Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe.

Interviu’ lu’ Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr s-a făcut că întreabă, Putin a zis ce avea el de zis. Adică nimic nou. Nimic din ce nu știam cei care avem habar pe ce lume trăim. Ți se explică, pițigăiat: dar interviul nu era pentru noi, ci pentru ceilalți. Care noi, care ceilalți? Ăia care știu pe ce lume trăiesc și cei care știu doar ce le spun stăpânii. Aha. Și pe unii, și pe  ceilalți îi interesează doar vadra lor de adevăr. Restul e artilerie inamică.

Vedem asta repetat, iar și iar, în puzderie de ipostaze. Trump vs. Biden, ăia contra ăilalți etc.etc. Și mereu tentația, impulsul de nedomolit de a alege o tabără, de a te înregimenta în armata unora dintre stăpâni. Socotind că acolo e dreapta cale, că acolo… Nu e. Din momentul în care ai ales una dintre tabere ești halit. Ai mușcat. Pentru că, e greu să vezi asta, nu există tabere. Există hoarda și stăpânii. Și iluzia alternativei, himera opțiunii. Care, de fapt, nu există, n-au existat niciodată. Dar atunci când ai ales deja o „tabără”, nu mai vezi asta, nici nu mai poți înțelege.

Asta e capcana. Ticăloasă, dar bine ticluite. Polițistul bun, polițistul rău. Bau-bau și Făt Frumos. Și muști. Alegi. Din momentul ăla s-a terminat. Nu mai ești liber. Nici n-ai prea fost. Dar din momentul ăla devii străjer vigilent al adevărului acelui stăpân pe care crezi că tu l-ai ales. Și îți imaginezi că stăpânul tău e mai bun, mai grozav ca al ălorlalți. Pentru că ai mușcat. Crezi că există două stăpâniri. Nu există. E doar una. Nici măcar nu are două chipuri, dar ești prea prins cu auzitul ca să mai vezi. Iar ei asta au vrut mereu.

Așa te pot stăpâni. Inventând crize pe care te somează să le crezi. Născocind „soluții”, pe care ești silit să le admiți. Pompând fără încetare frică. Ură. Față de  ceilalți. Ceilalți ești tu. Și tu. Și nici măcar nu știi.

Pentru că dacă ai ști ai înțelege că nu acolo sunt răspunsurile. Nici la Tacăr sau alți misionari ai dreptei căi. Nici în temnița online unde behăi rostind cuvinte pe care nu le înțelegi. Iar toată prosteala asta nu e revoltă. E tot behăială. Revolta autentică, violentă, cruntă, neînduplecată ar putea fi răspunsul. Singurul. Dar nu îl vezi. Și dacă l-ai vedea nu l-ai accepta. Pentru că ai învățat că în temniță e cald. Și zilnic primești hrană.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....