Acasăcacatul in artaO plictisită ridicare din...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei.

Elvis Presley fusese prea multă vreme omis din acest riguros proces de evaluare. Într-un splendid elogiu adus dreptului de a fi imbecil, o duducă etalând cu inutilă ostentație un ciuf încleiat într-o deja banală policromie îl desființează pe Presley. Raționamentul e superb în simplitatea sa: Elvis a cântat muzică a negrilor, deci le-a furat muzica, deci era rasist! Verdictul justiției sociale a fost pronunțat, sentința va fi executată fără zăbavă!

Cu inalterabilă candoare, duduia purcede la inventarierea riguroasă a păcatelor regelui. A cântat muzică de negri, nu a avut negri în trupa care îl însoțea, negrii nu apăreau în filmele lui. În care filmea lipsea, de neiertat păcat, reprezentarea comunității legbtqzhvxprsștț. Mai grav, în aceleași mediocre filme era deversată o cantitate impresionantă de intolerabilă toxicitate masculină, promovându-se, firește, abominabilul patriarhat! Cu o lăudabilă indulgență, admirabila apărătoare a justiției sociale îi tolerează lui Presley lipsa de solidaritate cu Ucraina.

Unul dintre cântecele esențiale ale lui Elvis, In The Ghetto, constată cu lucidă evaluare duduia, e departe de a-l absolvi de păcatul rasismului. Dimpotrivă! Presley fură de la interpreții de hip hop, lipsindu-i de legiuitul monopol asupra cântării despre gheto. Suav anacronism!

Zănateca răbufnire a unei tulburate ar putea fi ignorată. Ar putea fi socotită doar o disperată strădanie de a găsi ceva original, o îngustă nișă prin care să-și etaleze monumentala virtute și impresionantul devotament pentru moda maimuțărelii justiției sociale. Când temele majore au fost deja rostite, tocite, când tot ce era semnificativ a fost anulat, trecut prin ceremonia obligatorie a maculării, e tot mai dificil să găsești un zid întreg pe care să încerci să-l dărâmi. Așa că Elvis s-a întâmplat să fie la îndemână. Ideea nu e să izolezi o problemă, ci să găsești un nume încă nerostit în noul context, iar apoi procesul de mozolire e floare la ureche.

Tot mai amplul proiect de sterilizare culturală, de mutilare socială, de urâțire (în numele confortului, al unui tembel utilitarism) al Occidentului ar putea avea, în cele din urmă, succes. Devine istovitor să lupți, fără încetare, cu asta. Și fără nădejdea că ai putea măcar încetini descompunerea. Pentru că despre descompunere e vorba. Suntem îndemnați să vedem noi și noi primejdii: virusul, asteroidul, Putin, extratereștrii, chinezii etc. Privirea trebuie ațintită asupra acestora, altfel am putea începe să băgăm de seamă că adevărata, grozava primejdie e aici, lângă noi, printre noi. Inutilă temere! Pentru că și atunci când/dacă înțelegem asta, singură formă de protest pe care o putem articula e o plictisită ridicare din umeri.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări...

- A word from our sponsors -

De citit

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă...