Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe.
Interviu’ lu’ Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr s-a făcut că întreabă, Putin a zis ce avea el de zis. Adică nimic nou. Nimic din ce nu știam cei care avem habar pe ce lume trăim. Ți se explică, pițigăiat: dar interviul nu era pentru noi, ci pentru ceilalți. Care noi, care ceilalți? Ăia care știu pe ce lume trăiesc și cei care știu doar ce le spun stăpânii. Aha. Și pe unii, și pe ceilalți îi interesează doar vadra lor de adevăr. Restul e artilerie inamică.
Vedem asta repetat, iar și iar, în puzderie de ipostaze. Trump vs. Biden, ăia contra ăilalți etc.etc. Și mereu tentația, impulsul de nedomolit de a alege o tabără, de a te înregimenta în armata unora dintre stăpâni. Socotind că acolo e dreapta cale, că acolo… Nu e. Din momentul în care ai ales una dintre tabere ești halit. Ai mușcat. Pentru că, e greu să vezi asta, nu există tabere. Există hoarda și stăpânii. Și iluzia alternativei, himera opțiunii. Care, de fapt, nu există, n-au existat niciodată. Dar atunci când ai ales deja o „tabără”, nu mai vezi asta, nici nu mai poți înțelege.
Asta e capcana. Ticăloasă, dar bine ticluite. Polițistul bun, polițistul rău. Bau-bau și Făt Frumos. Și muști. Alegi. Din momentul ăla s-a terminat. Nu mai ești liber. Nici n-ai prea fost. Dar din momentul ăla devii străjer vigilent al adevărului acelui stăpân pe care crezi că tu l-ai ales. Și îți imaginezi că stăpânul tău e mai bun, mai grozav ca al ălorlalți. Pentru că ai mușcat. Crezi că există două stăpâniri. Nu există. E doar una. Nici măcar nu are două chipuri, dar ești prea prins cu auzitul ca să mai vezi. Iar ei asta au vrut mereu.
Așa te pot stăpâni. Inventând crize pe care te somează să le crezi. Născocind „soluții”, pe care ești silit să le admiți. Pompând fără încetare frică. Ură. Față de ceilalți. Ceilalți ești tu. Și tu. Și nici măcar nu știi.
Pentru că dacă ai ști ai înțelege că nu acolo sunt răspunsurile. Nici la Tacăr sau alți misionari ai dreptei căi. Nici în temnița online unde behăi rostind cuvinte pe care nu le înțelegi. Iar toată prosteala asta nu e revoltă. E tot behăială. Revolta autentică, violentă, cruntă, neînduplecată ar putea fi răspunsul. Singurul. Dar nu îl vezi. Și dacă l-ai vedea nu l-ai accepta. Pentru că ai învățat că în temniță e cald. Și zilnic primești hrană.
Facebook Comments