În zilele următoare voi așeza aici texte mai vechi, rispite prin diferite locuri. Nu sunt cine știe ce minunății, dar ceea ce se spune în ele, în bună parte, încă are însemnătate. Acesta e cel dintâi din această serie.
„Trăim într-o bortă a istoriei în care viitorul se vede ca un ieri incomplet” – îmi spune un vechi prieten cu care nu m-am auzit de prea mulți ani. Nu știu ce vrea să spună cu asta. Se întâmplă uneori să dai peste astfel de ziceri, care au aparența unei remarcabile profunzimi, dar cărora nu le deslușești tâlcul. Și ai nevoie de vreme bună până să înțelegi că nu e niciun tâlc acolo.
Îi spun asta și prietenului. Îmi dă dreptate. Dar cădem de acord că suntem într-o bortă a istoriei. Din care viitorul nu se vede. Nicicum.
Un alt prieten îmi mărturisește:
„Am ales să mă vaccinez. Nu mai puteam intra nicăieri și știi cum sunt eu. Aveam probleme și la muncă, dar cel mai rău era că nu puteam pleca, de sărbători, la copii, că nu aveam voie în avion fără vaccin. Așa că am ales să mă vaccinez.”
Dacă spune asta de două ori ar putea începe să creadă că, într-adevăr, a ales. E un fel de autosugestie. Un mod de a-și minți sinele. Iar eu aleg să-i spun: până la urmă a fost alegerea ta. Adică am ales. Să-l mint. Și știu asta. Și știe asta. Cam la asta se reduc alegerile noastre.
„A murit Titi!” mă anunță un alt prieten, dintr-o altă vârstă. Nu știu despre care Titi e vorba, așa că nu știu să-mi dozez aparența tristeții. Cer detalii. Și vin potop. „Cum care Titi? Ălă pistruiat, ne tot contraziceam noi cu el, avea o soră la medicină, care s-a măritat cu… ” Explicațiile continuă, dar fără folos. Memoria nu-l identifică pe răposatul Titi. Câtă tristețe se cuvine pentru un Titi pe care nu ți-l amintești? „Dumnezeu să-l odihnească!” e de ajuns. Trebuie și un „ce rău îmi pare!” ? Sigur nu e de „sunt devastat! Nu-mi vine să cred!”.
Înainte de a-mi fi prieten e medic. Ține să precizeze asta. N-am presupus niciodată că am fi prieteni, așa că precizarea nu-mi folosește. Mă previne că va fi foarte onest. Contam pe chestia asta. Nu e în fișa postului? Un medic nu trebuie să dea un diagnostic onest, ci unul convenabil? Apoi îmi spun că o avea legătură cu vremurile de acum, deci precizarea nu e cu totul inutilă. Îmi spune. Nu e nimic din ce nu știam/bănuiam. Devine clar că se aștepta la o altă reacție, la un număr de întrebări. Nu-mi vine în cap nicio întrebare. Încearcă să-mi explice, un pic mai tehnic, poate așa mă apropie de reacția pe care o aștepta. Mă hotărăsc să pun, totuși, o întrebare:
-Ai auzit de Titi?
Facebook Comments