AcasăGÂNDITORULStarea de lehamite

Starea de lehamite

9 iunie 2020

 

România trece prin stări. E demonstrat, a scris la gazetă, au fost publicate documente care atestă asta în Monitorul Oficial, periodic (sau perodic?) apar la televizor inși solemni ca soba de teracotă care ne vorbesc despre stările prin care trece țara.

Astenie, bufeuri, deci stare de urgență. E ordonanță. Militară! De fapt sunt mai multe, vin în cascadă, toate militare și toate ne spun ce n-avem voie. Comisia Națională a Înțelepților Care Au Păreri Dacă Nu Se Răzgândesc a stabilit, a decis, ne-a zis, ne-a somat! Prișnițe legislative, ventuze normative, zeamă de jaluzele și o să fie, poate, mai bine. Comisia a decis că munca dăunează grav sănătății, deci mai puțină, mai cu fereală. Pupatul e pericol public, iar îmbrățișarea e atentat la siguranța publică.

Apoi urgența a devenit alertă. O nouă stare. România, am stabilit deja, trece prin stări. Când e alertă e voie la șpriț la Palatul Victoria, iar restricțiile legate de fumatul în spații publice se suspendă, pentru că fumigația face bine la alertă. Hai, bine, cine ține neapărat are voie să muncească.

Comisia Națională a Înțelepților Care Au Păreri Dacă Nu Se Răzgândesc a căzut pe gânduri. Din cădere s-a ales doar cu câteva julituri. Poate ar mai trebui niște alertă, că țara trece prin stări. Și ce vor face românii dacă nu le mai spune nimeni ce au voie și ce nu?

România trece prin stări. Nu trece de ele. De starea de sărăcie, de starea de dezordine, de starea de buimăceală, de starea de-a curmezișul. Iar românii nu mai depășesc starea de lehamite.

O logică evident depășită și învechită ne spunea că pentru a ne îngriji de starea (iar stare) de sănătate a nației, construim spitale, le echipăm, pregătim și plătim medici. Când era vorba de educație, construiam școli, pregăteam dascăli. Acum boala se tratează cu sirop de staiîncasă, iar educația se rezolvă prin ordonanțe. Nici de autostrăzi nu e nevoie, că de la fotoliu la baie se circulă pe mochetă.

Organizăm concerte din sufragerie, recitaluri din bucătărie – dacă nu picură chiuveta. În baie avem voie doar la ședințe. Acum e, ne-a zis Comisia, relaxare. Avem voie să ne vedem, să ne privim. Nu ne strângem mâinile, nu ne îmbrățișăm – astea sunt acțiuni subversive. Ne putem contamina. De lehamitea celuilalt.

România, până la urmă, nu trece prin nicio stare, a devenit ea una.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...