AcasăGÂNDITORULExclusivitatea

Exclusivitatea

Competiția, ni se spunea cândva, reprezintă mecanismul prin care se reglează oferta, și îi asigură consumatorului acces la o mai mare varietate de produse, de o calitate mult mai bună. Asta era teoria. Și funcționa. Cândva. Nu mai e cazul acum.

Astăzi nu mai e foarte limpede cine e consumatorul, care este marfa. Foarte frecvent marfa sunteți dvs. . De  ce credeți că are nevoie Facebook de toate acele date? Cu ce credeți că se ocupă toți pseudo-savanții din marketing? O întreagă industrie se ocupă de dvs. , de produsul care ați devenit, se asigură că sunteți în permanență îndemnați să consumați, că discernământul vă e alterat, că opțiunile vă sunt controlate.

Lucrul acesta este extrem de vizibil și atunci când vine vorba despre informații. Competiția crâncenă dintre televiziuni, ziare, agenții de presă, site-uri de știri naște bizare distorsiuni. Acuratețea informației a devenit element de decor, facultativ. Contează să fii primul, să dai cel mai mult, să fie exclusivitate.

Exclusivitatea, odinioară, era o marfă rară. Însemna pricepere jurnalistică, muncă zdravănă pentru a pune în pagină o anchetă jurnalistică serioasă, un interviu eveniment cu o personalitate de marcă. Apoi venea răsplata, un număr mare de cititori, iar colegii de breaslă deveneau obligați să te citeze, să indice sursa. Astăzi eticheta asta se aruncă pe orice nimic, sub condiția de a fi primul ajuns acolo. Atât.

Lucrurile ajung să ia forme de-a dreptul absurde atunci când observi cum își reclamă unii exclusivitatea pe lucruri care nu le aparțin. Pe un material video pe care l-au preluat, totuși, de la o sursă din afară. Pe o poză furată de pe vreun site. Sau pe vreun citat (!). Și mai anapoda e când eticheta exclusivității e atârnată pe nimicul împachetat sub un titlu bombastic. Exclusiv!N-o să-ți vină să crezi ce…

Când tot ce contează se rezumă la niște click-uri în plus, atunci cea mai bună rețetă pentru o exclusivitate e știrea născocită. N-are cum ți-o lua nimeni înainte. Îl omori pe Kim Jong Un și ai exclusvitate. Contează mai puțin că a doua zi el e bine-merci, în seara aia ai mai tras după tine o căldare de audiență. Pentru că știi sigur că nu vei fi sancționat de singura autoritate care contează. Și așa am ajuns la adevărata sursă a problemei: dumneavoastră, consumatorul. Dumneavoastră, marfa. Cel care acceptați, iertați, nu vă arătați deloc deranjat de asta, pentru că vă place. Pentru că în restul timpului postul acela de televiziune, site-ul de știri, ziarul acela înjură pe cine înjurați și dvs. .

Așa am ajuns aici. La situația în care puterea politică aruncă niște bani către presă. Nu pentru că ar fi preocupată de supraviețuirea „câinelui de pază al democrației”, nu din grija ca dumneavoastră, cetățeanul, să fiți corect informat. Ci pentru a cumpăra exclusivitatea. Pentru a se asigura că se aude o singură voce, o singur mesaj, pe un singur ton.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește...

- A word from our sponsors -

De citit

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă...

Starea de lehamite

9 iunie 2020   România trece prin stări. E demonstrat, a scris la gazetă, au fost publicate documente care atestă asta în Monitorul Oficial, periodic (sau perodic?) apar la televizor inși solemni ca soba de teracotă care ne vorbesc despre stările prin care trece țara. Astenie, bufeuri, deci stare de...

Nimicul care trebuie rostit

Nu mai suport semnul de mai sus. Îmi ridică tensiunea, mă stresează, îmi provoacă eczeme. Nu-l mai suport! A devenit expresia grafică a nimicului care trebuie rostit. Abreviat. Cum abreviezi nimicul? Cu semnul acesta. Sigur, înțeleg utilitatea sa atunci când vrei să indici că îți place o postare...

Noi, cei care…

14 mai 2020 Zilele trecute, o scurtă și apăsată conversație dintre doi oameni care și-au câștigat dreptul de a fi luați (măcar atât!) în seamă s-a oferit ochiului public. Este vorba, bănuiați probabil, despre scrisoarea deschisă a domnului Alifantis și răspunsul, la fel de deschis, al domnului Mircea...

Vedețeii

Pe oriunde ți-ai plimba, astăzi, masca de pânză, dai peste ei. Sunt importanți (nu sunt, dar le place să creadă că sunt), pătrunși de importanța pe care o reprezintă pentru umanitate prezența lor, atunci, acolo. Au mereu ceva de zis. Nu contează despre ce. Nu are importanță...

Cum am devenit ortodox

Deseori îmi surprind interlocutorii când, întrebat fiind despre orașul european în care mă simt cel mai bine, răspund: Salonic. Salonicul nu e un oraș frumos în sensul convențional. Nu are nici eleganța somptuoasă a Vienei, nici aerul de casă pentru păpuși al Bruges-ului sau șarmul Parisului. Nu...

Nevoia de aparențe

Democrația nu a exista niciodată, în mod autentic. Nici separarea puterilor în stat. Nu, statul nu a fost niciodată în slujba cetățenilor, nici cei care slujesc acel stat, oricare va fi el. Nici la noi, nici altundeva. Nu, justiția nu a fost nici dreaptă, nici imparțială și...

Respectați zidurile

Am scris, de-a lungul anilor, sute de editoriale, mii de articole despre ce ni se întâmplă. Cătrănit uneori, mai în răspăr cu alte prilejuri sau, nu de puține ori, zeflemitor. Prea rar am scris și prea rar găsim vreme să vorbim despre ce se întâmplă cu noi....

Numere

268! Numărul clipește roșu pe ecranul atârnat deasupra ghișeului. -268! 268 este? zbiară iritată dudia din spatele ghișeului. Apoi roșclipoceala se schimbă și apare un nou  număr. 269. 269 este. E nădușit, are o cravată legată anapoda, un teanc de hârtii în brațe, se precipită spre ghișeu, scapă din...