Moș Crăciun e rotofei, îmbrăcat în roșu. Ne-am obișnuit cu imaginea asta. Am introdus-o în tradiție și în ruptul capului n-am accepta că sărbătorile de iarnă pot exista făr Moș Coca Cola. Pentru că imaginea asta nu e, așa cum am ajuns să credem, legată de tradiția seculară, ci un produs de marketing al celor de la Coca Cola.
Mușcați de invidie, cei de la Pepsi au încercat și ei ceva. Era destul de jenantă orice tentativă de campanie publicitară, în perioada sărbătorilor, cu moș roșii ca ai concurenței. Așa că au încercat cu unul albastru. N-a prins.
Ne-am obișnuit și cu Halloween. Habar n-avem despre ce e vorba, la care tradiție se referă ori ce evocă, dar mimetici, maimuțărim și noi ce-am văzut în filme. Iar negustorii de orice ne îndeamnă să le burdușim buzunarele cumpărând nimicurile lor halouiniste.
Black friday e altă născocire a negustorilor care mână lumea. Teoretic, ar fi vorba de o zi anume, când se pogoară zeul chilipirurilor pe pământ. Practic, e ziua marilor țepe. Cumpărătorii descoperă că produsele la care așteptau spectaculoase reduceri au devenit ori mai scumpe, ori reducerea, dacă există, e nesemnificativă. Toată lumea ia țeapă. Clienții pentru că se împușcă la portofel, negustorii pentru că nu-și scot nici banii pompați în marea golăneală a blackfraieririi. Dar, legați de o năroadă complicitate, și unii, și ceilalți își dau întâlnire pentru anul viitor.
Civilizația în care suntem încapsulați seamănă tot mai puțin cu cea din tradițiile pe care le evocă întru beneficiul negoțului. Dimensiunea noastră socială nu e determinată de capacitatea noastră de creație, de bun-simț ori de chibzuiala pe care o vădim la întâlnirea cu semenii. Suntem evaluați, măsurați, clasificați, introduși în categorii în baza unui unic și de neocolit criteriu: puterea de cumpărare. Cu modulațiile necesare, care determină nu doar câte parale avem de prăpădit, ci și cât de dispuși suntem să aruncăm banii pe fleacuri.
Avem musai nevoie de ultimul model de telefon sau naiba știe ce năstrușnicie poreclită, spre alintarea fraierului, gadget. Nu pentru că existența noastră nu se mai poate urni fără acea năzbâtie, ci pentru că așa ne îndeamnă reclama, bula, așa e cool. Pentru că vrem să îi lăsăm pe ceilalți cu gura căscată și dacă n-avem împliniri de soi care să aducă asta, atunci măcar să ne fălim cu prostiile pe care dăm banii.
Black Friday este, fără îndoială, un moment important. Necesar. E momentul din an când se dau cărțile pe față. Negustorii afirmă că suntem fraieri, iar noi ne grăbim să le susținem afirmația. Cu bombăneli, mormăieli și trimiterea la „afară”. Pentru că „afară”, la ăia, nu e ca la noi… Acolo… ehei! Și peste tot în lume există un „afară” la care se poate raporta fraierul.
Apoi vine momentul când sunt vânzări record la drojdie și hârtie igienică. Ați văzut vreo reclamă la drojdie? Reduceri de black friday la drojdie? Nu? Exact.
Facebook Comments