Mai zvâcnit, mai opintit ori mai tiptil ne-am bușit în noul an. 2023. Uite așa ne-am lăbărțat amprenta de carbon peste planeta care s-a mai sucit o dată.
Cum „semne bune anul are”, primele vești din noua învârteală a planetei au fost legate de decese. Unul după celălalt, oameni care au însemnat ceva pentru mulți dintre noi și-au șters amprenta de carbon (bucură-te, Greto!) lăsând în urmă câteva miliarde de blegi care încă mai au de postat selfie-uri. Tristețea autentică, pe care ar fi trebuit să o aducă neguroasele vești, n-a mai încăput de potopul de RIP-uri și indicatoare rutiere care indicau „drumul spre lumină”, rostogolite vânjos între o poză cu mâța și una cu rânduitul caltaboș.
Noaptea de anul nou a fost un bun prilej de aducere aminte. Românii, adică, și-au amintit de caznele prin care trec sireacii ucraineni, așa că au organizat un festival de balistică pentru amatori, să se simtă proprietarii de mașini de lux cu număr de Ucraina ca acasă. Că nu se poate îmbrânceală spre noul an fără pocnitori, artificii, bubuieli și răcnete. Să știe 2023-ul cu cine are de a face.
Putin a mai terminat de câteva ori stocul de muniție, în uralele vrednicelor și destoinicelor organe de presă. Ce organe… Ce presă… Și după ce a tot terminat rachetele, a început să tragă cu ele, vorba lui nea Stere, „așa termenate cum erea”. Norod complicat și cu bizare năravuri rușii ăștia! La ăștia abia când se termină începe mai abitir!
În vreme ce noi continuăm amorțitul boicot împotriva bananelor austriece, care ne-au ținutără afară din șenghelul la care aveam dreptul pă buletin care l-am tot așteptat, dumnealor austriecii nu s-au lăsat mai prejos. Așa că ne-au arătat că și ei pot fi neamuri proaste și, ca niște puradei tâmpiței și ofticați, au zis să nea dea cu tifla, invitându-l doar pe bulibașa bulgar la șușa de anul nou. Acum, deh, greu, nu zic. Chestia asta ne-a amărât peste măsură, sigur. Plângeam cu toții de tremura fleica în burți la gândul că, ete, ofticații ăia de austrieci nu l-au chemat și pe Iohannis să mai pună puțină zeamă de chiftele pe frac. Mare amărăciune! Cumplită suferință! România și românii nu vor mai fi niciodată la fel după această ispravă.
Conaționali mai cu spirit european au decis să întindă ramura de dud către colegii austrieci, așa că au ținut să răcnească (pe FB, unde altundeva?) despre refuzul lor de a boicota cultura. Adicătelea că dumnealor s-au trezit pe 1 ianuarie să vază concertul de anul nou, de la Viena. Convinșii fiind domniile lor că șușa de țopăială cu vals e cultură. Ceea ce le doresc și lor! Da’ nu e. E tot șușă, dar mai cu pretenții.
Nu știu cine și de ce se supără be boicoțeală? Că nu e nimic mai în spiritul vremii ca boicoteala. Europenii îi boicotează pe ruși în vesela arcuirea a teslei țâșnite spre coaie, americanii pe chinezi, americani și europenii pe iranieni, iranienii pe europeni și americani, nord-coreeni pe toată lumea, e o boicoțeala naibii de nu mai știi care e rectul și care anusul. Noul anus! Banc tâmpit, de copil cu genul indefinibil.
Acestea fiind zise, să ne bucurăm de noul an. Cu pandemia care se pregătește, noile rate la bancă, curcubeu pe toți pereții, noi vaccinuri, amprentele de carbon din slănină, noile și robustele prețuri la toate cele. Pă prosperitate și solidaritate europeană. Că dacă n-or fi austriecii, or fi olandezi. Iar dacă n-or fi olandezii, or fi nemții, franțujii, s-o găsi careva să ne amintească ce și cum. Că ucrainenii nu mai prididesc cu drăgălășeniile. Neamuri proaste. Dacă au văzut că-i tot pupăm în cur ar fi putut și ei, hai, nu zic să se spele la cur înainte, dar măcar să nu se cace în timp ce stăm cu buzele lipite de zelenski-ul lor.
Ajunge. Pa!
Facebook Comments