Vedețeii

Pe oriunde ți-ai plimba, astăzi, masca de pânză, dai peste ei. Sunt importanți (nu sunt, dar le place să creadă că sunt), pătrunși de importanța pe care o reprezintă pentru umanitate prezența lor, atunci, acolo. Au mereu ceva de zis. Nu contează despre ce. Nu are importanță cum. Totul e să fie văzuți, să fie luați în seamă, pieptănați pe coamă, să mimeze cineva că îi ia în serios. Sunt ei, vedețeii.

Chiar dacă pomenirea lor aici invocă un masculin incert, făpturile despre care vorbesc nu aparțin în mod necesar unui gen, ci mai degrabă unei specii prospere, în plină expansiune. Conceptul de vedetă comportă o largă varietate de definiții, dincolo de stricta încadrare de dicționar. În mod trandițional, termenul ăsta era folosit cu referire la cineva care a făcut ceva de soi în domeniul în care supraviețuiește. Am avut, de bună seamă, actori, muzicieni sau savanți vedetă. Oameni înzestrați, cu o operă respectabilă, cărora tocmai această operă le-a adus o notabilă notorietate și o largă prețuire.

Ceva mai încolo au apărut vedețoii. Ăștia erau un fel de guguștiuci care promiteau o viitoare operă, dar până una-alta aveau prisos de vanitate și o mașinărie competentă de promovare. Nu erau neapărat mediocri, dar le lipsea sclipirea. O compensau cu frizurile, mereu schimbătoare, mereu bizare, conspectând un larg registru zoologic și mereu năclăite de substanțe despre care ai prefera să nu afli prea multe. Erau mai prezenți decât ar fi fost nevoie (criteriul nevoii ar fi impus o lungă  absență), pentru că, nu-i așa, era important să aflăm despre tatuajele lor, despre felul în care traversau perioadele de rut sau despre ultimele lor cercetări în materie de belciug în nară. Bovin benigni, nu deranjau, doar plictiseau.

Azi suntem în plină epocă a vedețeilor. Vedețeii fac parte dintr-un insectar mai special. Echipați, în cazuri fericite, cu o inteligență de avarie, tolomaci zgomotoși sau coțofene volubile, insistă să fie luați în seamă pentru că au temeritatea de a se produce în domeniile pentru care au cea mai mică înzestrare. Îi vezi revărsați/le vezi revărsate pe canapelele studiourilor de televiziune, cu o bogată ilustrație tatuată pe șorici la vedere, cu trențe stidente, mereu pline de detalii lucioase și cu logo-ul „de firmă” musai la vedere. Consumatori abuzivi de oxigen, expiră enormități pe un ton care se vrea solemn, fericiți foc când izbutesc să articuleze isprăvit vreun cuvânt. Sunt într-o permanentă penurie de vocale, vorbirea lor e un șuierat de multe ori neinteligibil, pipăind îndrăznețe inovații gramaticale și survolând abisuri logice altfel nescrutabile. Un uriaș nimic orbăznicit într-o fără de măsură nevoie de băgare în seamă.

Lumea de azi, din fericire pentru ei, este extrem de prietenoasă cu vedețeii. A născocit o incredibilă varietate de scule care au exact menirea de a fabrica vedeței. Nu mai e nevoie de inteligență – care, de multe ori, se poate vădi a fi un serios impediment- , de trudă, pricepere, de o minimă competență în ceva. E suficientă lipsa totală de rușine, eradicarea totală a simțului ridicolului. Un dobitoc care își dă cu tesla unde v-ați aștepta și postează filmulețul grozavei realizări își va vedea visul împlinit: vreme de câteva ceasuri, poate zile, va deveni vedețel. Pentru că mii, poate milioane, de năuci vor căsca gura la isprava lui. Și, nu există nici cea mai mică îndoială, se vor găsi destui care vor găsi că e o chestie deșteaptă să facă același lucru, cu minime variațiuni stilistice.

Imaginați-vă că, nitam-nisam, aș veni și v-aș vărsa o găleată în cap. Cu apă și gheață, să spunem. E o mitocănie și o formă severă de cretinism, nu? Dar dacă ați face asta singuri? Dacă v-ați vărsa în cap aceeași găleată, v-ați filma și ați posta acele imagini? Ei bine, atunci ați deveni vedeței circumscriși „unui trend”. Darwin are multe de explicat!

Un ciocan în cap, frecatul testiculelor de pardoseală, linsul wc-urilor publice, toate lucrurile astea reprezintă opera de soi a vedețeilor. Odinioară ar fi fost doar notițe în fișa de internare la psihiatrie, azi se numesc „trenduri”, iar pacienții sunt vedeței.

Dacă găsiți potrivit să scrieți, pe îndelete, articulat, despre lumea de astăzi, emițând opinii sau punând întrebări, există o șansă considerabilă ca bulibașele internetului să vă trimită la re-educare, să vă interzică accesul pe platformele publice. Dacă vă filmați lingând pișătoarea într-un wc public, aveți promovarea asigurată. Și potop de reacții, admiratori.

Curentul electric a devenit o mare problemă.

https://www.youtube.com/watch?v=oxTIVBB2PYk&t=2s

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...