TEZA

Azi, dacă ai ceva de spus, orice, despre absolut orice, ai face bine să începi cu precizări, scuze prealabile, avertismente, dinainte clarificări și tot inventarul de precauții care să reducă riscul de a fi greșit înțeles, rău interpretat ori (supremă infamie) de a pricinui vreunei mimoze ori vreunui mimoz tulburate trăiri cauzate de insulta pe care s-a străduit să o meșterească din vorbele tale. Așa că începi cu necesarul discleimăr, cum zic baidenienii. Inutilă strădanie. Oricum vei fi citit pe muchie, citat pe cant și înțeles de-a curmezișul. Insultabilii vor tremura de indignare, pentru că au venit aici pentru a reclama ofensa și ofensă vor găsi, croncănitorii vor croncăni pentru că ăsta le e meșteșugul, iar căutătorii de bube în nară vor găsi, neîndoielnic, un fragment decupabil, citat incomplet, fără context, care să articuleze vehemența pe care o aveau deja pregătită.

Dacă fac niște precizări, acum, nu e pentru a domoli indignările mereu amorsate, ci pentru limpede înțelegere a ideii.

Am spus asta și cu alte prilejuri, nu am să dilat acum spațiul acestor precizări. Felul în care ne purtăm cu lumea în care trăim e dovada că suntem o specie definită, mai ales, de nesimțire. Ne-am lăbărțat curul pe toată planeta, care a devenit un fel de uriaș tomberon. Ne aruncă gunoaiele pe unde ne vine, radem păduri cu inconștiență, iar resursele le sugem ca disperații pentru a le preface în nimicuri plus deșeuri. Pe scurt, suntem nesimțiți. Iar nesimțirii am ales să-i spunem civilizație. Clar? Limpede? S-a înțeles?

Admițând toate astea, ar fi de așteptat ca, mai departe, să găsim căi raționale de combatere a nesimțirii. Adică soluții eficiente, pentru probleme reale. Doar că adevăratele soluții, la adevăratele probleme nu generează suficient profit, creștere. Am putea opta pentru ambalaje refolosibile, dar asta ar pune pe butuci o întreagă industrie – a ambalajelor de tot felul. Am putea opta pentru bunuri de folosință îndelungată, trainice, reparabile, dar asta ar însemna scăderea vânzărilor. Alte sute de miliarde pierdute. Pentru rahatul de imprimantă am putea avea soluții de încărcare ieftine, nu înlocuirea unui întreg ansamblu, cu jde tone de plastic. Iar la acele imprimante am putea renunța la defectul programat – o mare șmecherie a industriei – lasându-le să devină bunuri de folosință îndelungată. Nu se poate, e rău pentru afaceri.

Am putea renunța la înlocuirea anuală a telefonului mobil cu noul rahat la modă, iar fabricanții ar putea să ne ofere baterii de schimb, pentru a ajuta. Rău pentru afaceri. La fel de bine am putea găsi o seamă de soluții simple, de bun simț, pentru multe alte prostii, desigur, profitabile. N-o facem. Reciclăm la mișto, pentru că e nerentabil, îndesăm un produs de 5 lei într-un ambalaj de 6 lei. Pentru că e rentabil. Și atunci, se vede treaba că, de fapt, obiectivul, singurul, cel real e legat de afaceri și bunăstarea lor, nu de soluții pentru nesimțirea cronică.

Suntem îndemnați să credem că minți grozave se screm să găsească soluții. De fapt, minți disponibile, achiziționabile, sunt angajate intens în formularea de probleme care nu există, pentru care au găsit deja soluții de care nu e nevoie.

De aici intrăm pe teritoriul ofensabililor, lucrurile care urmează sunt, desigur, reprobabile, așa că vor fi sancționate cu exmatricularea online, inserția obligatorie a avertismentelor factcecărilor care, între doi pufuleți și o apă plată, au timp să le știe pe toate. Ați fost preveniți!

De zeci de ani, de mai bine de jumătate de veac suntem sistematic avertizați despre iminența apocalipsei. Inițial i s-a spus încălzire globală care va aia și aialată și, ohooo, cealaltă. Apoi, firește, au fost fabricați experții de care era nevoie, care au venit cu precizările, limpezirile și „știința”. Cum iminenta încălzire și apocalipsa adiacentă, anunțate, ritmic, la fiecare 5 ani, nu s-au învrednicit să se arate, experții au demonstrat, desigur, că mai întâi va fi o răcire. Încălzirea globală se va manifesta printr-o severă răcire – nu e banc, puteți verifica, la începutul anilor ’90 au existat „oameni de știință” care au formulat năzdrăvănia exact în acești termeni.

Cum nici răcirea n-a dat buzna, s-a optat pentru o formulare mai încăpătoare, mult mai flexibilă, cu manifestare incertă, dar cu apocalipsă garantată și iminentă: schimbările climatice. S-a găsit, normal, și cauza: carbonul. Jigodia aia de carbon care face numai nasoale!

