AcasăCamera de gardaVersiunea neoficială

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci:

În anii ’90, Nokia era un monstru. Compania finlandeză devenise sinonim cu telefonia mobilă, cota lor de piață era uriașă, depășind, la un moment dat, 40%. Ericsson, Motorola, Sony sau Alcatel nu reușeau, luate la un loc, să se apropie de cifrele de vânzări ale finlandezilor.

La începutul noului mileniu, Nokia încă reprezenta o marcă respectabilă, cu o cotă de piață importantă. Apoi a venit prăbușirea. Totală. Motivele sunt multiple. În primul rând era vorba despre o companie finlandeză. Adică, în spate, nu exista un stat îndeajuns de puternic pentru a susține și promova afacerea. (Doar naivii nu înțeleg cât de important e acest lucru).

Al doilea factor, esențial, a fost aroganța. Finlandezii nu au înțeles nici încotro se îndrepta piața, nici care erau așteptările consumatorilor; satisfăcuți de poziția dominantă, erau convinși că brandul e suficient pentru a le asigura, pe mai departe, o poziție solidă. Și a venit iPhone. Adică telefonul inteligent. De data aceasta acolo exista, în spate, și un stat puternic, capabil și dornic să susțină afacerea. Simultan, a venit explozia asiatică. Chinezii și coreenii erau hotărâți să rupă o halcă importantă din piață. Și au făcut-o. Viteza cu care se desfășura cercetarea, dezvoltarea de noi produse, acolo, era una amețitoare.

Azi, Nokia nu mai contează. E doar nostalgie. Și amintirea a ce a fost odinioară. Sau ce ar fi putut fi. Cel puțin când vine vorba despre telefoanele  mobile. Azi, piața e dominată de asiatici. iPhone continuă să aibă ceva mai puțin de un sfert din piața globală, în vreme ce restul e aproape exclusiv acoperit de asiatici.

Acum putem privi puțin spre vizita lui Macron în China. Ori spre schimbarea sa de discurs, la revenirea de acolo. Și putem înțelege că, în loc de Nokia, e vorba despre Europa.

***

Iran, Arabia Saudită și Turcia, adică cele mai importante state ale lumii islamice, se apropie tot mai mult de China, respectiv BRICS. Trei state extrem de importante, repet, pentru lumea islamică. Trei state în care islamul e parte esențială a matricei politice sau sociale. Niciunul dintre aceste state nu simte nevoia să le predice chinezilor despre tratarea minorităților musulmane din China. Niciunul dintre aceste state nu socotește necesar să le atragă atenția asupra situației minorității uygur.

***

Europa are, în continuare, 128 de companii în top 500. China are 145. Asia de sud-est 208. Dar, repet, Europa încă are 128 de companii în acest top. Pentru ca acestea să supraviețuiască e nevoie de acces la resurse, acces la piețe și un ritm de cercetare/dezvoltare comparabil cu al principalilor competitori. Accesul la resurse e controlat de asiatici, cu precădere China. Piețele cele mai importante sunt tot în Asia sau controlate de asiatici. Când vine vorba de cercetare/dezvoltare, ritmul asiaticilor e uluitor, deloc de mirare că multe companii occidentale și-au mutat acolo trusa cu scule.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări...

- A word from our sponsors -

De citit

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...

De ce cred că asta e ultima Cupă Mondială de rugby la care participăm

Rugby-ul e pentru mine mai mult, mult mai mult decât o pasiune. Vin dintr-un oraș în care sportul ăsta se mânca pe pâine, asta în vremea când la nivel de națională puteam bate orice echipă din turneul celor cinci națiuni (doar cinci pe atunci). Pentru cei care au...

O plictisită ridicare din umeri

Consemnăm, zilnic, cu resemnată stupoare identificarea câte unui nou inamic al noii și virtuoasei ordini. Nimeni nu e grațiabil, vrednicii infanteriști ai justiției sociale, intransigenți, locuiesc într-un timp plat, în care istoria e condensată și conținută integral în momentul vorbirii și judecată, sever, desigur, conform scrântelii zilei. Elvis...

Burta

Am burtă. Nu e o constatare ușor de consumat. La început, observând rotunjirea conturului, îți spui că ești balonat, e o situație pasageră. O să lași băuturile carbogazoase o zi, două, și gata. Bineînțeles că nu o faci. Și chiar dacă o faci, trec niște zile și constați...

Indexul fericirii

E frig. Zloată. Frig din ăla care nu mușcă, ciupește. Ciupește fără contenire. O babă se uită chiorâș. Masca nu îmi acoperă nasul. Babă acră, măscuită, înfofolită, i se văd doar ochii mici și răi. Îmi trag masca și scot limba la ea. Se repede să-mi facă...