Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii!
Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe cineva ce părere are Nuți din Găești sau Steluța din Flocăeni. Dar ei acolo, gălăgioși, să se vază, să se rețină, să se consemneze că eu sunt, că e țin cu cine trebuie.
Dincolo, ăilalți. La fel de zgomotoși, la fel de belicoși. Tot ca să se vază. Ce anti, ce oho, ce ohoho. Ce ziceam? De parcă ar interesa pe cineva ce părere are Nuți din Găești sau Steluța din Flocăeni. Exact.
La TRT World o dezbatere fix pe tema asta. Invitați, Mustafa Barghouti – un intelectual palestinian, Danny Ayalon – fost adjunct al ministrului de externe israelian. Plus, inevitabil, fatal, desigur un american. Dă la pentagonu’ lor. Că fără nu se putea. Americanul total inutil, doar îngânător la tot ce spune Ayalon. Dezbaterea nu e dezbatere, în ciuda eforturilor moderatoarei. E doar o alternare de monologuri, o ilustrare sclipitoare a ideei de dialog al surzilor. Cumva, insistentă, moderatoarea reușește să îi facă pe cei trei să, totuși, dialogheze. Pentru prea puțin timp. Pentru că…
… tranșeele sunt săpate, cele două părți se așeaza de o parte și de cealaltă și trag focuri îm salvă. Barghouti repetă insistent: de ce nu acceptați un stat al palestinienilor? Ayalon o ține și el langa: de ce nu recunoașteți un stat al evreilor? Asta e tot. Amândoi sunt blocați în chestia asta. Și niciunul dintre ei, cum niciunul dintre ai lor, cum niciunul dintre ai noștri nu bagă de seamă că problema e chiar acolo. Și tot acolo și răspunsul.
Și unii și ceilalți vor un stat doar al lor. Fără ceilalți. Fără ăia. Ideea de conviețuire nu intră în câmpul vizual. Cheia aia e: noi, fără voi. Doar noi. Se acuză unul pe celălalt de tribalism. Fără a realiza că. Da. Tribalism.
Altfel, sigur, Bibi scapă de complicații penale. Că război și el patriot. Hammas, detestată de cei mai mulți palestinieni, devine subit nobilă apărătoare a dreptei cauze.
La galerie se huo, se hai ai noștri. La televizor se nudezbate. De fapt, e simplu. Se redesenează granițe. În Ucraina (nu doar rușii, oho, nu, se va vedea), în Armenia, în Gaza. În curând și la noi. Și prin alte locuri. E doar începutul. Așa că galeria va avea cu ce fi ocupată.
Totul se rezumă la fără ăia, doar noi. În Orientul apropiat, în Ucraina, în Kosovo. Europa vrea daiversiti, dar sprijină consecvent dreptul unor de a „fără ăia”. Și neagă altora dreptul de „doar ai noștri”. Dar daiversiti. Pentru că, da, Europa a găsit răspunsul pentru marile probleme:
dopurile de plastic încârligate. Acum totul e rezolvat. Pa.
Facebook Comments