AcasăGÂNDITORULSărbătorismul, împodobismul

Sărbătorismul, împodobismul

Dacă găsiți titlul de mai sus derutant, vă promit că îl deslușim îndată. Nu m-aș încumetă să spun că descrie elemente ale specificului național pentru că ar fi incorect. E mai degrabă o țicneală a societății moderne, de care, cu entuziasm, ne-am lăsat și noi contaminați. Și abia acum intervine specificul național, când începem să traducem ce vedem la alții, după ureche, cu largi aproximări și fără a clinti lenea de pe canapeaua ei. Astfel totul devine o ridicolă maimuțăreală. Sau aproape totul.

Sărbătoreala e o dambla. Nu (mai) are de bună vreme nicio legătură cu momentele (puține), care merită celebrate, cu decență. Sărbătoreala a devenit o sculă a negustorilor, care au mereu fleacuri de vânzare. Cum sărbătorile noastre nu erau de ajuns, am importat, la preț de solduri, tot felul de apucături pe care le-am prefăcut în prilej de benchetuit și burdușeală. Nu le înțelegem nici rostul, nici istoria, dar se lasă cu chefuit și asta e important.

Nu există localitate, oricât de prăpădită, oricât de lustruită de sărăcie în care să nu se trântească anual o chefuială țeapănă poreclită „zilele orașului/comunei/satului”. Miciuială, beruială, maneleală întru cinstirea a tot ce ar trebui să fie, dar lipsește. Că doar e praznicul Sfânului Caragiale.

Crăciunul e prilej de pus luminițe peste jeg și ulițele desfundate. Acum vine împodobismul. La București, merinosul de la primăria generală a trântit juma de vagon de cherestea împodobită cu beteală. Și berbecii se înghesuie să caște gura și să se pozeze cu năstrușnicica. Doar ăia vaccinați. Ăi nevaccinați nu sunt primiți la festivalul traforajului, deși, până la urmă, și din paralele lor s-a ridicat grozăvia.

Într-o comună constănțeană de munte (munții de gunoaie sunt noile forme de relief) atârnă niște beculețe rebegite pe ulițele decojite de asfalt. La primărie s-a investit mai mult, deci mai multe beculețe. Un împodobism mai sumar, cu restricții bugetare. Două sate mai încolo, fostul snakbar, fostul nonstop, actualul Mega Casino, adică un dărăpănat edificiu al păcănelismului, a proptit un brad în față, desfigurat de becuri chioare și un moș ceva gonflabil care pare  a fi o bizară încrucișare între Chuckie și jambonul opărit. Sărbătoreală! Împodobeală!

Prăvăliile și-au umplut rafturile cu obișuitele mizerii, de data asta în ambalaj de sezon. Cantități colosale de zahăr livrat în varii forme. La mai toate posturile de radio, imbecili joviali, cu severe dificultăți gramaticale, o țin langa cu crismasu și niuirul, behăind cu o veseleală de macrame ostenit sub peștele de sticlă despre filingu dă sezon.

Au apărut măștile speciale, de sărbători, iar autorii care lucrează la noul sezon al pandemiei au pregătit un episod special, de Crăciun: Moș Omicron.

Iar dacă vă amintiți că pe Titanic lăutarii au continuat să cânte, în vreme ce hardughia se ducea naibii și socotiți că asta e o chestie de mare bravură, e bine să vă reveniți. E doar o limpede dovadă de cretinism. Chestie care, altfel, azi deranjează tot mai puțin.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....