Numere

268!

Numărul clipește roșu pe ecranul atârnat deasupra ghișeului.

-268! 268 este? zbiară iritată dudia din spatele ghișeului. Apoi roșclipoceala se schimbă și apare un nou  număr. 269. 269 este. E nădușit, are o cravată legată anapoda, un teanc de hârtii în brațe, se precipită spre ghișeu, scapă din hârtii, se apleacă să le culeagă, scapă altele.

Cucoana de la ghișeu se ridică, se uită lung la el:

-Matale ești 269?

„Matale” e compendiul de politețe al funcționarului care are de-a face cu numerele.

-269! Eu sunt! se impacientează omul.

Eu sunt 274. Când clipește numărul, mă recunosc. De parcă ar fi diminutivul de la. De la nu știu ce.

Ies în parcare. Mă repereză o scuipătoare de coji de semințe:

-Mata ești CT02… ?

Mata e diminutivul de la matale. Eu sunt. Am depășit timpul de parcare. O să plătesc tot prin sms, îi explic. Ptiu, coajă. Ptiu, bon. Mi-l bagă sub nas, vreau nu vreau. Îi mai explic o dată că plătesc prin telefon. Nu pricepe. Ea mi-a rupt bon.

Frunzăresc presa. Aflu că fac parte din cei 48%. Care. Mai exact fac parte dint 18% din 48%. Ceea ce e altceva. La televizor mi se explică, metodic, cu grafice, că dacă prezența e de sub 45%, atunci cei 30% pot urca la 34-35%, iar 20% poate scădea la 18%. Eu sunt 55%, amicul S e 20, poate 18, dar cândva era 30, poate 34-35%. Dar acum e convins că el a intrat în 1%, deci are nevoie de noi opțiuni.

La radio e despre boala lu’ valută forte. Specialistulupeștecuoreznefiert ne explică. Niște chestii. Eu sunt 50+, dar e important ca 20-30 să nu știu ce, pentru că se mișcă mai mult și chestii. 60+ e deja peste 60% bifat. Mama e 60+.

Notificare pe telefon. M-a sunat abonatul cu nr. 07…. Nu cunosc niciun 07. 007 era Sean Connery, dar sigur nu mă sună. Ar vrea el.

A început meciul. Aflu că aia e echipă solidă, dar n-are un număr 10 pe măsură. Dar are un număr 9 de clasă mondială. Zic panaramele alea care comentează. În tribune cică sunt doar 5000. La unguri, aflu, erau peste 38.000.

Mă ia somnul. N-am chef de un 69? N-am. Nici de un 78. Sau de un 14,19. Vreau să dorm. Mâine am treabă. 274.

Ce s-o fi întâmplat cu 268? O fi bine? O fi pățit ceva? Poate e un număr de treabă și o fi pățit ceva.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...