Pixeliștii

A devenit insuportabilă procesiunea celor care, până mai ieri, ridicau deșănțare osanale actualului președinte al României și care astăzi își exportă, în texte scremut, băloase, dezamăgirea, revolta, buboasele decepții legate de exact cel pe care nu au ostenit, vreme de șapte ani, să-l pupe în cur.

Nu! Nu merge așa.

Sunt fix aceiași care l-au votat de nici ei nu mai știu de câte ori pe Băsescu. Și îi îndemnau și pe alții să facă asemenea. Ei sunt ăia care vomitau grețoase discursuri în care ne explicau că există un singur leac împotriva corupției: Băsescu. Deci trebuie votat. Băsescu! Și îngălata-i fiică! Și Falcă! Și Udrea! Și toată fauna dezgustătoare care îl însoțea și care acum a infestat PNL.

Sunt cei care făcuseră maro la buze de atâta pupat în cur fostul primar al Sibiului, pe care acum ni-l vindeau drept președinte. Pentru că avea calitatea fundamentală de a nu fi român. Pentru că avea părinții trăitori pe alte meleaguri. Pentru că asta li se spusese să facă.

Nu era vorba de convingeri – făpturile astea nu au așa ceva. Nici de credința în destinul nației ăsteia – li se rupe lor de asta. Nici de patriotism, calcul pragmatic sau altele asemenea. Li se rupe lor de asta. La ei e vorba despre prestare de servicii și atâta tot. Sunt plătiți să mănânce rahat, asta fac. România – ce mai rămăsese din ea- trebuia predată noilor beneficiari. Și mâncătorii de rahat trebuiau să convingă cât mai mulți zevzeci infectați cu ifose și păliți de credința că doar palma grea a străinilor ne poate așeza falca acolo unde trebuie. Să-i convingă să voteze, să aplaude orice pârț al neisprăvitului de la Sibiu.

Iar dacă acum s-au hotărât să se dezică de el, nu vă faceți iluzii, e tot partea a contractului lor de prestări servicii. Nimic altceva.

Iohannis e cel pe care l-ați văzut dintotdeauna. Nu e nimic nou acolo.

E nesimțit? E de o nesimțire greu de închipuit. Dar l-au votat și l-au pupat în cur!

E puțin la minte? E! Dar l-au votat și l-au pupat în cur!

E corupt? Sunt destule indicii, ba chiar dovezi serioase că e. Dar l-au votat și l-au pupat în cur!

E un monument de incompetență? Categoric. Dar l-au votat și l-au pupat în cur!

E de găsit la el altceva decât indolență, obrăznicie, dispreț față de români și dorință de pricopsire pe spinare altceva? Nu prea. Dar l-au votat și l-au pupat în cur!

Așa că scutiți-mă de decepțiile voastre, de textele voastre gălbejite, de crăcănatele voastre răzgândeli și de dezgustătoarea voastră redescoperire a valorilor patriotice. Dați-o pe golf!

Pentru Iohannis România e doar o sursă de finanțare. Președinția – am scris de atâtea ori- e un stil de viață. Asta îi oferă o poziție pe care nu o merită și îi dă banii să-și împlinească poftele. Miami, insule exotice, piramide și ce o mai cășuna. Iar după ce i s-o isprăvi mandatul vom continua să plătim pentru a ne asigura că dospește bine. El nu a fost și nu a încercat să pară altceva decât e: un prostălău ticălos și hămesit, care îi disprețuiește profund pe români. Problema e cu mâncătorii de rahat de profesie. Și cei care continuă să caște gura la revelațiile lor, la dezamăgirile lor. Sistematic, de ani și ani, o gloată ineptă i-a urmat. Vor fi 20 de ani. De Băsescu. De Iohannis. De înfiorătoare corupție. De Falcă și Anastase! De Videanu, Blaga și Flutur. Care sunt toți bine-merci, prosperi și gata să mai vândă, la tarabă, ceva din țara asta.

Câtă vreme numărătorii de pixeli albaștri sunt călăuzele voastre, nu are rost să vorbim despre România. Nici despre români. Behăitul e suficient.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...