AcasăBuletinul de stiriZbateri, crăcănări și vuiet

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii!

Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe cineva ce părere are Nuți din Găești sau Steluța din Flocăeni. Dar ei acolo, gălăgioși, să se vază, să se rețină, să se consemneze că eu sunt, că e țin cu cine trebuie.

Dincolo, ăilalți. La fel de zgomotoși, la fel de belicoși. Tot ca să se vază. Ce anti, ce oho, ce ohoho. Ce ziceam? De parcă ar interesa pe cineva ce părere are Nuți din Găești sau Steluța din Flocăeni. Exact.

La TRT World o dezbatere fix pe tema asta. Invitați, Mustafa Barghouti – un intelectual palestinian, Danny Ayalon – fost adjunct al ministrului de externe israelian. Plus, inevitabil, fatal, desigur un american. Dă la pentagonu’ lor. Că fără nu se putea. Americanul total inutil, doar îngânător la tot ce spune Ayalon. Dezbaterea nu e dezbatere, în ciuda eforturilor moderatoarei. E doar o alternare de monologuri, o ilustrare sclipitoare a ideei de dialog al surzilor. Cumva, insistentă, moderatoarea reușește să îi facă pe cei trei să, totuși, dialogheze. Pentru prea puțin timp. Pentru că…

… tranșeele sunt săpate, cele două părți se așeaza de o parte și de cealaltă și trag focuri îm salvă. Barghouti repetă insistent: de ce nu acceptați un stat al palestinienilor? Ayalon o ține și el langa: de ce nu recunoașteți un stat al evreilor? Asta e tot. Amândoi sunt blocați în chestia asta. Și niciunul dintre ei, cum niciunul dintre ai lor, cum niciunul dintre ai noștri nu bagă de seamă că problema e chiar acolo. Și tot acolo și răspunsul.

Și unii și ceilalți vor un stat doar al lor. Fără ceilalți. Fără ăia. Ideea de conviețuire nu intră în câmpul vizual. Cheia aia e: noi, fără voi. Doar noi. Se acuză unul pe celălalt de tribalism. Fără a realiza că. Da. Tribalism.

Altfel, sigur, Bibi scapă de complicații penale. Că război și el patriot. Hammas, detestată de cei mai mulți palestinieni, devine subit nobilă apărătoare a dreptei cauze.

La galerie se huo, se hai ai noștri. La televizor se nudezbate. De fapt, e simplu. Se redesenează granițe. În Ucraina (nu doar rușii, oho, nu, se va vedea), în Armenia, în Gaza. În curând și la noi. Și prin alte locuri. E doar începutul. Așa că galeria va avea cu ce fi ocupată.

Totul se rezumă la fără ăia, doar noi. În Orientul apropiat, în Ucraina, în Kosovo. Europa vrea daiversiti, dar sprijină consecvent dreptul unor de a „fără ăia”. Și neagă altora dreptul de „doar ai noștri”. Dar daiversiti. Pentru că, da, Europa a găsit răspunsul pentru marile probleme:

dopurile de plastic încârligate. Acum totul e rezolvat. Pa.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....