luni, februarie 6, 2023
Acasăcacatul in artaNihil sine EBA

Nihil sine EBA

Înfiletarea Elenei Băsescu (EBA pentru consumatori) în dispozitivul presei românești nu e nici surprinzătoare, nici nelalocul ei. E exact ceea ce lipsea din tablou. Presa română, azi, e EBA, deci procesul era logic. Și nu e nici cea mai mică urmă de ironie în această afirmație.

Că EBA a fost înrămată tocmai la televiziunea de știri și căpățâni Aleph News, din nou, nu are cum surprinde. Așa cum ne-a asigurat încă de la fondare Adrian Sârbu, patronul pomenitei televiziuni, Aleph News se vrea o televiziune de concept. Dacă până acum nu a fost foarte limpede care anume este acel invocat concept, dincolo de bizara bântuire a căpățânilor plutitoare, acum totul devine clar, conceptul e evident, e acolo zbiară la noi. Și se numește EBA.

Cu siguranță, Elena Băsescu nu realizează că EBA e, deja, un soi de buboasă metaforă. O utilă abreviere a tot ceea ce înseamnă prostie zgomotoasă, incultură, impostură siliconată. Proeminențele instrumentate chirurgical (de la bot la minaretele pieptului), bâlbâiala agramată, într-o disperată și urgentă nevoie de un logoped cu masivă experiență, înseamnă tot EBA. Privirea nătângă, pe măsura ușurelului intelect, rostirea de enormități cu obeză siguranță de sine, țopismul agresiv, mahalagismul bălos, obraznic, toate acestea înseamnă EBA. Iar presa românească de azi e EBA. Foarte, foarte EBA. Pasul era, deci, logic, iar înrămarea făpturii la Aleph News perfect naturală.

Și apoi de ce ne-am antrena uluirea? Duduia cu pricina a fost bună pentru Parlamentul European, dar nu e îndeajuns de bună pentru demna și integra presă română? Și da, Parlamentul European este, de asemenea, foarte EBA. Cu toate semnalmentele descrise puțin mai sus.

Presa românească nu mai are, de bună vreme, legături cu jurnalismul. E un divorț încheiat cu mare succes cu ceva timp în urmă. E chiar impropriu să mai vorbim despre „presă”. Avem troncănitori disponibile, gata să regurgiteze zgomotos orice text propagandistic livrat pe canalele autorizate, prăvălii în care totul e de vânzare dacă prețul e corect. Cârdășia dintre cei care vor să treacă drept jurnaliști și dihorii politicii nu e de ieri, de azi. E un spectacol deja familiar să vezi lătrăii de presă bătându-se pe burtă cu dihorii politicii, tocmind șprițuri împreună, bălăcindu-se în zoaiele a ceea ce, și unii, și ceilalți, socotesc a fi o binemeritată bunăstare. Transplantul din presă în politică și îndărăt e, din nou, ceva cu care ne-am obișnuit. Căcat se mănâncă și într-o parte și în cealaltă. Pentru aceiași stăpâni. Vesela diferă, atât. Lătratul la comandă, vomitatul la ordin și scuipatul la semnal sunt exerciții comune, atât într-o parte, cât și în cealaltă. Și atunci, de ce ni se pare nelalocul ei aducerea chestiei numite EBA în presă? E ceva care s-a întâmplat deja cu mult, mult timp în urmă. Acum doar se vede.

Pentru presa românească, astăzi, cititorii, telespectatori nu sunt esențiali. Nu ei sunt clienții. Ei sunt doar numere într-o eventuală măsurare a audienței, care oricum nu interesează pe nimeni. Pentru că audiențele sunt ridicole. Și nu de ele depind veniturile reale, în cele mai multe cazuri. Deloc de mirare că atât în presă, cât și în politică, nu se vorbește despre cetățeni, despre cititori ori telespectatori, ci despre populație. Cu grohăită rostire: ppphooophuulahhție. Cu scârbă. Pentru că ăștia, populația, mai mult încurcă lucrurile.

Ieșiți pe stradă. E plin de EBA. Deschideți televizorul sau accesați-vă contul de pe vreuna dintre platformele de socializare. EBA peste tot. Și atunci de ce uluirea? De unde mirarea?

Cunosc oameni care încă își merită numele de jurnaliști. Unii îmi sunt prieteni. Nu sunt mulți. Pentru ei poate fi o nedreaptă ofensă înmatricularea în același registru cu ebanienii și ebanienelor. Pentru ei ceea ce am scris mai sus poate, de asemenea, fi ofensator. Mă bucur dacă e așa. Și nu eu am a le cere scuze pentru ceea ce am spus, ci ei au a cugeta la starea lucrurilor. Pentru că dacă lucrurile stau așa cum le-am descris este și din vina lor, fie și prin tăcută complicitate. Iar dacă unii dintre ei socotesc că merită ceva mai mult și mai bun, să facă ceea ce e de făcut. Și nu, bombănitul pe Facebook nu ajunge.

