Acasăcacatul in artaLocuri de poveste: Trăbulești

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa. Ceea ce dă, totuși, Trăbuleștiului un farmec absolut imposibil de descris ar putea fi obiceiurile și apucăturile oamenilor locului. 

Situat la poalele muntelui Dealu Mic, satul Trăbulești se află la doar 32 km distanță de Plăpumeni, la Sud, și 18 km de Plăpumești, la Nord. În Trăbulești se poate ajunge fie cu trenul, fie cu autobuzul sau mașina personală. Stația de autobuz se află amplasată la doar 4 km de intrarea în localitate. Amplasarea  acolo  a stației a fost decisă în urma solicitărilor repetate ale sindicatului șoferilor și firmelor de asigurare. Nu există stație de cale ferată în Trăbulești, nici în Plăpumeni, dar la Plăpumești trenul încetinește suficient. De acolo drumul poate fi continuat cu autobuzul, în condițiile deja descrise. Pentru cei care optează pentru o călătorie cu automobilul personal este bine de reținut că lângă stația de autobuz se află și o parcare. Păzită zi și noapte de militarii staționați acolo.

Populație: 983 locuitori

Etnii: români – 978

japonezi – 1

palestinieni – 1

ucraineni – 3

evrei – 0

Religie: ortodocși – 112 (duminica 977)

șintoiști -1

evrei – 0

Ocupații: țărani – 0

pensionari – 643

beneficiari ai ajutorului de șomaj sau alocației de sprijin: 1395

evrei – 0

Atestare istorică:

Trăbuleștiul a fost atestat documentar pentru prima dată în în 1933, în lucrarea biologului german Johanes Käser, Die unerwünschten Auswirkungen der langfristigen Inzucht und des Inzests. 

Cazare:

Vizitatorii localității se pot bucura de găzduire într-o pensiune tradițională. Pensiunea „Gemenii” este administrată de soții Floarea și Barbu Pop, în gospodăria tradițională moștenită de la părinții lor, Ana și Florin. Camerele mari, spațioase, sunt dotate cu ferestre. La cerere, gazdele pot pune la dispoziția vizitatorilor și salteaua familiei. Toaleta se află la mai puțin de 50 de metri, fiind aplasată într-un cadru mirific, între cei doi brazi. Pe timp de ploaie se poate folosi împreună cu umbrela pusă la dispoziție de generoasele gazde.

Pe lângă degustarea de bucate tradiționale, doritorii pot participa, alături de gazde, la activitățile zilnice specifice unui gospodar trăbuleștean, cum ar fi: fiertul țuicii, răcirea țuicii, consumarea țuicii, buzunărirea poștașului.

Atracții turistice:

Așa cum este de așteptat, Trăbuleștiul are un număr impresionant de obiective interesante care vor stârni, fără îndoială, curiozitatea vizitatorilor.

Sediul Primăriei – într-un autentic stil Fin de siecle, curentul termopan, Primăria este obiectivul vizitat de către toți turiștii care poposesc în localitate. În mod deosebit pentru a solicita eliberarea unui nou act de identitate sau pentru chemarea Salvării (zona are acoperire gsm sub-optimă, singurul telefon aproape funcțional fiind cel al primăriei)

Statuia Șoferului Necunoscut – statuia a fost ridicată, în 1998, în cinstea șoferului de tir care s-a aventurat în localitate. Șoferul nu a mai fost găsit niciodată, în ciuda anchetei Inspectoratului Județean de Poliție. Nici tir-ul.

Muzeul lingurilor de lemn – aici pot fi văzute linguri de lemn. Acestea au fost cioplite de paznicul muzeului, în orele lungi din schimbul de noapte. Toate exponatele sunt la vânzare, pentru prețuri variind între o bere și 15 lei. Taxa de vizitare a muzeului este de o bere, pentru o persoană, și „cât te lasă inima” pentru grupuri.

Muzeul artei și culturii japoneze – exponatele au fost oferite cu generozitate de Hiroki Samada, japonezul stabilit în localitate, în urma căsătoriei cu Geta Furo, care tocmai divorțase de fratele  său, Miklos Furo. În cadrul muzeului pot fi admirate scrisorile trimise de către Hiroki familiei sale din Osaka, ori colegilor de la fostul loc de muncă, de la Londra. Scrisorile nu au ajuns niciodată la destinatar, din motive necunoscute. În semn de prețuire față de cultura niponă, așa cum era reflectată epistolar de către Hiroki, în scrisoarea adresată foștilor colegi londonezi, Geta și-a botezat cel de al treilea fiu (avut, probabil, împreună cu Hiroki. Sau Miklos) Plizpliz Helpmi. Taxa de vizitare este de 15 lei, în preț fiind cuprinsă și o copie facsimilă a stampei japoneze cunoscută ca „Please, please help me! I’m dying here!” care le este, discret, înmânată vizitatorilor chiar de către autorul ei, Hiroki.

