Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă poză. Întinde lăboanța înmănușată, trage mâneca și cu porcăria de la încheietura mâinii mă fotografiază. O înjur.

Gulerul canadienei vibrează. Mai vibrează o dată. Canadiană smart. Porcăria de brățară bipăie. Mă uit:

SCOR SOCIAL – 120. LUAȚI URGENT MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIRE. RESTRICȚII ACTIVE.

Să mă pupe în cur. Restricțiile sunt active de mai bine de un an. Am descoperit că pot trăi și cu restricții. O viață de căcat. Tot de căcat e și a ălora nerestricționați.

Masca pute cumplit. Oricum e de sanchi. I-am dezactivat cip-ul, așa că nu pot intra în prăvălii, pe stradă mă adulmecă fiecare stâlp, adică 0,25 puncte pentru fiecare oră. Mi se rupe.

Panoul mare, cât blocul din față. „Fii fericit!”. E o somație. Un bou cu masca regulamentară, clipește și ne cere să fim fericiți. Jos, cu litere mari, curge mesajul:

UE are grijă de fericirea ta. Cetățenii UE au cel mai mare index al fericirii, so be proud. And be Happy!

Îmi trag măscoiul și scuip. O flegmă groasă, de cetățean fericit. Vibrează gulerul canadienei smart, din plastic de căcat. Bipăie brățara. Nu le mai bag în seamă. Intru în piață. Mă apropii de moșul meu.

-Proaspeți greierii?

-Proaspeți, neproaspeți, ăștia sunt! Nu-ți place, ia de la Centrul de Hrănire a Populației!

E cătrănit. De ce n-ar fi. Și el are masca mânărită. Îi fac semn să-mi dea un cornet. Îi întind banii. Vechii bani, șifonați, jegoși.

-Iar din ăștia? bombăne.

Îi arăt brățara. Dă din cap.

-Ești în căcat grav!

Ia banii. Iau cornetul.

-Toți suntem! îi zic.

Sună sirena. Să-mi bag picioarele în sirenele lor! În gulerul canadienei aud mesajul lor imbecil.

UE are grijă de fericirea ta. Cetățenii UE au cel mai mare index al fericirii, so be proud. And be Happy!

Cetățeni, un Scor Social de minimum 800 e o dovadă de nepăsare față de fericirea celorlalți. Nu vă mulțumiți cu atât. Încercați să vă îmbunătățiți permanent scorul! Arătați că vă pasă de planetă și de fericirea comunitară!

Devino voluntar al Armatei Europene și poți câștiga instantaneu 700 de puncte!

Mă cac în războiul vostru și în fericirea voastră. În vitrină e ultimul model de canadiană smart. Vine cu 10 puncte. E 100% reciclabilă și e produsă de o corporație fericită. Căca-m-aș în fericirle voastre.

Iar bipăie rahatul de la încheietură. În 15 minute îmi intră cota de curent electric. Redusă cu 75%, că sunt restricționat. O să mă cac în întuneric. De spălat nu mă spăl, că mai am doar 6 litri de apă din rație, până la sfârșitul lunii. Fix de băut. De cafea nu se pune problema. Apuc să încarc canadiana. Și poate reușesc să încălzesc greieri. Reci sunt scârboși. Calzi sunt grețoși. Calzi pot fi înghițiți măcar.

În vitrină alt ecran.

Ți-e doar de o friptură ca pe vremuri? Ai găsit-o! Carne de cultură, produsă de fabricile Gates. Pentru doar 2000 de euro.”

Jos, cu litere mici, să nu vadă fraierii: O porție de friptură atrage un cost de 150 de unități de scor social. Recomandabil pentru cei cu un scor de minimum 1500.

1500? Cine dracu’ are 1500? Nu printre ăștia pe care îi cunosc eu.

Mă doare măseaua. Aș putea pune masca cealaltă, ca să pot intra în farmacie. Un căcat. Intru degeaba. Sunt restricționat, nu pot cumpăra. Mă cac în fericirea lor!

Iar bipăie brățara. N-o bag în seamă. Mai am 7 minute. Ar trebui să mă grăbesc. Dacă nu sunt în casă, nu pot valida cota de energie și până mâine sunt futut. Grăbesc pasul. Ajung. Ușa nu se deschide. Pizda mă-sii! Nu am cotă de energie pentru ușă!

Intră un vecin. Mă strecor pe lângă el. Urc pe scări. La lift n-am acces. Restricții. E frig. Al naibii de frig. Bloc de fomiști cu scor mic. Gâfâi. Mă înțeapă inima. M-aș opri să-mi trag sufletul. Picioarele mi se înmoaie. Greu. Trag de mine. Urc. Nu mai am aer. Încă trei etaje. Trebuie. Gâfâi. Inima.

Am ajuns, în capul scărilor mă opresc. Nu mai am suflu. Mă mai târasc o clipă. Pentru ușa de la apartament îmi ajunge ce mi-a rămas din cotă. Întind mâna, brățara. Roșu. Repet. Roșu. Canadiana bipăie.

Mă uit la brățară. 98. Sunt sub o sută. Nu pot intra. Trebuie să am 100. Dacă nu fac nicio prostie, primesc câte un punct la fiecare 12 ore. Mă întind pe preșul de la ușă. Încerc să mestec un greiere. E grețos. Mi-e sete. Gâfâi încă. Tot ce pot face e să stau acolo, întins. Poate am noroc și adorm. Poate am și mai mult noroc și nu mă mai trezesc. Iar vibrează canadiana. Iar vocea aia insuportabilă:

UE are grijă de fericirea ta. Cetățenii UE au cel mai mare index al fericirii, so be proud. And be Happy!”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....