Acasăcacatul in artaLiteratura în școli -...

Literatura în școli – conferință

Doamnelor și domnilor,

Onorați oaspeți,

 

Așa cum spunea marele nostru poet Coriolan Stavru „orice măreț și minunat proiect/se-mpiedică de-al omului defect”. A venit, iată, ziua în care, alături de mari intelectuali ai nației noastre, ne punem problema eliminării predării literaturii. Firește, a literaturii române.

Am ajuns la această amară decizie după un îndelung și complex proces de dezbatere, dar mai ales după ce orice strădanie a noastră de a ameliora situația s-a vădit în van.

Convinși, inițial, că tinerii noștri elevi au nevoie de o metodă de predare adecvată spiritului vremii, am decis să folosim cele mai noi și îndrăznețe cuceriri ale științei și tehnologiei. Iar știința și tehnologia, azi, ne permit lucruri la care odinioară n-am fi îndrăznit să sperăm.

Doamnelor și domnilor,

Beneficiind de finanțare europeană, dar și de generoase donații din partea unor întreprinzători locali, am demarat, acum câțiva ani, un proiect fără precedent. Pe scurt, fără a intra în detalii tehnice, care ar putea plictisi, am decis ca în locul obișnuitei predări de la catedră, să aducem în sălile de clasă, în fața elevilor, chiar personajele literare în discuție!

Da, doamnelor și domnilor! Tehnologia modernă ne permite asta! Acel atât de la modă „Chat GPT” este doar o modestă consecință a proiectului nostru. Am promis că nu am să vă plictisesc cu detaliile de ordin tehnic, deci e suficient să spun că, după ani de muncă, de intensă pregătire și dezvoltare tehnologică, săptămâna trecută am putut testa rezultatele acestui demers. Și, sunt silit să o spun, rezultatul este un lamentabil eșec!

Săptămâna trecută, mai exact luni, am decis să inițiem prima întâlnire a elevilor cu niște personaje literare. Am optat pentru această primă etapă pentru Fefeleaga și Ion Al Glanetașului. Ambele personaje făcând partea din materia esențială și ridicând probleme complexe tineretului studios.

Lucrurile nu au decurs așa cum ne-am dorit. În sala de festivități a liceului am strâns toți elevii, cadrele didactice, personalități locale, gata pentru marele eveniment. Am poftit pe scenă cele două personaje, dar nu s-au arătat. După mai multe invitații rămase fără răspuns, l-am trimis pe Nea Fănel, paznicul școlii, să vadă ce se întâmplă. Nea Fănel a revenit, răvășit, bătut, cu un ochi vânăt, gâfâind. Mi-a spus, cu glas pierit, citez: dom’ derector, dom’le, Ion o fute pă Fefeleaga!

Cum vă puteți lesne imagina, am anulat ceremonia, reprogramând-o pentru ziua următoare. Experții noștri au admis că un astfel de accident este posibil, iar cauza probabilă ar fi inadecvata combinație de personaje.

Am reluat experimentul a doua zi. De data aceasta am renunțat la Fefeleaga, în locul ei aducând-o pe Vitoria Lipan. Ion e subiect de evaluare, la el nu puteam renunța. Din nou, personajele nu au venit pe scenă la invitația noastră și din nou am apelat la Nea Fănel. Care s-a întors și mai rău bătut, explicând, printre gâfâieli: dom’ derector, Ion o fute pă doamna Vitoria!

Le-am solicitat, cu toată fermitatea, specialiștilor să facă ajustările necesare, reprogramând experimentul pentru miercuri. Ca o necesară precauție, am decis să renunțăm și la Vitoria Lipan. Combinația dintre Ion și un personaj feminin de extracție rurală năștea, evident deja, complicații. La recomandarea experților am optat pentru un personaj feminin mult mai sofisticat, intimidant pentru cineva precum Ion, în speță fiind vorba despre Otilia, Otilia Mărculescu.

Sărind peste introducerea care acum nu mai era necesară, am poftit personajele în scenă. Niciun răspuns. Nea Fănel ne-a anunțat că putem să-l dăm afară, să rămână șomer, dar el nu se mai duce. Domnul Crâncenu, profesorul de sport s-a încumetat el. S-a întors bătut: animalul ăla de Ion o fute pe fata aia, Otilia!

Investiția masivă, anii de muncă nu puteau fi lăsați în van. Proiectul trebuia dus la capăt. Pentru joi am decis să renunțăm la Ion, în ciuda importanței sale în programă. Am adus-o doar pe Zoe Trahanache, evitând, credeam noi, astfel, orice risc.

Din nefericire, lucrurile nu au funcționat nici așa. Zoe Trahanache a refuzat să intre pe scenă, trântind, răcnind, amenințându-ne. „Dacă nu vine Ion, nu vin nici eu!„.

Ne aflam într-un autentic impas. După o îndelungă consfătuire, cu toții am decis că personajele feminine complică lucrurile. Pentru ultima tentativă, am decis să revenim la Ion Al Glanetașului, dar însoțit nu de un personaj feminin, ci de Miorița. Zero riscuri!

Vineri, la ora ultimei tentative, Nea Fănel, convins de promisiunea unei prime și a câtorva zile libere, s-a dus să vadă, iar, de ce întârzie personajele. A revenit. S-a târât cu greu în scenă și cu ultima suflare a șoptit: Ion… Ion fute oaia…

Iată de ce, doamnelor și domnilor, alături de intelectuali de marcă ai țării noastre susținem cu toată tăria scoaterea definitivă din programa școlară a porcăriei numită literatură română!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...