AcasăGÂNDITORULExclusivitatea

Exclusivitatea

Competiția, ni se spunea cândva, reprezintă mecanismul prin care se reglează oferta, și îi asigură consumatorului acces la o mai mare varietate de produse, de o calitate mult mai bună. Asta era teoria. Și funcționa. Cândva. Nu mai e cazul acum.

Astăzi nu mai e foarte limpede cine e consumatorul, care este marfa. Foarte frecvent marfa sunteți dvs. . De  ce credeți că are nevoie Facebook de toate acele date? Cu ce credeți că se ocupă toți pseudo-savanții din marketing? O întreagă industrie se ocupă de dvs. , de produsul care ați devenit, se asigură că sunteți în permanență îndemnați să consumați, că discernământul vă e alterat, că opțiunile vă sunt controlate.

Lucrul acesta este extrem de vizibil și atunci când vine vorba despre informații. Competiția crâncenă dintre televiziuni, ziare, agenții de presă, site-uri de știri naște bizare distorsiuni. Acuratețea informației a devenit element de decor, facultativ. Contează să fii primul, să dai cel mai mult, să fie exclusivitate.

Exclusivitatea, odinioară, era o marfă rară. Însemna pricepere jurnalistică, muncă zdravănă pentru a pune în pagină o anchetă jurnalistică serioasă, un interviu eveniment cu o personalitate de marcă. Apoi venea răsplata, un număr mare de cititori, iar colegii de breaslă deveneau obligați să te citeze, să indice sursa. Astăzi eticheta asta se aruncă pe orice nimic, sub condiția de a fi primul ajuns acolo. Atât.

Lucrurile ajung să ia forme de-a dreptul absurde atunci când observi cum își reclamă unii exclusivitatea pe lucruri care nu le aparțin. Pe un material video pe care l-au preluat, totuși, de la o sursă din afară. Pe o poză furată de pe vreun site. Sau pe vreun citat (!). Și mai anapoda e când eticheta exclusivității e atârnată pe nimicul împachetat sub un titlu bombastic. Exclusiv!N-o să-ți vină să crezi ce…

Când tot ce contează se rezumă la niște click-uri în plus, atunci cea mai bună rețetă pentru o exclusivitate e știrea născocită. N-are cum ți-o lua nimeni înainte. Îl omori pe Kim Jong Un și ai exclusvitate. Contează mai puțin că a doua zi el e bine-merci, în seara aia ai mai tras după tine o căldare de audiență. Pentru că știi sigur că nu vei fi sancționat de singura autoritate care contează. Și așa am ajuns la adevărata sursă a problemei: dumneavoastră, consumatorul. Dumneavoastră, marfa. Cel care acceptați, iertați, nu vă arătați deloc deranjat de asta, pentru că vă place. Pentru că în restul timpului postul acela de televiziune, site-ul de știri, ziarul acela înjură pe cine înjurați și dvs. .

Așa am ajuns aici. La situația în care puterea politică aruncă niște bani către presă. Nu pentru că ar fi preocupată de supraviețuirea „câinelui de pază al democrației”, nu din grija ca dumneavoastră, cetățeanul, să fiți corect informat. Ci pentru a cumpăra exclusivitatea. Pentru a se asigura că se aude o singură voce, o singur mesaj, pe un singur ton.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...