Bezmetica aruncare în beznă care este actuala pandemie (și mai ales „măsurile de combatere”) a modificat dramatic substanța esențială a umanității. Procesele raționale par să fi fost suspendate, raporturile naturale dintre semeni, dar și cele cu noi înșine, au suferit mutații greu de înțeles și încă mai greu de reparat.
Dacă odinioară conversațiile noastre planau, cu mai mică ori mai mare suplețe, peste vaste orizonturi, azi există un singur subiect în jurul căruia orbitează orice tentativă de dialog. Ritualul salutului este abrogat, în loc intrpducându-se obligatoria interogare legată de statutul imediat al celuilalt: vaccinat ori ba? Apoi, invariabil, urmează evocarea propriei întâlniri cu boala: la mine a fost ușor, doar puțină febră. Iar replica vine implacabil: a, la mine a fost treabă serioasă, s-a lăsat și cu muci! Conversația alunecă, ulterior, către parcelele vecine: ai auzit de X? a murit! ai pe cineva care poate face rost de Arbidol? eu i-am dat cu gem de ceapă și n-am treabă.
Supra-alocarea de resurse către mașinăria propagandistică a permis instituționalizarea marii spaime, dincolo de care nimic nu mai e important. Cad guverne, se încalcă norme democratice, economia e în vrie, societatea s-a transformat în ceva tot mai greu de suportat. Nu contează. Subiectul e unul singur, orice altceva e evacuat în anecdotic.
În Austria, unui cancelar tânăr și nu foarte experimentat i se confecționează rapid un dosar (după o rețetă pe care o cunoaștem atât de bine), e scos din joc, iar în locul lui e parașutat un bizar, pe care nu l-a votat nimeni, dar care îndată impune vaccinarea obligatorie. Zeci de mii de austrieci ies în stradă pentru a protesta. La fel cum ies în stradă zeci de mii de croați, olandezi, italieni sau francezi. Pentru că exercițiul protestului le este, încă, îngăduit. Dar asta e tot.
În timpul „războiului contra terorismului” ne-a fost oferită pentru prima dată opțiunea unei tranzacții: renunțați la ceva drepturi și libertăți în schimbul securității. Firește, era doar aparența unei opțiuni. Nu ni s-a solicitat niciun consimțământ, nu am fost consultați, ci doar somați să luăm act că niște drepturi ne-au fost luate. Securitatea promisă n-a putut fi livrată, din motive.
Acum nici măcar nu se mai mimează existența unei opțiuni. Disproporția vădită dintre apocalipsa anunțată și starea de fapt (cu toate grozavele exagerări ale propagandei) a scos milioane de oameni în stradă. Frica isterică inițială a lăsat locul unei furii tot mai greu de domolit. De o parte sunt ipoteze, angoase, teorii ale conspirații sau autentice frământări. Dincolo se promite o viziune minunată, o nouă ordine, o mare resetare, falansterul. Cele două ipostaze sunt silite să conviețuiască. Și este, devine tot mai evident, imposibil.
Socotitorii de valuri anunță noi și noi episoade din producția de mare succes Apocalipsa, cei atașați încă de un anume mod de viață, de ideea de libertate protestează. Existența a fost înlocuită de viețuire, iar viețuirii i-a luat locul supraviețuirea.
Proiectul Umanitatea 2.0 e în plină desfășurare. Iar noi ne-am luat rolul în serios, lucrăm de zor la propria dezumanizare. Ne transformăm, cuprinși de o euforie a sinuciderii colective, în stranii făpturi căror le este interzis contactul fizic, privirea chipului sau respirația nestânjenită, în căutarea imunității injectabile.
Protestele de acum nu schimbă nimic. Refuzul înmatriculării în registrul digital e tardiv și inutil. Citiți aceste rânduri pe teritoriul digital, nu? Acolo unde v-ați mutat deja existența. Ceea ce se întâmplă e doar pasul logic următor.
Facebook Comments