AcasăGÂNDITORULStarea de lehamite

Starea de lehamite

9 iunie 2020

 

România trece prin stări. E demonstrat, a scris la gazetă, au fost publicate documente care atestă asta în Monitorul Oficial, periodic (sau perodic?) apar la televizor inși solemni ca soba de teracotă care ne vorbesc despre stările prin care trece țara.

Astenie, bufeuri, deci stare de urgență. E ordonanță. Militară! De fapt sunt mai multe, vin în cascadă, toate militare și toate ne spun ce n-avem voie. Comisia Națională a Înțelepților Care Au Păreri Dacă Nu Se Răzgândesc a stabilit, a decis, ne-a zis, ne-a somat! Prișnițe legislative, ventuze normative, zeamă de jaluzele și o să fie, poate, mai bine. Comisia a decis că munca dăunează grav sănătății, deci mai puțină, mai cu fereală. Pupatul e pericol public, iar îmbrățișarea e atentat la siguranța publică.

Apoi urgența a devenit alertă. O nouă stare. România, am stabilit deja, trece prin stări. Când e alertă e voie la șpriț la Palatul Victoria, iar restricțiile legate de fumatul în spații publice se suspendă, pentru că fumigația face bine la alertă. Hai, bine, cine ține neapărat are voie să muncească.

Comisia Națională a Înțelepților Care Au Păreri Dacă Nu Se Răzgândesc a căzut pe gânduri. Din cădere s-a ales doar cu câteva julituri. Poate ar mai trebui niște alertă, că țara trece prin stări. Și ce vor face românii dacă nu le mai spune nimeni ce au voie și ce nu?

România trece prin stări. Nu trece de ele. De starea de sărăcie, de starea de dezordine, de starea de buimăceală, de starea de-a curmezișul. Iar românii nu mai depășesc starea de lehamite.

O logică evident depășită și învechită ne spunea că pentru a ne îngriji de starea (iar stare) de sănătate a nației, construim spitale, le echipăm, pregătim și plătim medici. Când era vorba de educație, construiam școli, pregăteam dascăli. Acum boala se tratează cu sirop de staiîncasă, iar educația se rezolvă prin ordonanțe. Nici de autostrăzi nu e nevoie, că de la fotoliu la baie se circulă pe mochetă.

Organizăm concerte din sufragerie, recitaluri din bucătărie – dacă nu picură chiuveta. În baie avem voie doar la ședințe. Acum e, ne-a zis Comisia, relaxare. Avem voie să ne vedem, să ne privim. Nu ne strângem mâinile, nu ne îmbrățișăm – astea sunt acțiuni subversive. Ne putem contamina. De lehamitea celuilalt.

România, până la urmă, nu trece prin nicio stare, a devenit ea una.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește...

- A word from our sponsors -

De citit

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă...

Nimicul care trebuie rostit

Nu mai suport semnul de mai sus. Îmi ridică tensiunea, mă stresează, îmi provoacă eczeme. Nu-l mai suport! A devenit expresia grafică a nimicului care trebuie rostit. Abreviat. Cum abreviezi nimicul? Cu semnul acesta. Sigur, înțeleg utilitatea sa atunci când vrei să indici că îți place o postare...

Exclusivitatea

Competiția, ni se spunea cândva, reprezintă mecanismul prin care se reglează oferta, și îi asigură consumatorului acces la o mai mare varietate de produse, de o calitate mult mai bună. Asta era teoria. Și funcționa. Cândva. Nu mai e cazul acum. Astăzi nu mai e foarte limpede cine...

Noi, cei care…

14 mai 2020 Zilele trecute, o scurtă și apăsată conversație dintre doi oameni care și-au câștigat dreptul de a fi luați (măcar atât!) în seamă s-a oferit ochiului public. Este vorba, bănuiați probabil, despre scrisoarea deschisă a domnului Alifantis și răspunsul, la fel de deschis, al domnului Mircea...

Vedețeii

Pe oriunde ți-ai plimba, astăzi, masca de pânză, dai peste ei. Sunt importanți (nu sunt, dar le place să creadă că sunt), pătrunși de importanța pe care o reprezintă pentru umanitate prezența lor, atunci, acolo. Au mereu ceva de zis. Nu contează despre ce. Nu are importanță...

Cum am devenit ortodox

Deseori îmi surprind interlocutorii când, întrebat fiind despre orașul european în care mă simt cel mai bine, răspund: Salonic. Salonicul nu e un oraș frumos în sensul convențional. Nu are nici eleganța somptuoasă a Vienei, nici aerul de casă pentru păpuși al Bruges-ului sau șarmul Parisului. Nu...

Nevoia de aparențe

Democrația nu a exista niciodată, în mod autentic. Nici separarea puterilor în stat. Nu, statul nu a fost niciodată în slujba cetățenilor, nici cei care slujesc acel stat, oricare va fi el. Nici la noi, nici altundeva. Nu, justiția nu a fost nici dreaptă, nici imparțială și...

Respectați zidurile

Am scris, de-a lungul anilor, sute de editoriale, mii de articole despre ce ni se întâmplă. Cătrănit uneori, mai în răspăr cu alte prilejuri sau, nu de puține ori, zeflemitor. Prea rar am scris și prea rar găsim vreme să vorbim despre ce se întâmplă cu noi....

Numere

268! Numărul clipește roșu pe ecranul atârnat deasupra ghișeului. -268! 268 este? zbiară iritată dudia din spatele ghișeului. Apoi roșclipoceala se schimbă și apare un nou  număr. 269. 269 este. E nădușit, are o cravată legată anapoda, un teanc de hârtii în brațe, se precipită spre ghișeu, scapă din...