Franța
De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să fugă. Polițistul, iute de trăgaci, îl perforează. Așa că începe o ediție franceză a blalaimeată, mai pe bej.
Se respectă, firește, modelul american. Adică proteste „în general pașnice”, respectiv incendii, jafuri, bătăi, morți, răniți. De fapt un foarte șic pretext pentru jefuit magazine de lux și nu numai, pentru dezordine și debandadă. Așa cum am tot văzut, iar și iar, în ultimii ani. Pe bază de multă, foarte multă diversitate. Că așa e bine. Și te poți bucura din plin de diversitate doar dacă ai un serviciu de pompieri beton și tancuri în stradă.
Protestele de acolo nu sunt proteste. Nu afirmă nimic. Ceea ce pare a fi o afirmație e doar un pretext. Pentru jaf și haos. Iar dacă e musai să ne uităm, totuși, la ce se afirmă, e exact la fel ca în SUA: noi nu suntem albi și cerem impunitate pentru fărădelegi.
Diversite, bre.
Titan
Niște întreprizăntoci au gândit (?) că turismul spre scufundatul Titanic poate fi o bună afacere. Dobitoci cu bani, cu mulți bani, se găsesc. Până aici treaba suna rotund. Acum intră în acțiune wokăreala.
Aceiași întreprizăntoci s-au trezit vizitați de ideea că nu, ei nu vor ca bidonul lor, mă rog, submarinică, să fie conceput, proiectat, executat, pilotat de moșnegi din ăștia albi, de peste 50 de ani. S-au și lăudat, tare, cu asta. Nu, nene, ei voiau diversite. Și au băgat diversite la greu, de la concepție, la pilotare. Cucu pricepere, lula competență – alea-i chestii învechite, newokărite. Diversite devine unicul și suveranul criteriu.
Recapitulăm: Titanic. Vizitat cu un submarin numit Titan. Proiectat, construit și pilotat de diversite. Ce putea merge rău? Ce?
Salvatoriștii
Gretonienii, veganii, trotinetiștii și colonii întregi de alte minunte făpturi sunt chitite pe salvarea planetei. Iar planeta nu poate fi salvată decât dacă dau ei cu ciorbă în tablouri sau dacă se lipesc de asfalt. Că asta le zice lor ștența în care trast ei.
Și ce le mai zice lor ștența dă trast? Că e belea cu planeta pentru că aruncăm căcaturi în aer. Ceea ce nu e cu totul greșit. Se fac congrese, seminarii, postere, fluturași. Suntem somați: nu mai dați cu căcaturi în aer.
Intră în scenă billgeiț. Care: am o idee! Ba nu, am o ideoaie! Cum să rezolve problema.
Și are.
Billgeiț: să dăm cu căcaturi în aer!
Casa Albă: excelentă idee! O facem!
Bill Gates e chitit să bubuie stratul superior al atmosferei cu căcaturi. Ca să nu mai treacă lumina solară – spune el. Ce nu spune e cine l-a făcut pe el proprietarul planetei, de unde până unde decide ce face el cu planetoiul, când și cum vrea cucul lui. Sau Casa Albă.
Pe scurt, soluția la căcaturile din atmosferă e să mai dăm cu niște căcaturi. Da, ce poate merge rău? Tot un fel de Titan, la altă scară.
Facebook Comments