudine. Iar  oricine ar cuteza să se îndoiască devine pasibil de chestii. Am văzut rețeta asta folosită de atâtea ori.

De data asta, îmi spun eu, e prea mult. Și? Dacă eu îmi spun asta, ce? A mai fost ruptă o pecete. S-a mai depășit o limită. Nu mai e vorba nici de abominație, nici de sacrilegiu, e doar încă una din duhorile care înseamnă respirația vremurilor cele noi.

Onest vorbind, văzând mizeria asta am fost surprins nu de nesimțirea ălora. Ci de propria-mi reacție. Aș fi vrut să simt revolta tulburându-mă, să mă simt înfuriat de josnicia aceasta. N-a fost cazul. Revolta abia a înmugurit, furia n-a dat în clocot. A fost, mai degrabă, o placidă și ostenită constatare: deci aici s-a ajuns. Nu, nu resemnare. Doar istovire. Iar asta spune totul.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

TEZA

Azi, dacă ai ceva de spus, orice, despre absolut orice, ai...

Tabla împărțelii

După opinteala din decembrie '89, ne-a intrat în cap că suntem...

Tancuri pentru Ucraina – o discuție serioasă

Există o discuție destul de aprinsă despre susținerea pe care SUA...

Războiul din Ucraina – evoluții și implicații (2)

Conflictul din Ucraina, oricâtă candoare ne-ar stăpâni, nu mai este (probabil...

- A word from our sponsors -

Read Now

TEZA

Azi, dacă ai ceva de spus, orice, despre absolut orice, ai face bine să începi cu precizări, scuze prealabile, avertismente, dinainte clarificări și tot inventarul de precauții care să reducă riscul de a fi greșit înțeles, rău interpretat ori (supremă infamie) de a pricinui vreunei mimoze ori...

Tabla împărțelii

După opinteala din decembrie '89, ne-a intrat în cap că suntem liberi. În zilele alea totul era mochetat cu libertate. Televiziunea Română devenise Televiziunea Română Liberă, sindicatele și ele libere, aprozarul liber, unde umblai nimereai numai peste liberați. Așa că, dacă tot eram liberi, ne-am apucat să...

Tancuri pentru Ucraina – o discuție serioasă

Există o discuție destul de aprinsă despre susținerea pe care SUA și principalii săi aliați o acordă Ucrainei. Mai concret, este vorba despre ajutorul militar, cel mai recent exemplu fiind legat de tancurile pe care vesticii le promit și par dispuși să le livreze forțelor armate ucrainene. Ca...

Războiul din Ucraina – evoluții și implicații (2)

Conflictul din Ucraina, oricâtă candoare ne-ar stăpâni, nu mai este (probabil nu a fost deloc) o confruntare între Rusia și ucraineni. Nu mai este vorba nici despre deja clasica înfruntare dintre est și vest. Într-o dramatică reformulare a conceptului de proxy war, asistăm la un război pe...

Războiul din Ucraina – evoluții și implicații (1)

La aproape un an de la începutul conflictului din Ucraina, niciuna dintre părțile aflate în conflict (nu, nu sunt doar două părți, nici doar trei) nu pare a fi găsit o strategie de ieșire. Rusia nu și-a atins încă toate obiectivele, în vreme ce coaliția ad hoc...

Literatura în școli – conferință

Doamnelor și domnilor, Onorați oaspeți,   Așa cum spunea marele nostru poet Coriolan Stavru "orice măreț și minunat proiect/se-mpiedică de-al omului defect". A venit, iată, ziua în care, alături de mari intelectuali ai nației noastre, ne punem problema eliminării predării literaturii. Firește, a literaturii române. Am ajuns la această amară decizie...

Întâlnirea domnului C. cu Hegel

Domnul C. se afla încă în liceu când a auzit pentru prima dată pomenindu-se despre Hegel. Chiar în incinta liceului, pe culoarul de la etajul doi. Tocmai își încheiase pauza de țigară și se îndrepta spre sala de clasă. Discuția celor doi domni, pe care nu-i mai...

Supermarket

Duminică. După amiază. Intru în supermarket. Iau un coș. Intru. În dreapta, rezemată de perete e o duduie bondoacă, sărită binișor de 50 de ani. E ambalată într-un costum căcăniu, jigărit, pe care scrie cu litere galbene, de o șchioapă: security. E cu ochii beliți la ecranul...

Nea Costică

"Salut voios de pionier!" Așa începea orice conversație. Și erau tot mai rare în ultima vreme. ("Ce rost are, prietene?"). Lehamitea care ne locuia nu avea nevoie de rostire. "Ce faci, prietene?" Nu-l interesa ce fac. Știa ce fac. Era doar formularul care se completa, obligatoriu, înainte de conversația care...

Nihil sine EBA

Înfiletarea Elenei Băsescu (EBA pentru consumatori) în dispozitivul presei românești nu e nici surprinzătoare, nici nelalocul ei. E exact ceea ce lipsea din tablou. Presa română, azi, e EBA, deci procesul era logic. Și nu e nici cea mai mică urmă de ironie în această afirmație. Că EBA...

Mormăieli

Mai zvâcnit, mai opintit ori mai tiptil ne-am bușit în noul an. 2023. Uite așa ne-am lăbărțat amprenta de carbon peste planeta care s-a mai sucit o dată. Cum "semne bune anul are", primele vești din noua învârteală a planetei au fost legate de decese. Unul după celălalt,...

Neaoșismul gastric

Vreau, (mai degrabă) nu vreau, publicitatea sare pe mine la fiecare pas, la fiecare mișcare. În mediul digital și nu numai. E parte a noii economii din care vreau, (mai degrabă) nu vreau, fac parte. O economie care se înșurubează tot mai insistent în existența noastră, fără...