Acasăcacatul in artaLocuri de poveste: Trăbulești

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa. Ceea ce dă, totuși, Trăbuleștiului un farmec absolut imposibil de descris ar putea fi obiceiurile și apucăturile oamenilor locului. 

Situat la poalele muntelui Dealu Mic, satul Trăbulești se află la doar 32 km distanță de Plăpumeni, la Sud, și 18 km de Plăpumești, la Nord. În Trăbulești se poate ajunge fie cu trenul, fie cu autobuzul sau mașina personală. Stația de autobuz se află amplasată la doar 4 km de intrarea în localitate. Amplasarea  acolo  a stației a fost decisă în urma solicitărilor repetate ale sindicatului șoferilor și firmelor de asigurare. Nu există stație de cale ferată în Trăbulești, nici în Plăpumeni, dar la Plăpumești trenul încetinește suficient. De acolo drumul poate fi continuat cu autobuzul, în condițiile deja descrise. Pentru cei care optează pentru o călătorie cu automobilul personal este bine de reținut că lângă stația de autobuz se află și o parcare. Păzită zi și noapte de militarii staționați acolo.

Populație: 983 locuitori

Etnii: români – 978

japonezi – 1

palestinieni – 1

ucraineni – 3

evrei – 0

Religie: ortodocși – 112 (duminica 977)

șintoiști -1

evrei – 0

Ocupații: țărani – 0

pensionari – 643

beneficiari ai ajutorului de șomaj sau alocației de sprijin: 1395

evrei – 0

Atestare istorică:

Trăbuleștiul a fost atestat documentar pentru prima dată în în 1933, în lucrarea biologului german Johanes Käser, Die unerwünschten Auswirkungen der langfristigen Inzucht und des Inzests. 

Cazare:

Vizitatorii localității se pot bucura de găzduire într-o pensiune tradițională. Pensiunea „Gemenii” este administrată de soții Floarea și Barbu Pop, în gospodăria tradițională moștenită de la părinții lor, Ana și Florin. Camerele mari, spațioase, sunt dotate cu ferestre. La cerere, gazdele pot pune la dispoziția vizitatorilor și salteaua familiei. Toaleta se află la mai puțin de 50 de metri, fiind aplasată într-un cadru mirific, între cei doi brazi. Pe timp de ploaie se poate folosi împreună cu umbrela pusă la dispoziție de generoasele gazde.

Pe lângă degustarea de bucate tradiționale, doritorii pot participa, alături de gazde, la activitățile zilnice specifice unui gospodar trăbuleștean, cum ar fi: fiertul țuicii, răcirea țuicii, consumarea țuicii, buzunărirea poștașului.

Atracții turistice:

Așa cum este de așteptat, Trăbuleștiul are un număr impresionant de obiective interesante care vor stârni, fără îndoială, curiozitatea vizitatorilor.

Sediul Primăriei – într-un autentic stil Fin de siecle, curentul termopan, Primăria este obiectivul vizitat de către toți turiștii care poposesc în localitate. În mod deosebit pentru a solicita eliberarea unui nou act de identitate sau pentru chemarea Salvării (zona are acoperire gsm sub-optimă, singurul telefon aproape funcțional fiind cel al primăriei)

Statuia Șoferului Necunoscut – statuia a fost ridicată, în 1998, în cinstea șoferului de tir care s-a aventurat în localitate. Șoferul nu a mai fost găsit niciodată, în ciuda anchetei Inspectoratului Județean de Poliție. Nici tir-ul.

Muzeul lingurilor de lemn – aici pot fi văzute linguri de lemn. Acestea au fost cioplite de paznicul muzeului, în orele lungi din schimbul de noapte. Toate exponatele sunt la vânzare, pentru prețuri variind între o bere și 15 lei. Taxa de vizitare a muzeului este de o bere, pentru o persoană, și „cât te lasă inima” pentru grupuri.

Muzeul artei și culturii japoneze – exponatele au fost oferite cu generozitate de Hiroki Samada, japonezul stabilit în localitate, în urma căsătoriei cu Geta Furo, care tocmai divorțase de fratele  său, Miklos Furo. În cadrul muzeului pot fi admirate scrisorile trimise de către Hiroki familiei sale din Osaka, ori colegilor de la fostul loc de muncă, de la Londra. Scrisorile nu au ajuns niciodată la destinatar, din motive necunoscute. În semn de prețuire față de cultura niponă, așa cum era reflectată epistolar de către Hiroki, în scrisoarea adresată foștilor colegi londonezi, Geta și-a botezat cel de al treilea fiu (avut, probabil, împreună cu Hiroki. Sau Miklos) Plizpliz Helpmi. Taxa de vizitare este de 15 lei, în preț fiind cuprinsă și o copie facsimilă a stampei japoneze cunoscută ca „Please, please help me! I’m dying here!” care le este, discret, înmânată vizitatorilor chiar de către autorul ei, Hiroki.