Pa!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

TEZA

Azi, dacă ai ceva de spus, orice, despre absolut orice, ai...

Tabla împărțelii

După opinteala din decembrie '89, ne-a intrat în cap că suntem...

Tancuri pentru Ucraina – o discuție serioasă

Există o discuție destul de aprinsă despre susținerea pe care SUA...

Războiul din Ucraina – evoluții și implicații (2)

Conflictul din Ucraina, oricâtă candoare ne-ar stăpâni, nu mai este (probabil...

- A word from our sponsors -

Read Now

TEZA

Azi, dacă ai ceva de spus, orice, despre absolut orice, ai face bine să începi cu precizări, scuze prealabile, avertismente, dinainte clarificări și tot inventarul de precauții care să reducă riscul de a fi greșit înțeles, rău interpretat ori (supremă infamie) de a pricinui vreunei mimoze ori...

Tabla împărțelii

După opinteala din decembrie '89, ne-a intrat în cap că suntem liberi. În zilele alea totul era mochetat cu libertate. Televiziunea Română devenise Televiziunea Română Liberă, sindicatele și ele libere, aprozarul liber, unde umblai nimereai numai peste liberați. Așa că, dacă tot eram liberi, ne-am apucat să...

Tancuri pentru Ucraina – o discuție serioasă

Există o discuție destul de aprinsă despre susținerea pe care SUA și principalii săi aliați o acordă Ucrainei. Mai concret, este vorba despre ajutorul militar, cel mai recent exemplu fiind legat de tancurile pe care vesticii le promit și par dispuși să le livreze forțelor armate ucrainene. Ca...

Războiul din Ucraina – evoluții și implicații (2)

Conflictul din Ucraina, oricâtă candoare ne-ar stăpâni, nu mai este (probabil nu a fost deloc) o confruntare între Rusia și ucraineni. Nu mai este vorba nici despre deja clasica înfruntare dintre est și vest. Într-o dramatică reformulare a conceptului de proxy war, asistăm la un război pe...

Războiul din Ucraina – evoluții și implicații (1)

La aproape un an de la începutul conflictului din Ucraina, niciuna dintre părțile aflate în conflict (nu, nu sunt doar două părți, nici doar trei) nu pare a fi găsit o strategie de ieșire. Rusia nu și-a atins încă toate obiectivele, în vreme ce coaliția ad hoc...

Literatura în școli – conferință

Doamnelor și domnilor, Onorați oaspeți,   Așa cum spunea marele nostru poet Coriolan Stavru "orice măreț și minunat proiect/se-mpiedică de-al omului defect". A venit, iată, ziua în care, alături de mari intelectuali ai nației noastre, ne punem problema eliminării predării literaturii. Firește, a literaturii române. Am ajuns la această amară decizie...

Întâlnirea domnului C. cu Hegel

Domnul C. se afla încă în liceu când a auzit pentru prima dată pomenindu-se despre Hegel. Chiar în incinta liceului, pe culoarul de la etajul doi. Tocmai își încheiase pauza de țigară și se îndrepta spre sala de clasă. Discuția celor doi domni, pe care nu-i mai...

Supermarket

Duminică. După amiază. Intru în supermarket. Iau un coș. Intru. În dreapta, rezemată de perete e o duduie bondoacă, sărită binișor de 50 de ani. E ambalată într-un costum căcăniu, jigărit, pe care scrie cu litere galbene, de o șchioapă: security. E cu ochii beliți la ecranul...

Nea Costică

"Salut voios de pionier!" Așa începea orice conversație. Și erau tot mai rare în ultima vreme. ("Ce rost are, prietene?"). Lehamitea care ne locuia nu avea nevoie de rostire. "Ce faci, prietene?" Nu-l interesa ce fac. Știa ce fac. Era doar formularul care se completa, obligatoriu, înainte de conversația care...

Mormăieli

Mai zvâcnit, mai opintit ori mai tiptil ne-am bușit în noul an. 2023. Uite așa ne-am lăbărțat amprenta de carbon peste planeta care s-a mai sucit o dată. Cum "semne bune anul are", primele vești din noua învârteală a planetei au fost legate de decese. Unul după celălalt,...

Neaoșismul gastric

Vreau, (mai degrabă) nu vreau, publicitatea sare pe mine la fiecare pas, la fiecare mișcare. În mediul digital și nu numai. E parte a noii economii din care vreau, (mai degrabă) nu vreau, fac parte. O economie care se înșurubează tot mai insistent în existența noastră, fără...

Marea și definitiva resetare

Ai nevoie de o mașină. Acum, încă, îți poți cumpără una  dintre cele făcute de diverse firme, în diferite locuri. După nevoile și putința ta. Marea resetare înseamnă că îți vei putea cumpără una electrică, făcută de ei. Doar de ei. Noua ta mașină electrică va avea nevoie...