Acasăcacatul in artaE maro, moale și...

E maro, moale și suntem în el

Franța

De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să fugă. Polițistul, iute de trăgaci, îl perforează. Așa că începe o ediție franceză a blalaimeată, mai pe bej.

Se respectă, firește, modelul american. Adică proteste „în general pașnice”, respectiv incendii, jafuri, bătăi, morți, răniți. De fapt un foarte șic pretext pentru jefuit magazine de lux și nu numai, pentru dezordine și debandadă. Așa cum am tot văzut, iar și iar, în ultimii ani. Pe bază de multă, foarte multă diversitate. Că așa e bine. Și te poți bucura din plin de diversitate doar dacă ai un serviciu de pompieri beton și tancuri în stradă.

Protestele de acolo nu sunt proteste. Nu afirmă nimic. Ceea ce pare a fi o afirmație e doar un pretext. Pentru jaf și haos. Iar dacă e musai să ne uităm, totuși, la ce se afirmă, e exact la fel ca în SUA: noi nu suntem albi și cerem impunitate pentru fărădelegi.

Diversite, bre.

 

Titan

Niște întreprizăntoci au gândit (?) că turismul spre scufundatul Titanic poate fi o bună afacere. Dobitoci cu bani, cu mulți bani, se găsesc. Până aici treaba suna rotund. Acum intră în acțiune wokăreala.

Aceiași întreprizăntoci s-au trezit vizitați de ideea că nu, ei nu vor ca bidonul lor, mă rog, submarinică, să fie conceput, proiectat, executat, pilotat de moșnegi din ăștia albi, de peste 50 de ani. S-au și lăudat, tare, cu asta. Nu, nene, ei voiau diversite. Și au băgat diversite la greu, de la concepție, la pilotare. Cucu pricepere, lula competență – alea-i chestii învechite, newokărite. Diversite devine unicul și suveranul criteriu.

Recapitulăm: Titanic. Vizitat cu un submarin numit Titan. Proiectat, construit și pilotat de diversite. Ce putea merge rău? Ce?

 

Salvatoriștii

Gretonienii, veganii, trotinetiștii și colonii întregi de alte minunte făpturi sunt chitite pe salvarea planetei. Iar planeta nu poate fi salvată decât dacă dau ei cu ciorbă în tablouri sau dacă se lipesc de asfalt. Că asta le zice lor ștența în care trast ei.

Și ce le mai zice lor ștența dă trast? Că e belea cu planeta pentru că aruncăm căcaturi în aer. Ceea ce nu e cu totul greșit. Se fac congrese, seminarii, postere, fluturași. Suntem somați: nu mai dați cu căcaturi în aer.

Intră în scenă billgeiț. Care: am o idee! Ba nu, am o ideoaie! Cum să rezolve problema.

Și are.

Billgeiț: să dăm cu căcaturi în aer!

Casa Albă: excelentă idee! O facem!

Bill Gates e chitit să bubuie stratul superior al atmosferei cu căcaturi. Ca să nu mai treacă lumina solară – spune el. Ce nu spune e cine l-a făcut pe el proprietarul planetei, de unde până unde decide ce face el cu planetoiul, când și cum vrea cucul lui. Sau Casa Albă.

Pe scurt, soluția la căcaturile din atmosferă e să mai dăm cu niște căcaturi. Da, ce poate merge rău? Tot un fel de Titan, la altă scară.

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....