Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă poză. Întinde lăboanța înmănușată, trage mâneca și cu porcăria de la încheietura mâinii mă fotografiază. O înjur.

Gulerul canadienei vibrează. Mai vibrează o dată. Canadiană smart. Porcăria de brățară bipăie. Mă uit:

SCOR SOCIAL – 120. LUAȚI URGENT MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIRE. RESTRICȚII ACTIVE.

Să mă pupe în cur. Restricțiile sunt active de mai bine de un an. Am descoperit că pot trăi și cu restricții. O viață de căcat. Tot de căcat e și a ălora nerestricționați.

Masca pute cumplit. Oricum e de sanchi. I-am dezactivat cip-ul, așa că nu pot intra în prăvălii, pe stradă mă adulmecă fiecare stâlp, adică 0,25 puncte pentru fiecare oră. Mi se rupe.

Panoul mare, cât blocul din față. „Fii fericit!”. E o somație. Un bou cu masca regulamentară, clipește și ne cere să fim fericiți. Jos, cu litere mari, curge mesajul:

UE are grijă de fericirea ta. Cetățenii UE au cel mai mare index al fericirii, so be proud. And be Happy!

Îmi trag măscoiul și scuip. O flegmă groasă, de cetățean fericit. Vibrează gulerul canadienei smart, din plastic de căcat. Bipăie brățara. Nu le mai bag în seamă. Intru în piață. Mă apropii de moșul meu.

-Proaspeți greierii?

-Proaspeți, neproaspeți, ăștia sunt! Nu-ți place, ia de la Centrul de Hrănire a Populației!

E cătrănit. De ce n-ar fi. Și el are masca mânărită. Îi fac semn să-mi dea un cornet. Îi întind banii. Vechii bani, șifonați, jegoși.

-Iar din ăștia? bombăne.

Îi arăt brățara. Dă din cap.

-Ești în căcat grav!

Ia banii. Iau cornetul.

-Toți suntem! îi zic.

Sună sirena. Să-mi bag picioarele în sirenele lor! În gulerul canadienei aud mesajul lor imbecil.

„UE are grijă de fericirea ta. Cetățenii UE au cel mai mare index al fericirii, so be proud. And be Happy!

Cetățeni, un Scor Social de minimum 800 e o dovadă de nepăsare față de fericirea celorlalți. Nu vă mulțumiți cu atât. Încercați să vă îmbunătățiți permanent scorul! Arătați că vă pasă de planetă și de fericirea comunitară!

Devino voluntar al Armatei Europene și poți câștiga instantaneu 700 de puncte!”

Mă cac în războiul vostru și în fericirea voastră. În vitrină e ultimul model de canadiană smart. Vine cu 10 puncte. E 100% reciclabilă și e produsă de o corporație fericită. Căca-m-aș în fericirle voastre.

Iar bipăie rahatul de la încheietură. În 15 minute îmi intră cota de curent electric. Redusă cu 75%, că sunt restricționat. O să mă cac în întuneric. De spălat nu mă spăl, că mai am doar 6 litri de apă din rație, până la sfârșitul lunii. Fix de băut. De cafea nu se pune problema. Apuc să încarc canadiana. Și poate reușesc să încălzesc greieri. Reci sunt scârboși. Calzi sunt grețoși. Calzi pot fi înghițiți măcar.

În vitrină alt ecran.

„Ți-e doar de o friptură ca pe vremuri? Ai găsit-o! Carne de cultură, produsă de fabricile Gates. Pentru doar 2000 de euro.”

Jos, cu litere mici, să nu vadă fraierii: O porție de friptură atrage un cost de 150 de unități de scor social. Recomandabil pentru cei cu un scor de minimum 1500.

1500? Cine dracu’ are 1500? Nu printre ăștia pe care îi cunosc eu.

Mă doare măseaua. Aș putea pune masca cealaltă, ca să pot intra în farmacie. Un căcat. Intru degeaba. Sunt restricționat, nu pot cumpăra. Mă cac în fericirea lor!

Iar bipăie brățara. N-o bag în seamă. Mai am 7 minute. Ar trebui să mă grăbesc. Dacă nu sunt în casă, nu pot valida cota de energie și până mâine sunt futut. Grăbesc pasul. Ajung. Ușa nu se deschide. Pizda mă-sii! Nu am cotă de energie pentru ușă!

Intră un vecin. Mă strecor pe lângă el. Urc pe scări. La lift n-am acces. Restricții. E frig. Al naibii de frig. Bloc de fomiști cu scor mic. Gâfâi. Mă înțeapă inima. M-aș opri să-mi trag sufletul. Picioarele mi se înmoaie. Greu. Trag de mine. Urc. Nu mai am aer. Încă trei etaje. Trebuie. Gâfâi. Inima.

Am ajuns, în capul scărilor mă opresc. Nu mai am suflu. Mă mai târasc o clipă. Pentru ușa de la apartament îmi ajunge ce mi-a rămas din cotă. Întind mâna, brățara. Roșu. Repet. Roșu. Canadiana bipăie.

Mă uit la brățară. 98. Sunt sub o sută. Nu pot intra. Trebuie să am 100. Dacă nu fac nicio prostie, primesc câte un punct la fiecare 12 ore. Mă întind pe preșul de la ușă. Încerc să mestec un greiere. E grețos. Mi-e sete. Gâfâi încă. Tot ce pot face e să stau acolo, întins. Poate am noroc și adorm. Poate am și mai mult noroc și nu mă mai trezesc. Iar vibrează canadiana. Iar vocea aia insuportabilă:

„UE are grijă de fericirea ta. Cetățenii UE au cel mai mare index al fericirii, so be proud. And be Happy!”