Acasăcacatul in artaTabla împărțelii

Tabla împărțelii

După opinteala din decembrie ’89, ne-a intrat în cap că suntem liberi. În zilele alea totul era mochetat cu libertate. Televiziunea Română devenise Televiziunea Română Liberă, sindicatele și ele libere, aprozarul liber, unde umblai nimereai numai peste liberați. Așa că, dacă tot eram liberi, ne-am apucat să facem capitalism de rulmenți și adidași de la turci. Franjuri l-am făcut! În același timp, însă, a început marea lucrare numită, acum, nu atunci, tabla împărțelii.

Prima împărțeală a fost pe bază de salam de soia. Care a mâncat și care nu. Ăia care băgaseră în lucru la peristaltism soia nu se dădeau vegani, ci fomiști. După niște exerciții de împărțeală mai angajate, cu ranga și dosul palmei, în care ne-am spart în feseniști și d-ai lu’ partidele istorice, am trecut la sporturi de contact ceva mai țepenoase.

Începuse, dacă e să ne luăm după Octavian Paler, războiul româno-român. Paler făcea pe deștetpul! Care război? Nu facem noi de-astea! O ciomăgeală, o încăierare, un genunchi în coaie, o rangă la breton, dar nu război, că ăla ține mult și tocmai începuse Cupa Mondială din Italia. Așa că ne-am împărțit în golani cu ecuson și piese folk, într-o parte, și cetățeni indignați, în cealaltă. Minerii erau cetățeni indignați și cu rangă. După operațiunea „horticultură urbană”, în care minerii au plantat panseluțe și au bubuit la ochelariști, doar nu era să ne băgăm mințile în cap?

Așa că am mai bubuit-o niște ani pe împărțeli de tot felul. Cederiști contra pesederiști, nostalgici contra ăi dă dreapta cu leafă la stat și tot așa. Pe urmă erau privatizați contra naiba mai știe cine. Pe scurt, n-am lăsat să treacă zi în care să nu ne împărțim pe cârdășii, herghelii, stâne și plantații. Găseam de fiecare dată câte ceva care să ne mute de-o parte și de cealaltă. Și dă-i chelfăneală! Sigur, exista, în mod statornic, și segmentul bulversaților care nu trăgeau la nicio stână, nu știau, nu răspundeau sau nu erau din localitate.

Periodic ni se livrau idoli de unică folosință. Micro-mântuitori cu valoare de întrebuințare scăzută, dar cu grohăit amplu și cu priză la bobor. Adică d-ăia, d-ai noștri, care zice, dom’le, adevărul adevărat care este, pă înțelesu’ la lume. Mai un Gigi, mai un domnu’ Dan, mai o flacără violet,mai un Băsexu, mai un danbarna, mai un Mucușor, până la șoșoceala de azi. Gușteri s-au găsit mereu.

Am traversat istoria în papuci de plajă, trecând de la „n-am mâncat salam cu soia” la „n-am băut pișat cu Bivolaru”. Constanta a fost mereu împărțeala. În fascicule, parcele, găști.

După ce am devenit EUropeni, EUroatlantici și liber zburdalnici prin spațiul valutar, am descoperit că putem fi eurosceptici/anti-UE și pro-europeni/pro UE. Sigur, totul într-o bezmetică, dar îndărătnică și completă confuzie a criteriilor. De atunci încoace am descoperit că divizarea în două găști mari nu mai satisface. Iar în anii de urmă am început să ne divizăm, celulă cu celulă, de parcă redevenisem ovule în spațiul matern.

Așa am ajuns să devenim slăvași și putiniști, vaccinoși și antivaccinoși, pro-ăia și pro-ăilalți, anti- ăia și anti-ăilalți, pro-mască și contra – mască, de-ai Gretei și muiegreto, anti-carbon și pro carbogazoase, speriați de bășina vacii și terorizați de budinca de greieri, conspiraționiști și arafatiști, trumpiști și anti-trumpiști etc. etc. etc.

Suntem, acum, în situația în care e tot mai greu de dibuit bula în care ar trebui să ne înșurubăm. Că ete, ăla e anti-vaccin, dar e pro-Zelenski, deci nu merge. Ălalalt e pro-vaccin, e pro-Putin, dar și pro -Greta. Iar nu merge. Sau e câte unul anti-Putin, pro-Vaccin, pro-Greta, pro CNN, dar ține cu Djokovici! Păi, să nu-l bagi în foalele mămicuței lui? Pe scurt, am ajuns să ne repartizăm între atâtea bule, bulițe și bulișoare de a devenit toată țara, lumea o bolboroseala dracu’ de zici că ăsta e sifon, nu planetă!

Mai avem foarte, foarte puțin și o să ajungem la stadiul bulelor alcătuite din una persoană. Adică omu’ și bula. Să vezi atunci cum începem să ne dăm palme singuri, să ne bubuim, să ne reclamăm la feisbuc. Să vezi panarama naibii când om descoperi că ficatul e pro-Putin și curul pro-Zelenski! Cam tot atunci o să  fie gata și intelijeanța artificioasă. Gata să preia căpăstrul. La planeta care este. Și o să auzi intelijeanța cu zbiară:

BĂ! Ia terminați-vă-ți!

Și-atunci vine ET. Și o să fim pro-ET și anti-ET. Că ET e omu’ rușilor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....