Acasăcacatul in artaO plictisită ridicare din...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei.

Elvis Presley fusese prea multă vreme omis din acest riguros proces de evaluare. Într-un splendid elogiu adus dreptului de a fi imbecil, o duducă etalând cu inutilă ostentație un ciuf încleiat într-o deja banală policromie îl desființează pe Presley. Raționamentul e superb în simplitatea sa: Elvis a cântat muzică a negrilor, deci le-a furat muzica, deci era rasist! Verdictul justiției sociale a fost pronunțat, sentința va fi executată fără zăbavă!

Cu inalterabilă candoare, duduia purcede la inventarierea riguroasă a păcatelor regelui. A cântat muzică de negri, nu a avut negri în trupa care îl însoțea, negrii nu apăreau în filmele lui. În care filmea lipsea, de neiertat păcat, reprezentarea comunității legbtqzhvxprsștț. Mai grav, în aceleași mediocre filme era deversată o cantitate impresionantă de intolerabilă toxicitate masculină, promovându-se, firește, abominabilul patriarhat! Cu o lăudabilă indulgență, admirabila apărătoare a justiției sociale îi tolerează lui Presley lipsa de solidaritate cu Ucraina.

Unul dintre cântecele esențiale ale lui Elvis, In The Ghetto, constată cu lucidă evaluare duduia, e departe de a-l absolvi de păcatul rasismului. Dimpotrivă! Presley fură de la interpreții de hip hop, lipsindu-i de legiuitul monopol asupra cântării despre gheto. Suav anacronism!

Zănateca răbufnire a unei tulburate ar putea fi ignorată. Ar putea fi socotită doar o disperată strădanie de a găsi ceva original, o îngustă nișă prin care să-și etaleze monumentala virtute și impresionantul devotament pentru moda maimuțărelii justiției sociale. Când temele majore au fost deja rostite, tocite, când tot ce era semnificativ a fost anulat, trecut prin ceremonia obligatorie a maculării, e tot mai dificil să găsești un zid întreg pe care să încerci să-l dărâmi. Așa că Elvis s-a întâmplat să fie la îndemână. Ideea nu e să izolezi o problemă, ci să găsești un nume încă nerostit în noul context, iar apoi procesul de mozolire e floare la ureche.

Tot mai amplul proiect de sterilizare culturală, de mutilare socială, de urâțire (în numele confortului, al unui tembel utilitarism) al Occidentului ar putea avea, în cele din urmă, succes. Devine istovitor să lupți, fără încetare, cu asta. Și fără nădejdea că ai putea măcar încetini descompunerea. Pentru că despre descompunere e vorba. Suntem îndemnați să vedem noi și noi primejdii: virusul, asteroidul, Putin, extratereștrii, chinezii etc. Privirea trebuie ațintită asupra acestora, altfel am putea începe să băgăm de seamă că adevărata, grozava primejdie e aici, lângă noi, printre noi. Inutilă temere! Pentru că și atunci când/dacă înțelegem asta, singură formă de protest pe care o putem articula e o plictisită ridicare din umeri.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...