AcasăCamera de gardaVersiunea neoficială

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci:

În anii ’90, Nokia era un monstru. Compania finlandeză devenise sinonim cu telefonia mobilă, cota lor de piață era uriașă, depășind, la un moment dat, 40%. Ericsson, Motorola, Sony sau Alcatel nu reușeau, luate la un loc, să se apropie de cifrele de vânzări ale finlandezilor.

La începutul noului mileniu, Nokia încă reprezenta o marcă respectabilă, cu o cotă de piață importantă. Apoi a venit prăbușirea. Totală. Motivele sunt multiple. În primul rând era vorba despre o companie finlandeză. Adică, în spate, nu exista un stat îndeajuns de puternic pentru a susține și promova afacerea. (Doar naivii nu înțeleg cât de important e acest lucru).

Al doilea factor, esențial, a fost aroganța. Finlandezii nu au înțeles nici încotro se îndrepta piața, nici care erau așteptările consumatorilor; satisfăcuți de poziția dominantă, erau convinși că brandul e suficient pentru a le asigura, pe mai departe, o poziție solidă. Și a venit iPhone. Adică telefonul inteligent. De data aceasta acolo exista, în spate, și un stat puternic, capabil și dornic să susțină afacerea. Simultan, a venit explozia asiatică. Chinezii și coreenii erau hotărâți să rupă o halcă importantă din piață. Și au făcut-o. Viteza cu care se desfășura cercetarea, dezvoltarea de noi produse, acolo, era una amețitoare.

Azi, Nokia nu mai contează. E doar nostalgie. Și amintirea a ce a fost odinioară. Sau ce ar fi putut fi. Cel puțin când vine vorba despre telefoanele  mobile. Azi, piața e dominată de asiatici. iPhone continuă să aibă ceva mai puțin de un sfert din piața globală, în vreme ce restul e aproape exclusiv acoperit de asiatici.

Acum putem privi puțin spre vizita lui Macron în China. Ori spre schimbarea sa de discurs, la revenirea de acolo. Și putem înțelege că, în loc de Nokia, e vorba despre Europa.

***

Iran, Arabia Saudită și Turcia, adică cele mai importante state ale lumii islamice, se apropie tot mai mult de China, respectiv BRICS. Trei state extrem de importante, repet, pentru lumea islamică. Trei state în care islamul e parte esențială a matricei politice sau sociale. Niciunul dintre aceste state nu simte nevoia să le predice chinezilor despre tratarea minorităților musulmane din China. Niciunul dintre aceste state nu socotește necesar să le atragă atenția asupra situației minorității uygur.

***

Europa are, în continuare, 128 de companii în top 500. China are 145. Asia de sud-est 208. Dar, repet, Europa încă are 128 de companii în acest top. Pentru ca acestea să supraviețuiască e nevoie de acces la resurse, acces la piețe și un ritm de cercetare/dezvoltare comparabil cu al principalilor competitori. Accesul la resurse e controlat de asiatici, cu precădere China. Piețele cele mai importante sunt tot în Asia sau controlate de asiatici. Când vine vorba de cercetare/dezvoltare, ritmul asiaticilor e uluitor, deloc de mirare că multe companii occidentale și-au mutat acolo trusa cu scule.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....