-Autoturismul localității – acesta poate fi vizitat pe Strada Progresului. Gratuit.

Muzeul Sexul Trăbulești – cei care țin neapărat, pot admira, aici, fotografii nud ale doamnei Kati Furo, cea care a câștigat de 11 ori titlul de Miss Trăbulești

 

Sport

Deși echipa de volei feminin a fost desființată în 1978, după dispariția fileului de macrame, sportul reprezintă o prezență constantă în viața trăbuleștenilor.

TENIS – TRĂBULEȘTI OPEN – Competiția a ajuns la cea de a 14-a ediție. La cele 13 ediții anterioare nu s-a prezentat niciun concurent, trofeul și premiul în bani fiind decernat, din oficiu, primarului Miklos Furo.

Fugărirea țiganului – probabil sportul preferat al trăbuleștenilor. Competiția a fost interzisă în 2007, după aderarea României la UE. Deși clubul local a fos desființat în 2007, competiții old boys au loc, în continuare, în anumite ocazii.

Lupte libere – deși nu există o competiție în sine, acest sport este extrem de popular, mai ales printre femeile localității. Competiția „De ce-mi fuți, fă, bărbatul, tu n-ai frate?” se desfășoară săptămânal, campioana actuală și deținătoarea trofeului fiind Kati Furo.

 

Cultură

Opera din Trăbulești nu are, poate, reputația Operei din Viena, dar pentru localnici reprezintă un cert reper. Ansamblul, condus de maestrul Firicel Frangulea (dirijor, acordeon) are în repertoriu, pentru stagiunea 2015-2025 (mai puțin în post!) Nunta lui Figaro (versiunea condensată, de 15 minute, inclusiv darul și furatul miresei), Frizerul de la Sevilea, Haida  și Trosca. Toate în versiuni adaptate în funcție de solicitările consumatorilor.

Teatrul din Trăbulești, din păcate, nu mai funcționează, directorul, regizorul și actorul Igor Furo părăsind localitatea, în 2019, când a plecat la muncă în străinătate. Mai exact în Bulgaria, la îngrijit bătrâni.

 

Gastronomie locală

Nicio vizită în Trăbulești nu ar fi completă fără a încerca măcar câteva dintre specialitățile locale. Influențele nipone – deja explicate mai sus – pot fi regăsite în unul dintre preparatele foarte populare în zonă: Sushi de crap cu mujdei și mămăliguță.

Cu o denumire care ar putea trimite la evenimente ceva mai recente, o altă specialitate a locului, în care influența niponă e regăsită cel puțin în denumire este Fukushima.

Prezența celor trei refugiați ucraineni a adus un aer proaspăt în gastronomia locală, așa născându-se echivalentul est european pentru Fukushima, adică Cernobâl.

O specialitate care nu lipsește niciodată de pe masa trăbuleștenilor este salata de vodcă. Pentru mesele festive sau pentru oaspeții de seamă, nu au cum lipsi preparatele la grătar specifice zonei.

 

Orice masă bună, în Trăbulești, se încheie cu un desert pe măsură. Iar acesta nu poate fi decât Brișca lu’ Dumnezău, adică miere cu sos caramel și zahăr pudră. Un deliciu!

 

Personalități născute în Trăbulești

Savu Furo – primul trăbuleștean care a lucrat la NASA. În prezent pensionar, Savu Furo, alintat cu drag de colegii de la NASA, după cum povestește, cu numele de „Fourpersonmaximum” a fost socotit unul dintre cei mai buni liftieri ai agenției spațiale nord-americane.

Gyoza Furo – a revoluționat științele juridice, invocând, în dosarul său din 1993, violul în legitimă apărare. Victima sa, Miklos Furo, a devenit ulterior primar al localității.

Hussein Furo – fiul palestinianului Omar Al Haghar și al vedetei locale Kati Furo, Hussein a inventat șosetele anti-covid. Folosirea acestor șosete a dus la o creștere extraordinară a utilizării măștii FFP2.

Klaus Werner Furo – este fondatorul mișcării LGBTQI din Trăbulești. Marșul organizat anual de el a devenit unul dintre evenimentele de tradiție ale localității.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări...

- A word from our sponsors -

De citit

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă...