Competiția, ni se spunea cândva, reprezintă mecanismul prin care se reglează oferta, și îi asigură consumatorului acces la o mai mare varietate de produse, de o calitate mult mai bună. Asta era teoria. Și funcționa. Cândva. Nu mai e cazul acum.
Astăzi nu mai e foarte limpede cine e consumatorul, care este marfa. Foarte frecvent marfa sunteți dvs. . De ce credeți că are nevoie Facebook de toate acele date? Cu ce credeți că se ocupă toți pseudo-savanții din marketing? O întreagă industrie se ocupă de dvs. , de produsul care ați devenit, se asigură că sunteți în permanență îndemnați să consumați, că discernământul vă e alterat, că opțiunile vă sunt controlate.
Lucrul acesta este extrem de vizibil și atunci când vine vorba despre informații. Competiția crâncenă dintre televiziuni, ziare, agenții de presă, site-uri de știri naște bizare distorsiuni. Acuratețea informației a devenit element de decor, facultativ. Contează să fii primul, să dai cel mai mult, să fie exclusivitate.
Exclusivitatea, odinioară, era o marfă rară. Însemna pricepere jurnalistică, muncă zdravănă pentru a pune în pagină o anchetă jurnalistică serioasă, un interviu eveniment cu o personalitate de marcă. Apoi venea răsplata, un număr mare de cititori, iar colegii de breaslă deveneau obligați să te citeze, să indice sursa. Astăzi eticheta asta se aruncă pe orice nimic, sub condiția de a fi primul ajuns acolo. Atât.
Lucrurile ajung să ia forme de-a dreptul absurde atunci când observi cum își reclamă unii exclusivitatea pe lucruri care nu le aparțin. Pe un material video pe care l-au preluat, totuși, de la o sursă din afară. Pe o poză furată de pe vreun site. Sau pe vreun citat (!). Și mai anapoda e când eticheta exclusivității e atârnată pe nimicul împachetat sub un titlu bombastic. Exclusiv!N-o să-ți vină să crezi ce…
Când tot ce contează se rezumă la niște click-uri în plus, atunci cea mai bună rețetă pentru o exclusivitate e știrea născocită. N-are cum ți-o lua nimeni înainte. Îl omori pe Kim Jong Un și ai exclusvitate. Contează mai puțin că a doua zi el e bine-merci, în seara aia ai mai tras după tine o căldare de audiență. Pentru că știi sigur că nu vei fi sancționat de singura autoritate care contează. Și așa am ajuns la adevărata sursă a problemei: dumneavoastră, consumatorul. Dumneavoastră, marfa. Cel care acceptați, iertați, nu vă arătați deloc deranjat de asta, pentru că vă place. Pentru că în restul timpului postul acela de televiziune, site-ul de știri, ziarul acela înjură pe cine înjurați și dvs. .
Așa am ajuns aici. La situația în care puterea politică aruncă niște bani către presă. Nu pentru că ar fi preocupată de supraviețuirea „câinelui de pază al democrației”, nu din grija ca dumneavoastră, cetățeanul, să fiți corect informat. Ci pentru a cumpăra exclusivitatea. Pentru a se asigura că se aude o singură voce, o singur mesaj, pe un singur ton.
Facebook Comments