-Autoturismul localității – acesta poate fi vizitat pe Strada Progresului. Gratuit.

Muzeul Sexul Trăbulești – cei care țin neapărat, pot admira, aici, fotografii nud ale doamnei Kati Furo, cea care a câștigat de 11 ori titlul de Miss Trăbulești

 

Sport

Deși echipa de volei feminin a fost desființată în 1978, după dispariția fileului de macrame, sportul reprezintă o prezență constantă în viața trăbuleștenilor.

TENIS – TRĂBULEȘTI OPEN – Competiția a ajuns la cea de a 14-a ediție. La cele 13 ediții anterioare nu s-a prezentat niciun concurent, trofeul și premiul în bani fiind decernat, din oficiu, primarului Miklos Furo.

Fugărirea țiganului – probabil sportul preferat al trăbuleștenilor. Competiția a fost interzisă în 2007, după aderarea României la UE. Deși clubul local a fos desființat în 2007, competiții old boys au loc, în continuare, în anumite ocazii.

Lupte libere – deși nu există o competiție în sine, acest sport este extrem de popular, mai ales printre femeile localității. Competiția „De ce-mi fuți, fă, bărbatul, tu n-ai frate?” se desfășoară săptămânal, campioana actuală și deținătoarea trofeului fiind Kati Furo.

 

Cultură

Opera din Trăbulești nu are, poate, reputația Operei din Viena, dar pentru localnici reprezintă un cert reper. Ansamblul, condus de maestrul Firicel Frangulea (dirijor, acordeon) are în repertoriu, pentru stagiunea 2015-2025 (mai puțin în post!) Nunta lui Figaro (versiunea condensată, de 15 minute, inclusiv darul și furatul miresei), Frizerul de la Sevilea, Haida  și Trosca. Toate în versiuni adaptate în funcție de solicitările consumatorilor.

Teatrul din Trăbulești, din păcate, nu mai funcționează, directorul, regizorul și actorul Igor Furo părăsind localitatea, în 2019, când a plecat la muncă în străinătate. Mai exact în Bulgaria, la îngrijit bătrâni.

 

Gastronomie locală

Nicio vizită în Trăbulești nu ar fi completă fără a încerca măcar câteva dintre specialitățile locale. Influențele nipone – deja explicate mai sus – pot fi regăsite în unul dintre preparatele foarte populare în zonă: Sushi de crap cu mujdei și mămăliguță.

Cu o denumire care ar putea trimite la evenimente ceva mai recente, o altă specialitate a locului, în care influența niponă e regăsită cel puțin în denumire este Fukushima.

Prezența celor trei refugiați ucraineni a adus un aer proaspăt în gastronomia locală, așa născându-se echivalentul est european pentru Fukushima, adică Cernobâl.

O specialitate care nu lipsește niciodată de pe masa trăbuleștenilor este salata de vodcă. Pentru mesele festive sau pentru oaspeții de seamă, nu au cum lipsi preparatele la grătar specifice zonei.

 

Orice masă bună, în Trăbulești, se încheie cu un desert pe măsură. Iar acesta nu poate fi decât Brișca lu’ Dumnezău, adică miere cu sos caramel și zahăr pudră. Un deliciu!

 

Personalități născute în Trăbulești

Savu Furo – primul trăbuleștean care a lucrat la NASA. În prezent pensionar, Savu Furo, alintat cu drag de colegii de la NASA, după cum povestește, cu numele de „Fourpersonmaximum” a fost socotit unul dintre cei mai buni liftieri ai agenției spațiale nord-americane.

Gyoza Furo – a revoluționat științele juridice, invocând, în dosarul său din 1993, violul în legitimă apărare. Victima sa, Miklos Furo, a devenit ulterior primar al localității.

Hussein Furo – fiul palestinianului Omar Al Haghar și al vedetei locale Kati Furo, Hussein a inventat șosetele anti-covid. Folosirea acestor șosete a dus la o creștere extraordinară a utilizării măștii FFP2.

Klaus Werner Furo – este fondatorul mișcării LGBTQI din Trăbulești. Marșul organizat anual de el a devenit unul dintre evenimentele de tradiție ale localității.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...