Numere

268!

Numărul clipește roșu pe ecranul atârnat deasupra ghișeului.

-268! 268 este? zbiară iritată dudia din spatele ghișeului. Apoi roșclipoceala se schimbă și apare un nou  număr. 269. 269 este. E nădușit, are o cravată legată anapoda, un teanc de hârtii în brațe, se precipită spre ghișeu, scapă din hârtii, se apleacă să le culeagă, scapă altele.

Cucoana de la ghișeu se ridică, se uită lung la el:

-Matale ești 269?

„Matale” e compendiul de politețe al funcționarului care are de-a face cu numerele.

-269! Eu sunt! se impacientează omul.

Eu sunt 274. Când clipește numărul, mă recunosc. De parcă ar fi diminutivul de la. De la nu știu ce.

Ies în parcare. Mă repereză o scuipătoare de coji de semințe:

-Mata ești CT02… ?

Mata e diminutivul de la matale. Eu sunt. Am depășit timpul de parcare. O să plătesc tot prin sms, îi explic. Ptiu, coajă. Ptiu, bon. Mi-l bagă sub nas, vreau nu vreau. Îi mai explic o dată că plătesc prin telefon. Nu pricepe. Ea mi-a rupt bon.

Frunzăresc presa. Aflu că fac parte din cei 48%. Care. Mai exact fac parte dint 18% din 48%. Ceea ce e altceva. La televizor mi se explică, metodic, cu grafice, că dacă prezența e de sub 45%, atunci cei 30% pot urca la 34-35%, iar 20% poate scădea la 18%. Eu sunt 55%, amicul S e 20, poate 18, dar cândva era 30, poate 34-35%. Dar acum e convins că el a intrat în 1%, deci are nevoie de noi opțiuni.

La radio e despre boala lu’ valută forte. Specialistulupeștecuoreznefiert ne explică. Niște chestii. Eu sunt 50+, dar e important ca 20-30 să nu știu ce, pentru că se mișcă mai mult și chestii. 60+ e deja peste 60% bifat. Mama e 60+.

Notificare pe telefon. M-a sunat abonatul cu nr. 07…. Nu cunosc niciun 07. 007 era Sean Connery, dar sigur nu mă sună. Ar vrea el.

A început meciul. Aflu că aia e echipă solidă, dar n-are un număr 10 pe măsură. Dar are un număr 9 de clasă mondială. Zic panaramele alea care comentează. În tribune cică sunt doar 5000. La unguri, aflu, erau peste 38.000.

Mă ia somnul. N-am chef de un 69? N-am. Nici de un 78. Sau de un 14,19. Vreau să dorm. Mâine am treabă. 274.

Ce s-o fi întâmplat cu 268? O fi bine? O fi pățit ceva? Poate e un număr de treabă și o fi pățit ceva.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări...

- A word from our sponsors -

De citit

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...