Am convenit deja că suntem o specie nesimțită, așa că avertismentul apolicaptologilor se cuvenea luat în serios. Doar că acolo, aveam să descoperim, nu era nimic serios.Totul era postulat, trebuia înghițit ca atare, orice dezbatere nu e îngăduită, orice întrebare e reprobabilă. Dar știința? Factorul antropic (nesimțirea) e cert, bun. Dar nu e singurul. Știința aia ne-epilată la Davos ne spune că, periodic, planeta trece prin cicluri răcire/încălzire. Activitatea solară e, de asemenea, un factor, iar acolo există, din nou, o anumită ciclicitate. Simpla enunțare a acestor idei te transformă în negaționist, dușman al speciei, pe scurt, ești un măgar. Nu pui întrebări, nu cercetezi, nu introduci rațiunea în discuție, o asculți pe Greta, care, uite, tocmai a învățat să se iscălească.

Apoi îți amintești că, de fapt, carbon înseamnă viață. Organică. Deci nu e dujmanu. Gura! N-ai voie! Încerci să articulezi că soluția ar putea fi pădurea, vegetația! Și aici ți-o iei solid în breton. Ăia vor să radă păduri, să închidă ferme și vii tu să… Zbang! Na! Mai descoperi că acel carbon din atmosferă reprezintă doar o fracție de procent. Că, de fapt, dacă am opta pentru extinderea vieții vegetale, nu mult, atât cât să nu devenim deșert, ar fi chiar nevoie de oleacă mai mult carbon. Există studii, date – încerci să spui. Și vine lăboanța factcecărului care îți umflă botu’ pentru că l-ai prins nervos (ăla de la Glovo întârzia cu meniul vegan).

Suntem în punctul în care am priceput. Ne întoarcem la ce descoperisem mai sus. Că de fapt pe ăștia îi doare în cur de bunul mers al afacerilor, de umplerea teșecherelei cui trebuie și golirea teșecherelei pulimii. Aha! behăim. Și atunci descoperim că se întâmplă chestii. Multe. Care duc la chestia cu teșchereaua. Creditul carbon, aflăm, va deveni treabă serioasă. Sigur, stăm la muls, suntem consumatori docili, robi supuși pe plantație, plătim taxe, impozite, dări de tot felul, consumăm ce ni se îndeasă. N-ajunge. Mai e rost de un muls. De acum vom fi taxați pentru aia, chestia, aia, bre! Amprenta de carbon. Nu e motiv de panică, deja există băieți care tocmai au pus de niște afaceri. Care ne vor vinde credite carbon. Așa că nu e motiv de frământare pentru beheheee! Ascultați-o pe măicuța Greta! Nu o să fie greu. Banii vor fi digitali și vor avea ei grijă să tragă carbonașii din cont când vor ei. Veață dă veață pă carbon!

Și clima? Planeta, rahaturi etc? Cum e salvată planeta dacă niște șmecheri mai fac niște bani pe cârca noastră? Pune cineva întrebarea asta? Da? Cine? RANGA!

Credeți sau nu, tot ce am scris până aici a fost introducerea!

Hai, calm și disciplină! Fără panică, nu o mai lungesc mult. Dacă ați răbdat până aici, mai răbdați puțin, după ăia puteți da share la articolul ăsta și vă puteți lăuda pe Facebook: bă, eu chiar am citit tot rahatu’ ăsta!

Asta a fost introducerea? Pentru ce? Pentru asta:

Avem în fața noastră un mecanism pervers, ticălos și jegos. O mică șmenărie, care, nu mai miră pe nimeni, funcționează la behehe de rit gretos. Orice teorie, în mod obișnuit, urmează un proces de validare. Verificări, teste, argumente, contra-argumente, experimente etc. Nu e cazul aici. Teza schimbării climatice apocaliptice a găsit un mecanism de auto-validare!

Aproapre tot ce ni se spune e livrat ca postulat. Obiecțiunea, dubiul sunt prohibite. În locul argumentelor care demonstrează ipoteza, e folosită tocmai ipoteza drept argument în tot felul de ridicole/bizare demonstrații. Astfel aflăm că numărul divorțurilor a crescut din cauza schimbărilor climatice. Morțile subite au aceeași cauză și nicio legătură cu vaccinul (să nu mai deschid și subiectul ăsta!). Borșul nu se mai acrește pentru că schimbări climatice. Găinile nu mai fac ouă, greierii au devenit comestibili, omorurile din școlile americane, mătreața, toate au aceeași cauză. Schimbările, bre. Climatice, în plm!

E ridicol? E. Și? Ce o să faceți? Ce plm o să faceți?

Teza schimbării climatice funcționează, acum, într-un plan mistic, adepții sunt organizați, sistematizați după regulile unui autentic cult – au mai spus asta și alții. Un drept credincios va folosi TEZA pentru a argumenta orice. Absolut orice. Nu ți se mai scoală? Schimbărili! Te-a lăsat Jana pentru Strugurel? Schimbărili! Ai găsit un căcat în lift? SCHIMBĂRILI, în plm! (am folosit „plm” de trei ori, mai am dreptul la două utilizări!) Și-a tras Ciucă doctorat? Schimbărili! Te doare burta? Hai, că știi!

Concurs cu premii:

Lansăm concursul „Ce prostii mai pot fi argumentate cu teza schimbărilor climatice?”. Premiul 1- poză cu Greta. Premiul 2 – două poze cu Greta! Premiul 3 – un meniu complet pe bază de carcalaci. Mențiune – un poster cu Greta.

Bun. Ați ajuns până aici, puteți să vă lăudați pe Facebook. Cu share, cu tot. Dacă vă blochează ăia, ziceți merci și ieșiți pe afară. E frig, dar e trotinete.

PLM, PLM (îmi rămăseseră două nefolosite)