TEZA

Azi, dacă ai ceva de spus, orice, despre absolut orice, ai face bine să începi cu precizări, scuze prealabile, avertismente, dinainte clarificări și tot inventarul de precauții care să reducă riscul de a fi greșit înțeles, rău interpretat ori (supremă infamie) de a pricinui vreunei mimoze ori vreunui mimoz tulburate trăiri cauzate de insulta pe care s-a străduit să o meșterească din vorbele tale. Așa că începi cu necesarul discleimăr, cum zic baidenienii. Inutilă strădanie. Oricum vei fi citit pe muchie, citat pe cant și înțeles de-a curmezișul. Insultabilii vor tremura de indignare, pentru că au venit aici pentru a reclama ofensa și ofensă vor găsi, croncănitorii vor croncăni pentru că ăsta le e meșteșugul, iar căutătorii de bube în nară vor găsi, neîndoielnic, un fragment decupabil, citat incomplet, fără context, care să articuleze vehemența pe care o aveau deja pregătită.

Dacă fac niște precizări, acum, nu e pentru a domoli indignările mereu amorsate, ci pentru limpede înțelegere a ideii.

Am spus asta și cu alte prilejuri, nu am să dilat acum spațiul acestor precizări. Felul în care ne purtăm cu lumea în care trăim e dovada că suntem o specie definită, mai ales, de nesimțire. Ne-am lăbărțat curul pe toată planeta, care a devenit un fel de uriaș tomberon. Ne aruncă gunoaiele pe unde ne vine, radem păduri cu inconștiență, iar resursele le sugem ca disperații pentru a le preface în nimicuri plus deșeuri. Pe scurt, suntem nesimțiți. Iar nesimțirii am ales să-i spunem civilizație. Clar? Limpede? S-a înțeles?

Admițând toate astea, ar fi de așteptat ca, mai departe, să găsim căi raționale de combatere a nesimțirii. Adică soluții eficiente, pentru probleme reale. Doar că adevăratele soluții, la adevăratele probleme nu generează suficient profit, creștere. Am putea opta pentru ambalaje refolosibile, dar asta ar pune pe butuci o întreagă industrie – a ambalajelor de tot felul. Am putea opta pentru bunuri de folosință îndelungată, trainice, reparabile, dar asta ar însemna scăderea vânzărilor. Alte sute de miliarde pierdute. Pentru rahatul de imprimantă am putea avea soluții de încărcare ieftine, nu înlocuirea unui întreg ansamblu, cu jde tone de plastic. Iar la acele imprimante am putea renunța la defectul programat – o mare șmecherie a industriei – lasându-le să devină bunuri de folosință îndelungată. Nu se poate, e rău pentru afaceri.

Am putea renunța la înlocuirea anuală a telefonului mobil cu noul rahat la modă, iar fabricanții ar putea să ne ofere baterii de schimb, pentru a ajuta. Rău pentru afaceri. La fel de bine am putea găsi o seamă de soluții simple, de bun simț, pentru multe alte prostii, desigur, profitabile. N-o facem. Reciclăm la mișto, pentru că e nerentabil, îndesăm un produs de 5 lei într-un ambalaj de 6 lei. Pentru că e rentabil. Și atunci, se vede treaba că, de fapt, obiectivul, singurul, cel real e legat de afaceri și bunăstarea lor, nu de soluții pentru nesimțirea cronică.

Suntem îndemnați să credem că minți grozave se screm să găsească soluții. De fapt, minți disponibile, achiziționabile, sunt angajate intens în formularea de probleme care nu există, pentru care au găsit deja soluții de care nu e nevoie.

De aici intrăm pe teritoriul ofensabililor, lucrurile care urmează sunt, desigur, reprobabile, așa că vor fi sancționate cu exmatricularea online, inserția obligatorie a avertismentelor factcecărilor care, între doi pufuleți și o apă plată, au timp să le știe pe toate. Ați fost preveniți!

De zeci de ani, de mai bine de jumătate de veac suntem sistematic avertizați despre iminența apocalipsei. Inițial i s-a spus încălzire globală care va aia și aialată și, ohooo, cealaltă. Apoi, firește, au fost fabricați experții de care era nevoie, care au venit cu precizările, limpezirile și „știința”. Cum iminenta încălzire și apocalipsa adiacentă, anunțate, ritmic, la fiecare 5 ani, nu s-au învrednicit să se arate, experții au demonstrat, desigur, că mai întâi va fi o răcire. Încălzirea globală se va manifesta printr-o severă răcire – nu e banc, puteți verifica, la începutul anilor ’90 au existat „oameni de știință” care au formulat năzdrăvănia exact în acești termeni.

Cum nici răcirea n-a dat buzna, s-a optat pentru o formulare mai încăpătoare, mult mai flexibilă, cu manifestare incertă, dar cu apocalipsă garantată și iminentă: schimbările climatice. S-a găsit, normal, și cauza: carbonul. Jigodia aia de carbon care face numai nasoale!

