9 iunie 2020
România trece prin stări. E demonstrat, a scris la gazetă, au fost publicate documente care atestă asta în Monitorul Oficial, periodic (sau perodic?) apar la televizor inși solemni ca soba de teracotă care ne vorbesc despre stările prin care trece țara.
Astenie, bufeuri, deci stare de urgență. E ordonanță. Militară! De fapt sunt mai multe, vin în cascadă, toate militare și toate ne spun ce n-avem voie. Comisia Națională a Înțelepților Care Au Păreri Dacă Nu Se Răzgândesc a stabilit, a decis, ne-a zis, ne-a somat! Prișnițe legislative, ventuze normative, zeamă de jaluzele și o să fie, poate, mai bine. Comisia a decis că munca dăunează grav sănătății, deci mai puțină, mai cu fereală. Pupatul e pericol public, iar îmbrățișarea e atentat la siguranța publică.
Apoi urgența a devenit alertă. O nouă stare. România, am stabilit deja, trece prin stări. Când e alertă e voie la șpriț la Palatul Victoria, iar restricțiile legate de fumatul în spații publice se suspendă, pentru că fumigația face bine la alertă. Hai, bine, cine ține neapărat are voie să muncească.
Comisia Națională a Înțelepților Care Au Păreri Dacă Nu Se Răzgândesc a căzut pe gânduri. Din cădere s-a ales doar cu câteva julituri. Poate ar mai trebui niște alertă, că țara trece prin stări. Și ce vor face românii dacă nu le mai spune nimeni ce au voie și ce nu?
România trece prin stări. Nu trece de ele. De starea de sărăcie, de starea de dezordine, de starea de buimăceală, de starea de-a curmezișul. Iar românii nu mai depășesc starea de lehamite.
O logică evident depășită și învechită ne spunea că pentru a ne îngriji de starea (iar stare) de sănătate a nației, construim spitale, le echipăm, pregătim și plătim medici. Când era vorba de educație, construiam școli, pregăteam dascăli. Acum boala se tratează cu sirop de staiîncasă, iar educația se rezolvă prin ordonanțe. Nici de autostrăzi nu e nevoie, că de la fotoliu la baie se circulă pe mochetă.
Organizăm concerte din sufragerie, recitaluri din bucătărie – dacă nu picură chiuveta. În baie avem voie doar la ședințe. Acum e, ne-a zis Comisia, relaxare. Avem voie să ne vedem, să ne privim. Nu ne strângem mâinile, nu ne îmbrățișăm – astea sunt acțiuni subversive. Ne putem contamina. De lehamitea celuilalt.
România, până la urmă, nu trece prin nicio stare, a devenit ea una.
Facebook Comments