Am convenit deja că suntem o specie nesimțită, așa că avertismentul apolicaptologilor se cuvenea luat în serios. Doar că acolo, aveam să descoperim, nu era nimic serios.Totul era postulat, trebuia înghițit ca atare, orice dezbatere nu e îngăduită, orice întrebare e reprobabilă. Dar știința? Factorul antropic (nesimțirea) e cert, bun. Dar nu e singurul. Știința aia ne-epilată la Davos ne spune că, periodic, planeta trece prin cicluri răcire/încălzire. Activitatea solară e, de asemenea, un factor, iar acolo există, din nou, o anumită ciclicitate. Simpla enunțare a acestor idei te transformă în negaționist, dușman al speciei, pe scurt, ești un măgar. Nu pui întrebări, nu cercetezi, nu introduci rațiunea în discuție, o asculți pe Greta, care, uite, tocmai a învățat să se iscălească.

Apoi îți amintești că, de fapt, carbon înseamnă viață. Organică. Deci nu e dujmanu. Gura! N-ai voie! Încerci să articulezi că soluția ar putea fi pădurea, vegetația! Și aici ți-o iei solid în breton. Ăia vor să radă păduri, să închidă ferme și vii tu să… Zbang! Na! Mai descoperi că acel carbon din atmosferă reprezintă doar o fracție de procent. Că, de fapt, dacă am opta pentru extinderea vieții vegetale, nu mult, atât cât să nu devenim deșert, ar fi chiar nevoie de oleacă mai mult carbon. Există studii, date – încerci să spui. Și vine lăboanța factcecărului care îți umflă botu’ pentru că l-ai prins nervos (ăla de la Glovo întârzia cu meniul vegan).

Suntem în punctul în care am priceput. Ne întoarcem la ce descoperisem mai sus. Că de fapt pe ăștia îi doare în cur de bunul mers al afacerilor, de umplerea teșecherelei cui trebuie și golirea teșecherelei pulimii. Aha! behăim. Și atunci descoperim că se întâmplă chestii. Multe. Care duc la chestia cu teșchereaua. Creditul carbon, aflăm, va deveni treabă serioasă. Sigur, stăm la muls, suntem consumatori docili, robi supuși pe plantație, plătim taxe, impozite, dări de tot felul, consumăm ce ni se îndeasă. N-ajunge. Mai e rost de un muls. De acum vom fi taxați pentru aia, chestia, aia, bre! Amprenta de carbon. Nu e motiv de panică, deja există băieți care tocmai au pus de niște afaceri. Care ne vor vinde credite carbon. Așa că nu e motiv de frământare pentru beheheee! Ascultați-o pe măicuța Greta! Nu o să fie greu. Banii vor fi digitali și vor avea ei grijă să tragă carbonașii din cont când vor ei. Veață dă veață pă carbon!

Și clima? Planeta, rahaturi etc? Cum e salvată planeta dacă niște șmecheri mai fac niște bani pe cârca noastră? Pune cineva întrebarea asta? Da? Cine? RANGA!

Credeți sau nu, tot ce am scris până aici a fost introducerea!

Hai, calm și disciplină! Fără panică, nu o mai lungesc mult. Dacă ați răbdat până aici, mai răbdați puțin, după ăia puteți da share la articolul ăsta și vă puteți lăuda pe Facebook: bă, eu chiar am citit tot rahatu’ ăsta!

Asta a fost introducerea? Pentru ce? Pentru asta:

Avem în fața noastră un mecanism pervers, ticălos și jegos. O mică șmenărie, care, nu mai miră pe nimeni, funcționează la behehe de rit gretos. Orice teorie, în mod obișnuit, urmează un proces de validare. Verificări, teste, argumente, contra-argumente, experimente etc. Nu e cazul aici. Teza schimbării climatice apocaliptice a găsit un mecanism de auto-validare!

Aproapre tot ce ni se spune e livrat ca postulat. Obiecțiunea, dubiul sunt prohibite. În locul argumentelor care demonstrează ipoteza, e folosită tocmai ipoteza drept argument în tot felul de ridicole/bizare demonstrații. Astfel aflăm că numărul divorțurilor a crescut din cauza schimbărilor climatice. Morțile subite au aceeași cauză și nicio legătură cu vaccinul (să nu mai deschid și subiectul ăsta!). Borșul nu se mai acrește pentru că schimbări climatice. Găinile nu mai fac ouă, greierii au devenit comestibili, omorurile din școlile americane, mătreața, toate au aceeași cauză. Schimbările, bre. Climatice, în plm!

E ridicol? E. Și? Ce o să faceți? Ce plm o să faceți?

Teza schimbării climatice funcționează, acum, într-un plan mistic, adepții sunt organizați, sistematizați după regulile unui autentic cult – au mai spus asta și alții. Un drept credincios va folosi TEZA pentru a argumenta orice. Absolut orice. Nu ți se mai scoală? Schimbărili! Te-a lăsat Jana pentru Strugurel? Schimbărili! Ai găsit un căcat în lift? SCHIMBĂRILI, în plm! (am folosit „plm” de trei ori, mai am dreptul la două utilizări!) Și-a tras Ciucă doctorat? Schimbărili! Te doare burta? Hai, că știi!

Concurs cu premii:

Lansăm concursul „Ce prostii mai pot fi argumentate cu teza schimbărilor climatice?”. Premiul 1- poză cu Greta. Premiul 2 – două poze cu Greta! Premiul 3 – un meniu complet pe bază de carcalaci. Mențiune – un poster cu Greta.

Bun. Ați ajuns până aici, puteți să vă lăudați pe Facebook. Cu share, cu tot. Dacă vă blochează ăia, ziceți merci și ieșiți pe afară. E frig, dar e trotinete.

PLM, PLM (îmi rămăseseră două nefolosite)

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...